Postata de rada.soare cu 10 ani in urma.
Buna ziua,
Sunt mama a un baiat de 21 de luni, nascut natural cu peste 4 kg. A fost hranit exclusiv la san pana la 6 luni. Nu l-am lasat/incurajat niciodata sa planga sau sa fie trist/apatic. Din prima zi de la venirea pe lume a beneficiat de atentia mea continua. Adica, inseamna vorbit, explicat, citit, cantat, jucat, mancat, dormit impreuna..., absolut tot timpul meu l-am impartit cu el. Il alaptez si acum, doarme cu mine in pat. Niciodata nu a dormit singur sau cu tatal lui. Nu are frati sau alte rude in preajma. Ziua si-o petrece cu mine. Il implic in diverse activitati, plus doua iesiri afara, la locurile de joaca pentru/cu copii, dimineata si seara. Seara si-o petrece (2-3 ore) cu ambii parinti. Nu a fost niciodata bolnav, nici macar nu i-a curs nasul, nu a(m) stiut ce inseamna colici, febra sau diaree la aparitia dintilor (care au venit greu, tarziu).
Intelege tot, executa tot, cu bucurie chiar, nu vorbeste decat 7-10 cuvinte si nenumarate onomatopee. Rade frecvent, zambeste aproape tot timpul.
Stiu ca tot ce am scris pare cumva ideal, chiar asa se intampla, eu sunt extenuata, imi doresc amarnic macar o singura noapte intreagade somn (cere sa fie alaptat numai noaptea de 1 an), dar mi-am asumat acest mod de crestere si educare.
De ceva vreme nu reusesc sa intelegun fenomen. Copilul meu a devenit nervos si urla de plictiseala. Adica: daca nu ii acord atentie mai mult de cateva minute (sa presupunem timpul meu pentru toaleta sau curatatul legumelor pentru masa) incepe sa miorlaie. Daca il las in pace si ii vorbesc dar nu imi schimb activitatea, se agita mai mult, ajungand sa urle, efectiv. Imediat ce incetez sa fac ceea ce fac si ii acord lui atentie, inceteaza si miorcaiala si agitatia lui. Astazi a fost apogeul. Din urlete a inceput sa bolboroseasca ceva, de ca si cum era disperat, in plus a inceput sa isi dea cu mainile in cap, sa se lovesca pe corp. Ori-de-cate-ori NU ma implic in jocurile lui se uita plictisit la mine si sfarseste prin bocete. Sunt descumpanita. Nu stiu ce inseamna aceasta deviere de comportament, eu sunt obosita si simt ca nu mai am rabdare pentru nimic. Am vazut pentru cateva secunde ca tot sacrificiul meu de pana acum s-a daramat.
Va rog dati-mi o mana de ajutor printr-un sfat sau un comentariu. Oricare dintre dvs.: profesionisti specializati sau mame cu experienta.
Apreciez fiecare cuvant. Multumesc.
acum 10 ani
Buna dimineata. Copilul D-voastra manifesta toleranta redusa la frustrare si incearca sa va monopolizeze atentia prin diverse metode (plans, tipat, autoagresiune - lovituri la nivelul capului, etc). A crescut si considera ca trebuie sa-i acordati in continuare tot timpul si toata atentia D-voastra. Poate este momentul sa se implica si alti membri ai familiei in ingrijirea lui pentru a va acorda cate un ragaz si pentru ca micutul sa se obisnuiasca si cu alte persoane. Ar trebui sa doarma in patutul lui iar in curand va trebui sa va ganditi si la intarcare. Va accepta greu schimbarile si va fi dificil si pentru D-voastra, de aceea recomand sa va adresati unui psiholog pentru indrumare. Cu ajutorul specialistului veti face pasi mici catre rezolvarea acestei situatii. Toate cele bune!
acum 10 ani
Multumesc frumos. O, Doamne!
acum 10 ani
Buna Rada,
Doamna Dr. are perfecta dreptate.
Cca orice lucru, excesul de atentie e la fel de rau ca si lipsa de atentie.
Tu ai exagerat cu cateva lucruri insa nu trebuie sa disperi caci este inca reparabil.
Daca ii dai prea multa atentie unui copil copilul se obisnuieste si te monopolizeaza.
Copiii se nasc egoisti si gelisi trebuie sa fie asa ca sa supravietuiasca. Insa aceste insusiri trebuie schimbate prin educatie.
Si aici intervin des greselile mamelor.
Nici alapatul copiilor dupa 1 an nu este bun caci laptele mameii depinde de multi factori ca alimentatie, cafea, emotii negative si contacte sexuale (hormone sexuali) care afecteaza copilul.
In plus laptele se face din sange si asta este echivalent cu sangerarea continua. Asta duce la slabiciunie si anemie, mai ales cand deja esti obosita.
O mama obosita nu este buna pt. nici un copil. Cine are copii si se lasa obosit de ei este singur de vina.
Alaptatul indelungant face copiii dependenti si mamosi, ceva care nu e bun la nimic. Copilul nostrum l-am intarcat la 8 luni, de indaca ce a avut destui dinti ca sa digere mancarea usoara (divesrificarea prea devreme este iarasi p***a).
Deci trebuie sa intarci copilul, sa-l lasi sa planga si sa se obisnuiasca si singur si fara lapte.
Dupa cateva zile se va invata, caci “tot ce are invat are si dezvat”.
Daca ti se termina laptele de la sine oare ce faci ? Te arunci de la etaj ?
Deci repara greselile facute pana nu e prea tarziu. Mamele care dau prea multa atentie copiilor au si tendinta sa-I rasfete. Deci mare grija.
Mai bine o mama mai severa decat una prea lejera. Nimic nu e mai greu pe lumea asta ca educatia corecta.
Problema mare este ca o mama se comporta similar cum s-a comportat si mama ei. SI de aici apare lantul slabiciunilor.
De aceea studiati emisiunile ca Nanny si altele unde se ocupa de educatia corecta a copiilor.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua