Postata de anonim 6789 cu 12 ani in urma.
Buna seara,va rog din toata inima sa ma ajutati cu cateva raspunsuri la intrebarile mele.De aproape 5 luni de zile ma simt foarte trista,lipsita de viata,simt ca nu am chef de nimic,nu mai vreau sa vad pe nimeni...totul a inceput cu ganduri de suicid care au aparut fara sa fii avut vreun motiv care sa cauzeze asta in ziua aceea.Eram fericita,era chiar de ziua mea si dintr-o data mi-au venit gandurile astea negre,o anumita stare de curiozitate fata de moarte,vroiam sa vad cum e sa mor,etc...niciodata nu am avut nici un tentativ de suicid deoarece am reusit sa ma controlez si totodata mi-a aparut si teama de moarte.Imi era foarte frica cand vedeam prin casa obiectele( cabluri,franghii) ,deoarece ma cuprindea o teama imensa de a-mi pierde controlul si a comite o nebunie.( sa ma spanzur cu ele).Am trecut printr-o lupta foarte grea cu mine insumi...Am luat pastile antidepresive naturiste care mi-au mai ameliorat un pic starea, dar nu m-au ajutat foarte mult.In continuare simptomele continua aproape zi de zi,imi e foarte frica sa raman singura in casa,inima imi bate tare si simt ca ceva ma sufoca.Oricat asi incerca sa fiu fericita nu pot.Simt ca am o bariera care nu ma lasa sa trec de cosmarul asta.Am observat ca simptomele devin mai accentuate inainte de menstruatie cu cateva saptamani.Va rog frumos sa-mi spuneti ce am de facut,daca o sa ma mai vindec vreodata,sa fiu iar persoana cea de dinainte,sa nu ma mai gandesc ca viata nu mai are niciun rost...va multumesc anticipat!!!!!!
Adauga raspunsacum 12 ani
Cel mai bine ar fi sa ceri ajutor. Familiei, med de familie care sa te indrume catre un psiholog/psihiatru.
Nu poti depasi singur momentul , trebuie sa fii ajutata prin sedinte de psihoterapie, medicamente adecvate, sprijin si suport familial.
acum 12 ani
Buna ziua,
Din descrierea pe care o faceti, inteleg ca va confruntati cu o problema foarte dificila.
Ma bucur pentru dvs ca ati facut primul pas, acela de a vorbi de temerile pe care le aveti, indrazniti sa-l faceti si pe cel de-al doilea pas, cu si mai multa incredere ,si care este si foarte important....apelati in primul rand la serviciile unui medic psihiatru si in functie de tratamentul pe care-l veti primi, in paralel va sugerez sa urmati si un tratament psihoterapeutic.
Cu ajutor specializat puteti depasi acest moment atat de greu din viata dvs!!!
Sanatate va doresc si puterea de a face alegerea cea mai buna!
Cu bine!
acum 2 ani
Cauta despre fobia impulsurilor. Am patit si eu de cateva ori, nu voiam sub nicio forma sa fac acest gest, dar imi era extrem de frica de impulsul asta. Pe langa faptul ca eu am apelat la rugaciune (paraclisul Maicii Domnului si Sf. Efrem cel Nou, plus altele pe care le-am gasit ca se adreseaza in momente de anxietate, atacuri de panica, depresie) si a fost singurul lucru care a functionat, desi la inceput nu credeam, pentru ca nu ma puteam concentra si controla gandurile, la final m-am linistit complet. Apoi am gasit si asta: Există un singur fel de falsă idee suicidară. E ceea ce psihiatrii francezi numesc „fobia impulsurilor”: de exemplu, când ești undeva la etajul 10 și ești cuprins brusc de groaza că ai putea să te arunci peste balustrada balconului. Sau la gară, sub roțile trenului. Oamenii care pățesc asta nu o fac niciodată, ci sunt vizitați de propria lor anxietate care face exces de zel și vrea să îi păzească și de această eventualitate extrem de improbabilă. Suicidalitatea devine „adevărată” când nu mai produce prea multă anxietate, ci din contră, ideea de moarte e liniștitoare, consolatoare.
acum 12 ani
Scrie-mi te rog un email pe yahoo la adresa ***. Te pot ajuta.
acum 12 ani
Buna, nu trebuie sa iei totul asa in tragic si eu am avut asa ceva dar fara ganduri de suicid.Totul vine de la tine boala asta trebuie controlata de tine eu asa am facut si a functionat.Cand simti ca te ia raul asazate urgent in pat cu fata in sus si incearca sa relaxezi toti muschii in timpul asa nu te mai gandesti la nimic si zici intruna pana iti trece "n-am nimic,n-am nimic,sunt sanatoasa, sunt sanatoasa"sa nu zici ca sunt nebuna dar eu asa mi-am revenit si de atunci cred ca i-am ordonat subconstientului ca nu sunt bolnava.Nu trebuie sa-si fie frica ca nu mori nu cazi jos asculta ce-ti spun eu moartea nu vine asa este spre bine tau sa te controlezi ca daca te duci la medic iti va da antidepresive de la unele devi ca o leguma eu am patit.Si incearca sa ai in permanenta ocupatie sa ai mintea ocupata cu altceva daca stai acasa nu este bine mai rau iti faci ocupatia face creierul sa fie ocupat si tu nu te vei mai gandi aoleu am depresie sau alte ganduri care ti le faci tu.Multa sanatate si curaj daca nu ai astea nu te faci bine.Te pup
acum 12 ani
Va multumesc tuturor din toata inima pentru sfaturile primite,eu cred ca cel cu autosugestia functioneaza foarte bine dupa cum a spus si Otilia.Am incercat si eu tehnici de autosugestie si m-au ajutat indeajuns incat sa-mi mentin boala controlata si sa nu comit nici o nebunie...Cred ca am o forma mai grava ca nu am putut sa ma vindec complet doar prin autosugestie.Oricum o sa consult cat mai repede un medic psihiatru ca sa vad de ce medicatie am nevoie in functie de gravitatea problemei pe care o am.
acum 12 ani
ok,stiu asta complect nu cred ca ne vindecam niciodata persoanele care au depresie sunt persoane sensibile si deaceea fac boala asta,si referitor la autosugestie functioneaza sigur dat nu asa repede in timp.te pup multa sanatate,curaj si sa nu renunti.
acum 12 ani
Draga mea, ce ai tu nu este depresie ci mai degraba o obsesie.Te gandesti mai mult la moarte decat la viata si ai ramas prinsa an aceasta teama.Desprindete gandeste ce doresti sa faci maine ,sau an viitorul apropiat si fa-ti un plan de bataie,cauta sa realizezi ce te-ai propus si bucura-te de reusita. Sunt sigura ca vei reusi.Cu drag astept vesti bune.
acum 12 ani
sincer nu stiu , as vrea sa vorbim daca poti sa-mi lasi un id ?
acum 12 ani
Nu sunt an tara ,dar m-am confruntat cu o situatie complicata an ceea cel priveste pe fiul meu.Daca nu interveneam la timp al pierdeam.E o poveste lunga si dureroasa.Doamna psiholog la care apelase era incompetenta ,iar testele pe care i le dadea ai sugerau si raspunsurile numai bune de balamuc. S-a antamplat sa vin an tara LA MOMENTUL potrivit ,iar antanlirea mea cu ea a pus lucrurile la punct.A RECUNOSCUT ca anca nu patrunsese problema ,dar era cat pe ce sa dea un verdict distrugator. I -am spus ca ma lipsesc de serviciile ei si ca mai are de anvatat daca nu-i trece pin minte sa renunte la ceva ce nu se pricepe.Fiul meu este bine,i-am fost alaturi si a prins ancredere an el.Sfatul meu pentru tine este urmatorul ...GANDESTE CA AI VREA SA FI FERICITA SI TRBUIE SA RENUNTI LA CEVA.Ai sti la ce ? La teama!!! Ati doresc numai bine.Daca vrei mai vorbim.
acum 12 ani
Buna seara,va multumesc tuturor pentru sfaturile pe care mi le-ati dat!!! Am inceput sa urmez sfaturile voastre si deja zilele mele par mai luminoase!!! va multumesc si multa sanatate va doresc!!!!
acum 12 ani
Buna! Si eu sunt exact la fel ca tine! Imi poti da te rog id-ul tau de mess?
acum 9 ani
Buna, cum esti? Ai reusit sa scapi de probleme? Ce tratament ai urmat?
acum 9 ani
Am creat o comunitate numita grup de suport depresie.
Te poti alatura si tu.aici gasesti prieteni cu care poti vorbi si informatii care te pot ajuta.
https://www.facebook.com/pages/Grup-de-suport-depresie/1612359012311629?ref=hl
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua