Va rog sa ma ajutati

Postata de zarzuflorin cu 8 ani in urma.

Buna seara! Nu stiu cum sa desciu prin ce trec,am fost si la psihoterapeut si n-a avut ce sa-mi faca.
O sa incerc sa explic in cuvintele mele desi nu cred ca voi gasi un raspuns desi mi-ar dori extrem de mult sa iteleg odata si odata prin ce trec!
Familia mea nu e o familie de oameni timizi ca si mine fara abilitati prea mari de relationare.Eu de multe ori cand sunt intr-un grup la scoala cu colegi ce-i consider eu mai inteligenti sau cu abilitati de a relationa cu oameni mai mari ca ale mele , prefer sa tac decat sa spun ceva si sa nu ma ridic la nivelul lor.Mereu am impresia cand aud oameni in diverse situatii sociale ca vorbesc mai bine ca mine,ca sunt mai inteligenti si ca eu n-as putea sa vorbesc asa.Si de multe ori cand sunt pus in situatii de a comunica ori raspund monosilabic ori spun un lucru fara sens si spus cu o dictie extrem de p***a,vreau sa va spun ca eu nu sunt multumit nici de vocea mea,mereu pe inregistrari mi se pare ca e o voce groasa dar deloc placuta.Cred ca exista voci groase si placute,a mea e ciudata rau.Acesta ar mai fi un motiv pentru care evit sa vorbesc.
Sunt nemultumit si de felul in care ma exprim..consider ca vorbesc ca un taran deoarece stalcesc cuvintele si chiar si un copil de 6 ani are o dictie mai buna ca a mea,de aceea cand intalnesc un om ma gandesc ca pana si un copil de 5 ani vorbeste mai bine ca mine si prefer sa tac iar daca vorbesc stalcesc cuvintele si imi spun in minte "omul asta o sa creada ca nu sunt la nivelul lui,pentru ca nici o fraza nu pot sa leg cap coada " si ca o sa creada ca am probleme in vorbire samd.
La scoala evit sa vorbesc cu colegii..desi sunt momente in care am ganduri bune insa cand le pun in practica nu ies ca in minte...si de multe ori gandesc de multe ori fraza pe care vreau sa o spun ca in cele din urma cand imi fac curaj sa nu iasa ca in minte,uneori nici nu se intelege deoarece o repet atat de mult in minte iar cand imi fac curaj in cele din urma din cauza emotiilor foarte mari stalcesc cuvintele si nu se intelege nimic.O data de exemplu am zis "briserica" in loc de biserica deoarece eram la o distanta destul de mare fata de colegul de clasa si eram concentrat pe cum spun fraza in acelasi timp cu faptul ca nu trebuia sa par timid.
De aceea de multe ori imi analizez corpul in acelasi timp cu felul in care spun cuvintele.
La scoala de multe ori chiar si cand stau in banca imi analizez privirea sa nu fuga in dreapta sau stanga,sa para ca stau cat mai confortabil pe scaun iar daca sunt intrebat ceva la ora ma gandesc sa vorbesc cat mai corect si sa pozitia corpului sa para cat mai relaxata.
Chiar si cand merg pe strada nu pot sa fiu relaxat deoarece imi monotorizez fiecare miscare...chiar si privirea..ma gandesc chiar daca nu sunt relaxat sa par relaxat..de aceea incerc sa merg in asa fel incat sa nu atrag nicio privire.Daca oamenii intorc priviri spre mine si incep sa zambeasca ma gandesc ca eu sunt cauza si ca ei zambesc pentru ca eu m-am uitat ciudat(sau fix) , nu am mers normal pe strada sau am fost tensionat in tot timpul mersului,m-am uitat prea mult in jos samd.
Ideile acestea se schimba de la an la an..tin minte ca acum 2 ani nu mi se parea ca imi lacrimeaza ochii sau ca merg ciudat ci ca tremur si am erectii fara sa vreau.In generala m-am confruntat mult timp cu lucrurile acestea.Tin minte ca atunci cand trecea profesoara langa mine imi tineam respiratia ca sa nu se observe ca sa nu observe ea si colegii de clasa ca am un fel ciudat de a respira...sau ma uitat la ceas ca sa nu ma uit in ochi la profesoara ca sa nu imi spuna apoi ca ma uit ciudat la ea sau ca plang(desi aveam senzatia ca imi lacrimeaza ochii ca si acum).
Mereu imi monotorizez corpul in asa fel incat sa nu fac ceva penibil de care sa rada ceilalti sau sa se gandeasca ca sunt vreun ciudat si ca nu sunt ca ei.
Sufar si de o depresie crunta uneori,i care ma gandesc ca sunt prea multe lucruri de facut,ca nu sunt omul care mi-as fi dorit sa ma nasc,adica omul cu parinti deschisi la minte,sociabili si cu simtul umorului,omul care sa aiba abilitati inalte de comunicare,omul care are relatii sociale cu oameni la un nivel ridicat de cultura,omul care in mediul social(scoala,strada) are cu oricine cuvintele la el si poate sa duca discutia la un nivel superior al ei,omul care sa stie sa discute lucruri,care stie cum sa vobeasca cu un profesor dar si cu bunica de la tara cu 4 clase.
De multe ori am si crize in care tip,injur si am ganduri suicidale pentru ca ma gandesc ca daca nu pot fi omul descris mai sus n-am de ce sa mai traiesc.De ce? Pentru a fi batjocora oamenilor cu un IQ sub medie?!
De asemenea vreau sa spun ca ma sular foarte repede si sunt foarte invidios.
Cand sora mea cheama prieteni la ea si rad,se distreaza,vorbesc sau la scoala cand colegul de banca se muta langa alt coleg si se distreaza ma gandesc de ce eu nu pot sa fiu um om interesant,de ce pe mine ma dau toti deoparte.De ce nimeni nu vrea sa vorbeasca cu mine..
In generala am avut un singur prieten cu care am impartasit multe stati de umilinta,nervi ai disperare.
Acel coleg desi spunea ca imi era prieten ma dadea tot timpul deoparte şi in acele momente ma intrebam daca e ceva in neregula cu mine..el prefera in loc sa vina la mine sa ne jucam pe ps3 prefera sa mearga la alti colegi care isi bateau joc de el ..iar in acele momente simteam un sentiment de umilinta si neacceptare,singuratate..
Va rog frumos sa imi raspundeti mai detaliat daca stiti prin ce problema trec.Desi amm fost la multi medici nimeni n-a stiut sa imi spuna exact prim ce trec.Multumesc