Postata de mariana plesu cu 14 ani in urma.
am 34 de ani. i/am implinit ieri.am 3 ani de cand locuiesc in italia.am o fetita de 2 ani si 3 luni.si un sot in care nu am incredere, care ma minte mereu, din toate privintele.de un an am episoade de depresie, dupa fiecare cearta, tot mai dese, tot mai grave
as vrea sa pun o placa deasupra mea, la 2 metri sub pamant, sa se termine odata, totul definitiv
daca cer ajutor, imi spun ca sunt nebuna si ma privesc ca atare.voi spuneti sa cer ajutorul prietenilor.care prieteni?
ei sunt cei care ma ingroapa mai adanc.doar fetita mea ma tine sa nu o fac definitiv.
dar in ultimul timp si ea ma evita, ma vede ca plang, ca sunt asa cum sunt si nu mai doarme cu mine, vrea doar la tata.si el nu vrea sa vada suferinta mea, ca sunt pe marginea prapastiei, doar ma considera o mama incapabila.care familie sa ma ajute?ei mi/au spus ca/mi trebuie o bataie buna.care prieteni?cei carora le/am spus s/au uitat la mine ca la un extraterestru.dar daca as face gestul final, ar veni cu flori si cu lacrimi de crocodil si cu *saracuta, ce fata buna o fost*sa/i ia dracu pe toti si toate, acesta lume de p**a.
acum 14 ani
Cauta ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut. Stiu ca e greu, stiu ca e alta limba, dar alta solutie nu vad. Daca nu poti acolo, intoarce-te aici, eventual singura, ia-o de la capat si vei fi mai linistita. Nu ai fi nici prima, nici ultima. Stiu ca e greu, dar decat sa ajungi ca Madalina Manole, mai bine iti sacrifici casnicia sau jobul in favoarea vietii si copilului. Aceasta este parerea mea.
acum 14 ani
Sa stii ca si sora mea a avut astfel de stari. La ea situatia era si mai grea, incepind cu faptul ca traia la tara, si ca sotul chiar o si lovea. Avea stari de depresie si 2 baieti mici de scoala. Chiar avrea asa ginduri sa-si puna capat zilelor( ma ingrozesc cin scriu cuvintele acestea despre ea) insa a luat antidepresante, si a incercat sa-si petreaca mai mult timp cu copii, care de fapt sint o binecuvintare si anume pt aceasta fetita tre sa traiesti si tu si sa mergi inaite . Asa ca cu inima in dinti pune niste banuti deoparte si poate divortezi si vii ori in romania ori cum va te aranjezi in italia. Mu dispera, te inteleg dar are soluti atita timp cit este sanatate, esti in italia, consulta un pshiholog, sau doctor si ia antidepresante............... Sint situatii mult mai grave in viata, anul trecut baiatul vecinilor mei a decedat, avea doar 3 anisori, asta da tragedie ce nu are solutii.... Ia-te in miini si lupata .. vei vedea ca vei reusi sint sigura, mai ales ca ai pt cene, pt FETITA TA AI GRIJA muLT SUCCES SI PUTERE...............
acum 14 ani
Pentru cel care moare, nu mai conteaza, dar drama incepe pentru cine ramane - in cazul asta e vorba de fetita ta, care este singura care conteaza. Asa ca sinuciderea iese din discutie. Stiu ca pentru o persoana care sufera de depresie este greu sa se lupte pentru a se mobiliza, motiv pentru care in mod sigur ai nevoie de ajutor. Ia o decizie, totusi, si intoarce-te in tara. Familia iti va fi alaturi, vrand-nevrand, pentru copil. In general, cand ai o depresie tinzi sa vezi totul in negru, dar incearca sa analizezi cu atentie si vei vedea ca exista macar o iesire. Poate nu totul este chiar negru. Ai mai multe resurse decat crezi, iar fetita ta este o motivatie puternica. Uite ca macar aici, pe forumul acesta, ai gasit niste persoane care te sustin. Ai incredere in tine. Viata poate fi luata de la inceput de mai multe ori decat crezi!
acum 14 ani
faptul ca nu ai cu cine vorbi cred ca ti-a cauzat aceasta depresie.incearca sa vorbesti cu cineva.de exemplu cu mama ta sau cu una din rudele tale.daca nu sunt cu tine suna-le.atunci cand impartasesti cu altcineva durerea ta e mai usor.nu o poti invinovati pe fetita ta ca vrea la tata.incearca sa nu mai plangi in fata ei si gandeste-te ca acum ea e cea mai importanta.daca nu te intelegi cu sotul poti foarte usor divorta si poti cere custodia fetitei tale.nu e un capat de lume daca divortezi.dar mai intai stai de vorba cu cineva.cu oricine crezi tu ca te intelege! bafta!
acum 14 ani
Buna Mariana.Momentele prin care treci tu acum nu sunt tocmai cele mai fericite.In viata se intampla sa avem tot felul de experiente si tocmai acestea ne pot ajuta sa vedem pe cine avem in jurul nostru.Un prieten in adevaratul sens al cuvantului ar trebui sa te inteleaga si sa te sustina daca e cazul.Problema e ca daca simti ca sotul tau nu te intelege sau mai mult,ti-ai pierdut increderea in el,e o dovada ca nu te merita poate indeajuns.Nu te mai gandi la p***ai,fruntea sus si incearca tu si evolueaza-ti situatia.In viata fiecare trecem prin anumite probleme si avem stari depresive iar in acele momente nu ne mai place nimeni si nimic.Nu incerca sa vezi totul in negru si nu te mai gandi la tot felul de aiureli.Dupa cum ai spus si tu,ai un sufletel langa tine de care trebuie sa ai grija.Incearca si bucura-te si de lucruri marunte,iesi cu fetita la plimbare,gaseste-ti ocupatii care sa te scoata din starile tale si incearca si cunoaste oameni noi.Stiu ca fiind in alta tara nu e tocmai usor,nu ai poate prea multe sanse sa-ti faci noi prietenii dar macar incearca.Daca intradevar simti ca problema ta e cu mult peste puterile tale,cere ajutorul unui specialist.Ar fi mai usor sa faci treaba aceasta in tara.Nu trebuie sa-ti fie groaza sa ceri sfatul unui medic pentru ca te poate ajuta mult si nici nu esti singura in aceasta situatie.Iti doresc multa tarie de caracter si nu uita de D-zeu.Ne-a dat o viata si noi nu trebuie sa renuntam la ea atat de usor.Tocmai incercarile si experientele ne pot ajuta sa devenim mai puternici.Mult noroc !
acum 14 ani
Cauta sa fii in contact cu comunitatea romana , am inteles ca este destul de numeroasa in Italia, poate gasesti oameni buni care sa te ajute, la o biserica sau o fundatie.Cauta sa-ti ocupi timpul cu ceva placut tie. Un hobby , sport, plimbari in aer liber sunt foarte benefice.Majoritatea femeilor dupa nastere au parte de depresii, dar le trece.Cauta pe google solutii pentru depresie, metode naturiste, sa nu te coste multi bani si dai drumul inainte.Se spune ca in Italia este zona din lume cu cea mai mare speranta de viata, sunt cei mai multi oameni care traiesc peste 100 de ani-am vazut la TV o emisiune. Mananca mult peste, nuci, alune, fructe si apropiete de fetita cum poti mai mult, ea te iubeste pe tine cel mai mult, este sange din sangele tau.Citeste-i, joacate cu papusile, mergeti la strand, parcuri de distractii si ai sa vezi ca va fii foarte fericita cu tine.
Poate sa-ti cauti si vreun job, de 4 ore, te-ar ajuta mult sa mai uiti de toate.Daca tu esti OK il vei atrage si pe sotul tau sa te uibeasca si sa te aprecieze, sa nu se mai uite si in alta parte- caci asa fac toti barbatii sanatosi, in general.
Toate trecem prin asta si mergem mai departe, ne crestem copii, asta fiind datoria noastra de mama.
acum 14 ani
Draga Mariana,
Cred ca e foarte important ca tu sa gasesti resurse in tine si sa faci ceva prin care sa te simti utila si astfel sa te valorizezi. Conteaza ceea ce iti doresti tu. Ai o fetita , pe care sunt convinsa c-o iubesti, dar , gandeste-te: daca tu nu esti bine, nici copilul tau nu e bine...
Cred ca ai nevoie sa inveti sa te iubesti pe tine( sa fii atenta la nevoile tale, sa vezi ce e bine pentru tine, sa iti oferi mici placeri, sa iti recapeti increderea in tine etc).
Poate gasesti acolo un psihoterapeut, sau , poate o persoana de incredere cu care poti sa discuti despre tine si care stie sa asculte. Incearca sa iei putin timp si spatiu pentru tine si sa vezi ce-ti doresti si ce crezi ca ai nevoie in momentul acesta...
Daca tu crezi ca asta te poate ajuta , intoarce-te in tara cu fetita ta si incepe sa ai grija de tine. Aici, vei avea acces si vei gasi mai usor un ajutor de specialitate.. ( e o mare diferenta intre a discuta cu un psihoterapeut despre trairile tale si a discuta cu persoane apropiate - mama , prieteni etc care sunt subiectivi si poate te-ar judeca sau nu ar intelege prin ce treci tu)
Daca tu nu faci asta pentru tine, n-o s-o faca nimeni.
Iti doresc sa gasesti puterea de a face ce e bine pentru tine!
acum 14 ani
mariana,nu esti singura care se confrunta cu astfel de probleme.Dar poti pune stop la tot ce nu-ti preieste.Si eu sunt plecata si este f greu printre straini,de aceea te inteleg.Tu esti o luptatoare,ai un copil sanatos ,frumos,nu lasa omul de langa tine sa-si bata joc de tine.NU esti nici nebuna ,nici sp***a....esti doar obosita....toate trec..ai invredere in Dumnezeu si in tine....O sa reusesti.Sa ne tii la curent cu tot ce ti se intampla....ai grija de tine....doar tu si fetita contati...te pup...
acum 14 ani
multumesc din suflet tuturor celor ce mi/au scris.
am cazut, am plans, am zacut cateva zile, apoi m/am ridicat.nu stiu pana cand, pana la urmatoarea recadere, dar acum sunt in picioare. simt o oboseala cumplita, dar pentru puiutul meu incerc sa merg inainte.
e foarte greu printre straini.stiu ca acum in Romania e greu, dar daca as putea m/as intoarce chiar azi.
aici oamenii sunt f.f.f. rai.poate nu italienii cat romanii.barfa, invidie, rautate, mancatorie.Toti am venit aici toti ca sa ducem o viata mai buna, din pacate pentru 90% dintre noi doar material. Burta sa traiasca! nici/o mangaiere sufleteasca, nici/o alinare spirituala. poate sunt eu prea boema .
nu pot pleca de aici fara acordul sotului meu, daca el nu imi face procura eu nu pot scoate fetita din italia, eu fara ea nu plec si uita asa......timpul trece, nefericirea mea creste.
imi caut de munca, vreau sa muncesc, indiferent ce,nu mai conteaza ca am terminat o facultate.dar.....e foarte greu sa gasesti de munca.
cel mai mult ma doare ca in romania eram o luptatoare, o bataioasa, aveam un serviciu bun, cu responsabilitati , aveam prieteni, aveam un teatru unde sa ma duc.
Aici .......A fost o greseala ca am plecat.
oricum, mergem inainte.va multumesc
acum 14 ani
Fata draga nu esti singura in aceasta situatie.Si eu am terminat si-o facultate si un masterat(si nu pe bani) si sunt intr-o tara straina de sapte ani.Ce naiba poti face acasa?!Fii mai realista un pic!Poti sa cazi in depresie foarte usor gandindu-te la cei de acasa si la ce e pe acolo.Vin si zile mai bune dar e foarte important cum gandim.Stii ca dupa ploaie vine si soarele? Iti doresc numai bine!
acum 14 ani
DRAGA MARIANA....SI EU AM 36 DE ANI SI O FETITZA DE 3 ANI,SUNT CASATORITA IN GRECIA SI LOCUIESC AICI DE 7 ANI.CRIZELE NERVOASE LE AM DE 6 ANI.....PUR SI SIMPLU SUNTEM DIFERITI.AM CREZUT CA SE VOR OPRI..!CA POATE AM SA MA OBISNUIESC,CA POATE NU IL INTELEG EU PREA BINE,ETC...SCUZE FARA NICI UN ROST.INCERCAM SA CAUT UN VINOVAT(ORICARE SAU ORICINE INAFARA DE NOI DOI)....DE FIECARE DATA ERAM HOTARITA SA PLEC INSA N-AM FACUT-O NICIODATA...POATE DE FRICA DE DIVORT,POATE DE MILA,NU STIU.CU CIT TRECE TIMPUL CU ATIT TENSIUNEA SE MARESTE SI RABDAREA DISPARE.DACA RAMAI CU EL TE VEI DISTRUGE...NU NUMAI PE TINE CI SI PE INGERASUL TAU!DACA INTR-ADEVAR ITI IUBESTI COPILUL....PLEACA!DIVORTEAZA...!UITA-TE IN JUR CITE FEMEI AU RAMAS LINGA BARBATI NEPOTRIVITI SI S-AU DISTRUS SI PE ELER SI PE COPII.ACUM POATE ESTI CALMA,DAR CEARTA IN CURIND APARE...NERVII TAI SE TENSIONEAZA,APOI FARA SA-TI DAI SEAMA TIPI SI LA COPIL,SPUI CUVINTE CE TE DOR DUPA....NIMIC NU SE V-A SCHIMBA!NU TE MAI MINTI PE TINE!!!!!!IA-O DE LA INCEPUT...TRAIESTE-TI VIATA IN BUCURIE ASA CUM MERITI SI TUI SI A MICA.....OMUL PE CARE IL NUMESTI SOT,SIGUR ITI E STRAIN...ALTFEL NU V-ATI FI CERTAT TOT TIMPUL...SI NU UITA!CU MULTA CEARTA...DACA NU PLECI TU ,V-A PLECA EL SPRE ALTE ORIZONTURI MAI DULCI....FI CURAJOASA SI GINDESTE-TE BINE CE-TI DORESTI CU ADEVARAT SI CIT MAI POTI INDURA.D-ZEU CU TINE SI CU COPILUL TAU.SA AIBE GRIJE DE TOATE MAMICILE SI COPII DIN LUME CARE TREC PRIN ASA CEVA...........!CA RAU MAI DOARE SI PREA MARE DISTRUGERE LASA IN URMA O FURTUNA DE NERVI A UNEI FEMEI AJUNSE LA CAPATUL RABDARII.VIATA USOARA SI UN DRUM BUN SPRE DESTINUL TAU.........DAR NU UITA MICUTA DE LINGA TINE!
CU MULTA SINCERITATE.ELENA
acum 14 ani
Buna seara,
am vazut ca sunt multe pers pe acest forum care dau sfaturi,m-as bucura daca cineva m-ar sfatui si pe mine, cum sa nu ma mai simt ca cel mai umilit si fara valoare om,am fost obligata sa imi dau demisia la locul de munca,de catre o sefa care nu ma placea ; pana atunci am fost un om cu o functie,respectata si un om care si-a facut treaba....acum doar ptr ca am fost mai capabila decat ea in multe chestii, s-a hotarat sa scape de mine,ideea e ca eu ma simt tare aiurea,pana imi voi gasi de munca eu stau mai mult acasa ,si plang non-stop,sunt foarte nervoasa,tip la copil, la sot,nu mai vreau nici sa ies pana in fata blocului sa iau o paine..ma simt atat de singura,imi dau seama ca nu e bn si totusi plang,si plang pana imi vine sa vomit.Eu cred ca am innebunit,voi nu credeti asta?
acum 14 ani
nu ai innebunit.Mergi urgent la medic.Sigur ai facut si o depresie.
acum 14 ani
@irina07:
Draga mea, ce povestesti tu este o POVESTE de cand lumea si pamantul, toate femeile care aleg sa isi foloseasca capul in loc de altceva in relatiile profesionale si cele care se dovedesc a fi si frumoase si destepte vor intampina totdeauna obstacole ca cele descris de tine. Capul sus privirea inainte si gandestete ca cei care sunt in pierdere sunt cei ce nu pretuiesc lucrurile atunci cand le au!
Din experienta mea de viata, la 21 de ani am patit ca si tine, la 23 la fel, la 24 la fel, pina la 36 am tinut-o din job in job pe acest leit-motiv: "da-ti demisia daca nu faci cum zic IO" cand nevasta sefului credea ca fac ochi dulci s-a rupt caruta, sefu era multumit de mine, da te pui cu Madam, sa nu cumva sa ii toarne ciorba fierbinte in poala... si tot asa. Si ce am facut?! Am mers mai departe. Eu sunt cea care decantez si selectez cine sa imi fie SEF!
acum 14 ani
Mariana, lasa-mi o adresa de email si te ajut sa te intaresti.
acum 14 ani
help
acum 2 ani
Buna eu te înțeleg mai bine vrei sa ma contactezi
madalinionita46@ adresa_web_filtrata
acum 2 ani
iti trebe parasinus si trece
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua