Balonari, bolboroseli ale intestinului.

buna tuturor,
am 20 de ani SI JUMATATE si de la 15 ani si jumatate am probleme cu stomacul adica de 5 ani,chiorait de mate si atat,am de gand sa ma duc la medic sa vad ce spune despre situatia asta.stau aproape numai in casa datorita acestei probleme majore spun eu.e o problema care pe mine personal ma cam doboara psihic.sper sa se rezolve cat mai repede posibil

astept pareri,multumesc!

astept pareri,multumesc!

Buna , in 3 ore am citit toate comentariile voastre si sincer ma infioara gandul ca asa ceva "colon iritabil" nu se poate vindeca complet. Acum 4 luni am avut stres puternic din cauza unui animalut de companie pe care la-m si pierdut. Am avut o saptamana in care nu imi aduc aminte daca am apukat sa mai si mananc. Stres stres si iar stres!! Am trecut peste aceea perioada iar cand am inceput sa mananc "normal" ceva nu mai functiona cum trebuie ...ma tinut asa vreo 2 saptamani dureri in capul pieptului si senzatie de voma ..2 zile diaree si 3 zile constipatie ..am cedat presiunilor sotului si am mers la farmacie sa intreb ce poate fii ...ideea e ca imi era frica sa mai mananc sa nu ma deranjez la stomac ..(durerile nu erau mari) dar ma deranjau mai ales starile de greata .Farmacista mi-a dat un cokteil de pastile (imodium si inca ceva ) si in 2 zile eram ca si noua. Dupa 2 saptamani in care nu am mai avut nici macar o borboroseala de matz..am clacat!! Am ajuns acasa dupa servici cu o foame de lup ...crenwusti fierti +oua moi ...5 minute atat a durat si ma luat cu stare de voma , diaree cat se poate siiiii UN ATAC DE PANICA ....pana acum nu am fost genul sa imi fie frica sau ..dureri de stomac am mai avut ...de vomat nici nu se punea prb...dar pana aici ...nu stiam nici ce se intampla cu mine ..si nici sa vomit nu puteam ..am crezut ca doar o sa vomit si o sa imi treaca ...dar nmk...a doua zi stateam cu frica sa nu ma ia prin surprindere aceleasi sentimente nenorocite de teama ...teama ....si nod in gat ...gura uscata ,.,,tremur ..palpitatiii....stomacul era strans la maxim si nu puteam sa mai mananc nimic...dupa alte 2 saptamani de chin si frica permanenta am vizitat Gastroenterologul...si ecografie buna , analize de sange bune , diagnostic"colon iritabil" + tratament (Meteospasmyl , Emanera si Motilium ) 1 luma jumate ....cu efect un pic intarziat ...+ ceva reflux gastoesofagian + vizita la psihiatru. Pastilutele de la psihi nu le-am luat decat 3 zile deoarece mi-au provocat ceva prb hormonal si sincer aia mai imi lipsea :( In prezent tin regim alimentar (numai ce consider eu ca pot manca) piept de pui fiert sau la gratar , orez cu legume, banane(contin potasiu si regleaza flora) cartofi fierti sau piure, covrigei uscati, legume la gratar, sii tot mai multe uscaturi. Am slabit vreo 10 km in 4 luni, pastile nu mai iau decat la nevoie (smecta, carbune medicinal, omez, si ceva de greata) si am 1 luna de cand beau cate 2 cani de ceai de sunatoare in fiecare zi. Ma simt mai bine dar nu prea imi pot controla starea de anxietate si teama sa nu mai fac vreun atac de panica (daca stomacul imi este ok atunci si psihic sunt ok) :(( MUlta sanatate la toata lumea !!!!

Durere ca un nod ...este vorba de capacul care face legatura intre esofag si stomac...ala provoaca durere cand este iritat (inflamat),,, colon iritabil si reflux gastro (aceleasi simptome le am si eu ) eu am luat din timp pastilutele si durerea a trecut relativ repede.Vizita la gastroenterolog cat mai repede . Multa sanatate !

Buna, Lisa.
Eu ma confrunt cu scrieti voi aici din copilarie si am aproape 50. Citind, erem uimita si ma intrebam: Doamne, despre mine scriu astia? Credeam ca sunt singura pe lume cu asa o nenorocire. Cine nu traieste asta nu intelege ce aberant, ce umilitor ce nefiresc este totul.
Cea mai crunta perioada din acesti multi ani a fost cand nu puteam manca decat cateva stiks-uri simple si bea putina apa calda; nu ceai, nu apa rece, nu-nimic. Astea erau singurele care nu agravau simptomele. Mergeam de zeci de ori pe zi la Wc, as fi mers in fiecare minut(dar odata ajunsa acolo-nimic! Stai, asteaptasiNimic! Inapoi, in birou, nu putem sat nici un minut pe scaun, ma foiam, ma suceam, ma ridicam, ma asezam, aveam impresia ca explodez in fiecare secunda. Eram/sunt o ciudata si o dispretuita. Vreau sa iti spun ca nici familia mea nu stie prin ce trec si prin ce am trecut, iar de la doctori am audzit de atatea ori ca nu se moare din asta, ca sunt altii cu adevarat bolnavi, adica:fitze, nu ai nimic si vrei sa te bagi in seama.Am facut nenumarate consulturi, analize, investigatii, tratamente, am cheltuit multi bani si timp si resurse, m-am epuizat si am cazut psihic de nenumarate ori. Dar anii au trecut , s-au scurs cu greu toate acele secunde si minute si ore... nu puteam sa merg cu mijloace de transport, sa satu la o coada la magazin, la farmacie, sa merg cateva etaje cu liftul. Voiam sa fug de oameni si cautam sa fiu cat mai izolata si mai singura. M-am intrebat adeseori daca nu cumva e si ceva demonic la mijloc, pentru ce prea e totul fara cauza, fara solutii si un cumplit razboi al nervilor. De parca ceva din matzele mele ma pandeste , ma hartuieste, isi bate joc de mine. Nu e vorba doar de mancare, ci de toate simtomele acestea care iti controleaza si iti subjuga viata. Mi-am spus adeseori ca o sa fac totul sa rezist doar azi, iar miine ce-o fi, o fi. Adica nu puteam sa ma gandesc decat sa trec ziua. Ceea ce m-a fortat sa suport toata tortura si umilinta si rusinea si disperarea e ca nu aveam pe cine sa ma sprijin si aveam si copiii destul de mici. Dar si acum trebuie sa rezist si sa supravietuiesc, fiindca n-am cui sa-i pun in carca existenta mea. Deci, mare imagine de salvat nu am, prin ce-am trecut, cvoi mai trece, o sa ma mai fac si de ras, darsunt un pic "vaccinata", asta e!
Intre timp, mai citesc, mai incerc una-alta, mai am 3-2 zile mai bune si 4,5,6 mai proaste; mai exista si week-endul...Ceea ce m-a sustinut cu adevarat a fostbiserica si slijbele pentru sanatate. Nu m-am vindecat, dar, cum ti-am spus am si cateva zile bune, apoi cateva mai proaste-pentru ca dupa 2-4 zile bune mi se face foame si mananc ceva ce n-ar trebui. Adica, nu respect un regim strict, mai scap, mai ales la o fructa, un gem, un dulce, o branza cu smantana, o salat, etc. Imi revin dupa 4-5 zile, ma simt bine 3-4, iar o dau in bara si tot asa. Incearca sa te relaxezi, macar din cand in cand, probabil ca si inj corp simti o incordare permanenta, mintea iti urmareste intestinul si toate senzatiile si miscarile din abdomen, iar uneori anticipezi ceea ce urmeaza sa suporti in minutele urmatoare. Am facut tratamente psihiatrice dar nu mi-au ajutat, am renuntat. Ceea ce am casit eu citind si am incercat, mi-a ajutatintr-o oarecare masura. Deci, mai bine putin decat deloc. Mai mult si mai bien nu se poate, decat in timp indelungat. Fii curajoasa, timpul va trece totusi in favoarea ta. Si apoi, spiritual vorbind, cred ca ai castigat o abordare mai serioasa si o apropiere mai mare de sensul vietii si de valorile reale, cauti un adevar necosmetizat si incerci o abordare mai serioasa, mai simpla, mai directa si mai eficienta a vietii.

Buna, Lisa.
Eu ma confrunt cu scrieti voi aici din copilarie si am aproape 50. Citind, erem uimita si ma intrebam: Doamne, despre mine scriu astia? Credeam ca sunt singura pe lume cu asa o nenorocire. Cine nu traieste asta nu intelege ce aberant, ce umilitor ce nefiresc este totul.
Cea mai crunta perioada din acesti multi ani a fost cand nu puteam manca decat cateva stiks-uri simple si bea putina apa calda; nu ceai, nu apa rece, nu-nimic. Astea erau singurele care nu agravau simptomele. Mergeam de zeci de ori pe zi la Wc, as fi mers in fiecare minut(dar odata ajunsa acolo-nimic! Stai, asteaptasiNimic! Inapoi, in birou, nu putem sat nici un minut pe scaun, ma foiam, ma suceam, ma ridicam, ma asezam, aveam impresia ca explodez in fiecare secunda. Eram/sunt o ciudata si o dispretuita. Vreau sa iti spun ca nici familia mea nu stie prin ce trec si prin ce am trecut, iar de la doctori am audzit de atatea ori ca nu se moare din asta, ca sunt altii cu adevarat bolnavi, adica:fitze, nu ai nimic si vrei sa te bagi in seama.Am facut nenumarate consulturi, analize, investigatii, tratamente, am cheltuit multi bani si timp si resurse, m-am epuizat si am cazut psihic de nenumarate ori. Dar anii au trecut , s-au scurs cu greu toate acele secunde si minute si ore... nu puteam sa merg cu mijloace de transport, sa satu la o coada la magazin, la farmacie, sa merg cateva etaje cu liftul. Voiam sa fug de oameni si cautam sa fiu cat mai izolata si mai singura. M-am intrebat adeseori daca nu cumva e si ceva demonic la mijloc, pentru ce prea e totul fara cauza, fara solutii si un cumplit razboi al nervilor. De parca ceva din matzele mele ma pandeste , ma hartuieste, isi bate joc de mine. Nu e vorba doar de mancare, ci de toate simtomele acestea care iti controleaza si iti subjuga viata. Mi-am spus adeseori ca o sa fac totul sa rezist doar azi, iar miine ce-o fi, o fi. Adica nu puteam sa ma gandesc decat sa trec ziua. Ceea ce m-a fortat sa suport toata tortura si umilinta si rusinea si disperarea e ca nu aveam pe cine sa ma sprijin si aveam si copiii destul de mici. Dar si acum trebuie sa rezist si sa supravietuiesc, fiindca n-am cui sa-i pun in carca existenta mea. Deci, mare imagine de salvat nu am, prin ce-am trecut, cvoi mai trece, o sa ma mai fac si de ras, darsunt un pic "vaccinata", asta e!
Intre timp, mai citesc, mai incerc una-alta, mai am 3-2 zile mai bune si 4,5,6 mai proaste; mai exista si week-endul...Ceea ce m-a sustinut cu adevarat a fostbiserica si slijbele pentru sanatate. Nu m-am vindecat, dar, cum ti-am spus am si cateva zile bune, apoi cateva mai proaste-pentru ca dupa 2-4 zile bune mi se face foame si mananc ceva ce n-ar trebui. Adica, nu respect un regim strict, mai scap, mai ales la o fructa, un gem, un dulce, o branza cu smantana, o salat, etc. Imi revin dupa 4-5 zile, ma simt bine 3-4, iar o dau in bara si tot asa. Incearca sa te relaxezi, macar din cand in cand, probabil ca si inj corp simti o incordare permanenta, mintea iti urmareste intestinul si toate senzatiile si miscarile din abdomen, iar uneori anticipezi ceea ce urmeaza sa suporti in minutele urmatoare. Am facut tratamente psihiatrice dar nu mi-au ajutat, am renuntat. Ceea ce am casit eu citind si am incercat, mi-a ajutatintr-o oarecare masura. Deci, mai bine putin decat deloc. Mai mult si mai bien nu se poate, decat in timp indelungat. Fii curajoasa, timpul va trece totusi in favoarea ta. Si apoi, spiritual vorbind, cred ca ai castigat o abordare mai serioasa si o apropiere mai mare de sensul vietii si de valorile reale, cauti un adevar necosmetizat si incerci o abordare mai serioasa, mai simpla, mai directa si mai eficienta a vietii.

No baieti cred ca stiu ce este!!!!!!!!!Cola!!!!!!!! Eu am ajuns sa beau aproximantiv 2,5 pe zii!!!!!!!!!Si am 15 anii!!!Simt nevoiea de liniste in jurul meu si parinti imi spun una intruna sa ma calmez!!!! Urlu de nervii la cia mai mica problema si am zgomote la stomac!Inca nam mers la nici un doctor dar o sa iau ceva medicamente!!!!!!Vad ca ie serioasa treaba!!!!!!!Si o sa incerc sa ma las de cola!!!!De obicei pe vremuri beam si mancam orice ca nu aveam nimic!!!

Buna, tot eu sunt, e ora 1.20 noaptea. Am inceput sa ascult un curs de hipnoza, cica ajuta la ameliorarea simptomelor cu 40, 80% (asta dupa multe sedinte, cam 100). Am incercat intre timp, ceai de fenel, ginger, capsule de menta, fybogel, boabe de mustar cu miere, usturoi cu alcool, imodium, medicamente naturiste chinezesti...TOT ce am gasit. Ma uit in dreapta mea, si pe frigider am o cutie plina cu medicamente. Daca asa o duc la 23 de ani ma gandesc cum o sa fiu la 40, 50 de ani. Vai ce capu''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''meu. M-am saturat sa imi plang de mila. Nimeni nu intelege prin ce trec. Mi-a expirat pasaportul si am fost de doua ori sa il fac dar nu am putut sta la coada nici 5 minute ca m-au apucat gazele, ghioraielile, diareea/constipatia ce o fi, ca nu e nici una nici alta, nici nu iese dar nici nu sta naibii acolo, rahatul. Vrea doar sa faca in batjocura, sa ma impiedice sa traiesc normal. Acum astept IBUTIN din Romania (eu locuiesc in alta tara). Am dat pomelnice, am sunat preotul de aici, si i-am zis ca imi vine sa ma omor... vai si amar. Am avut ocazia sa lucrez la birou de atatea ori si a trebuit sa refuz sub pretextul ca ''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''nu imi place la birou'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''', doar nu avea sa zic: ''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''ma c*c din 5 in 5 minute, ma strange la burta, ma be**sc non stop, ma caraie matzele, si nu am cum sa stau la birou sa ma fac de rahat''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''. Doamne, nu stiu ce faci acolo sus, si nu stiu cu ce ti-am gresit, dar un lucru stiu sigur. Stii sa te razbuni si sa fii sadic, nu gluma. Totusi chiar si dupa atata rusine, umilinta, jena de nedescris, durere fizica si psihica, nedreptate, groaza --eu inca mai lupt-- fiti tari, nu renuntati, orice ar fimergeti inainte. O sa va tin la curent in legatura cu IBUTIN. Am mai citit ca argila ar face minuni dar nu gasesc aici (stau in Anglia). Colonuliritabil, atat de luat in ras si in neserios de catre domnii doctori, m-a condamnat la singuratate, saracie, disperare...Timpul trece, nu ma asteapta pe mine sa ma vindec. Chiar daca s-ar gasi cura pt boala asta (da este o boala chiar handicap, pt ca ne impiedica sa fecm cele mai banale lucruri) anii mei pierduti, nu mi-i mai da nimeni inapoi. Nu ma pot intoarce in timp sa reiau scoala, sa imi gasesc ceva decent de munca, sa merg la club ca fetele de varsta mea, sa fac lucrurile care trebuiau facute la timpul lor. Tragic. Poate intr-o zi vom afla de ce ni se intampla asta, pana atunci, trebuie sa strangem din dinti. Sanatate multa la toata lumea si desi e imposibil, incercati sa fiti optimisti.

Si eu am fost dependenta de Cola 11 ani, acum nu mai beau. Posibil sa fie dela cola. Mi-am distrus flora intestinala, beam si peste 2 kg pe zi. Din pacate, colonul iritabil odata instalat nu mai dispare...chiar daca te lasi de cola. Oricum nimeni nu stie cauza exacta. Doar se presupune ca ar fi stresul sau dieta Ei da extraordinar, ce sa-ti spun. Dieta...adica pana sa am colon iritabil dieta mea era ok, apoi nu a mai fost ok brusc. Nu are mancarea nici o treaba, degeaba se bat astia cu pumnu in piept. Poate fi de fapt de la intestinul subtire, din ce am citit eu pe net. Oricum orice ar fi, Dumnezeu cu mila. Nimeni nu stie cat de grava este porcaria asta, doar noi cei ce o avem.

Lisa,

Inteleg prin ce treci, ma chinuie si pe mine acelasi gen de simptome. Am facut analize etc si diagnostic colon iritabil. Pastile fara aproape niciun efect, desigur.
Cred ca totul sta in psihic, trebuie inlocuita frica cu mobilizarea de a controla chestiunea asta. Chiar daca nu e sub controlul constient direct ajuta daca reusesti sa-ti autoinduci o stare de liniste.
Cat despre lucrul la birou, ia-ti inima in dinti si incearca. Poate gasesti o posibilitate sa fie intr-un loc mai agitat. Oamenii din jur poate o sa mai auda cate un zgomot ceva, asta e. O iei mai in gluma, mai in serios si ii obisnuiesti cu ideea ca ai o digestie mai zgomotoasa. Oricum cei din jur nu sunt neaparat foarte atenti la tine asa cum esti tu si o mare parte din zgomote trec neobservate de ceilalti. Tie ti se par infernale pentru ca esti mereu foarte atenta la simptome si "vrei" sa le auzi. Ceilalti au preocuparile lor si nu neaparat sunt cu ochii si urechile pe tine.
Flatulenta ce sa-i faci, le mai "fasai"pe unele, mai te duci la toaleta si le dai daca te apuca mai tare. De iesit in locuri publice gen club sau altele, e mai usor din pct meu de vedere. E mult zgomot, deci esti safe. :) Mobilizeaza-te si iesi, e pacat sa te izolezi si sa treaca viata pe langa tine. Prieteni fa-ti din cei care nu sunt superficiali, care pot intelege ca ai o problema care nu depinde de tine si care te pot sustine. Oricum, te va ajuta sa-ti mai iei gandul de la "problema" si asta va ameliora si simptomele. Cu persoane foarte apropiate poti chiar sa vorbesti despre asta, in fond nu-i o rusine, e o problema. O sa descoperi asa ca multi din cei din jur, despre care crezi ca nu au nimic si numai tu esti condamnata, au si ei sub o forma sau alta probleme asemanatoare. Statisticile spun ca in jur de o treime din pop**atie se confrunta cu asa ceva deci nu esti izolata si destule persoane inteleg prin ce treci.
De exemplu poti iesi fara griji in locuri deschise, cu bicicleta in parc, cu rolele etc. Faci si miscare si nu e atent nimeni la burta ta. Oricand te poti departa putin daca te apuca un vant si totul e ok. Si la coada, la market incearca sa te gandesti ca e multime de lume agitata acolo care e fiecare preocupat de ale lui cu minim de atentie pentru cei din jur.
Sper sa-ti gasesti echilibrul si sa reusesti sa domini chestiunea asta nesuferita.

lisa nu esti doar tu cu aceasta problema, eu de la colonul iritat incepe sama doara capul nu pot dormi, ma simp ca pe ace, am 34 ani, ghiraieli eveam de la facultate, dar incerc sa trec peste toate, fac tratament, ma ajuta pentru o perioada anumita, apoi incalc regimul alimentar, si o iau de la inceput, am inteles: trebuie evitat stresul, emotiile negative, o alimentatie corecta si regulata va face bine tutor, in plus vreau sa-ti spun ca pentru a nu ajunge sa iau xanax sau alprazolam, am urmat si cure de acupunctura, ce sai faci, trebuie sa merg inainte sa ma mentin acolo unde sunt pentru ca am depus multa nmunca sa am o functie mare si sa fiu in ochii multor persoane, ascund si eu discomfortul pe care mi-l creiaza burta, stiu ca nu toti ma inteleg dar nci nu e cazul sa le spui tutor ce ai, la un moment am crezut ca nu mai pot sa ramin in functie, dar cind am luat un concediu mam simtin mai bine si am inteles ce importanta are stresul, acearsa sa-l eviti, gindeste poyitiv, fa poate careva cure de acupunctura pentru relaxare, vei vedea ca te vei simti mai bine, ]n anul 2010 cind am depistat ca am coln iritat, pana a fi diagnosticata imi parea ca es din minti, dar dupa o luna cu diuspatalin, motilium si triferment, plus un produs naturitic pentru imunitate, m-am facut bine. Acum mai repet uneori diuspatalinul, dar si sedintele cu acupunctura, Problema mea mai mare ca desi sunt bine nu pot face un bebe. Sanatate mie si tuturor,

INCA CEVA, FA SPORT, IN PERMANENTA, NU TOCMAI CU MARE EFORT, DAR ZILNIC CITE 30 MINUTE, DACA NU MERGI LA SALA, PE LINGA FAPTUL CA FOARTE BINE SCOATE STRESUL, MAI SI INTENSIFICA REGULEAZA FUNCTIILE ORGANISMULUI, AJUTA LA TRATAREA LUI, CEL PUTIN STRESUL IL INLATURA SUTA LA SUTA, EU DUPA O SEDINTA AM REVENIT ACASA ERAM FOC, AVEAM IMPRESIA CA SUNT GATA SA BAT PE CINEVA, DAR DUPA UN 30 MINUTE DE EXERCITII FIZICE MAM CALMAT SI STRESUL A FOST INLATURAT CA SI CU MIINA, INCEARCA SPORTUL NU-TI VA FACE RAU, TE VEI SIMTI MAI BINE, CU DOAMNE AJUTA, DAR SA STII CA DUMNEZEU EXISTA SI FACE MIRACOLE, EU INEORI CAD PRADA GINDURILOR URITE VIS A VIS DE DUMNEZEAU, DAR SA STII CA EL NE IUBESTE ORICUM, EU AM AVUT MIRACOLE CARE S-AU INTIMPLAT DUPA CE MAM RUGAT, IAR BIBLIA SPUNE CA INITIAL SE IMBONAVESTE CORPUL APOI SUFLETUL, ITI UREZ SANATATE, CREDINTA, TARIE, GINDURI CURATE SI LUMINA IN SUFLET, NU ESTI UNICA CU PROBLEME, FII CURAJOASA SI DEMONSTREAZA CA ESTI MAI TARE, ALUNGA GINDURILE URITE, GINDESTE CA MINE VA FI O ZI MAI BUNA DEECIT CEA CARE A TRECUT, SUCCESE

Iti recomand sa te obisnuiesti sa faci un dus scurt de max 2 minute cu apa rece , pentru inceput la picioare , doar glezne sau pulpe. Nu trebuie sa depasesti sub nici o forma 3 minute . Apa trebuie sa fie rece cat suporti. Ar trebui sa devina o obisnuinta si ar trebui in 3 saptamani sa observi o schimbare. Are rolul de a uniformiza temperatura sangelui in corp. Succes.

Buna, sunt tot eu. Am primit Ibutinul din Romania, Duspatalin, ceai de coada soricelului, ceai pt curatirea colonului, argila, taratze de grau, etc...Am inceput sa iau Ibuntin si ceaiul + taratzea. Binenteles rezultate din parti! Nici nu ma asteptam sa vad vreun rezultat. Mai fac si hipnoterapie ajuta si aia de nu se mai poate. Mda...psihic, stres bla bla... nu exista nici un fel de luminita pentru noi, si nu sunt negativista sunt REALISTA. Asta e adevarul, suntem blestemati sa ne chinuim,sa ne facem de rusine, sa nu putem merge la munca, sa nu putem trai normal. Eu nu ma sint vinovata cu nimic, desi stiam in adancul sufletului ca NU o sa ma vindec niciodata sau macar sa reduc simptomele cat de cat, eu totusi am incercat ORICE. NU AM CE IMI REPROSA CAND MA UIT IN URMA. Eu stiu cat am luptat cat am indurat, cat am suferit, prin cata tortura fizica si psihica am trecut. Am decis ca mai astept un an si vreo 5 luni si in ziua in care voi implini 25 de ani am sa ma car din lumea asta. Consider ca un sfert de veac este destul trai pt un om. Mai ales ca in sfertul asta de veac nu am realizat nimic, nici pe plan profesional, financiar sau personal. Nu am facut decat sa imi tarai zilele, sa fiu patetica si sa imi plang de mila, sa umblu pe la doctori (in timp de altii de varsta mea topaiau prin discoteci) si sa muncesc de la 17, 18 ani sa ma intretin singura. In ultimul timp, nici sa muncesc nu mai pot. Am sa ma retrag cu DEMNITATE. Asta nu mi-o poate lua Dumnezeu oricat ar incerca, demnitatea mea o sa ramana neatinsa. Daca nu as fi un om demn, nu mi-ar pasa, as trai in continuare, m-as bashi non stop, as sta in public sa ma fac de ras, si tot asa. Fiecare sa faca ce considera, eu zic ca mie mi-a ajuns. Am suportat boala asta 7 ani, nu mai mor un an jumate. Asta e. Nu pot nici sa traiesc, dar nici nu mor de boala asta, ci ma chinui ca un caine. De ce sa fiu patetica cand as putea sa ma retrag frumos? Daca la 23 de ani, abia mai pot ajunge la wc, la 40 de ani ce o sa fie? O sa ma c*c pe mine, o sa ajung in pampers? De ce sa suport o asa umilinta si rusine? Mai bine moarta.

Buna, sunt tot eu. Am primit Ibutinul din Romania, Duspatalin, ceai de coada soricelului, ceai pt curatirea colonului, argila, taratze de grau, etc...Am inceput sa iau Ibuntin si ceaiul + taratzea. Binenteles rezultate din parti! Nici nu ma asteptam sa vad vreun rezultat. Mai fac si hipnoterapie ajuta si aia de nu se mai poate. Mda...psihic, stres bla bla... nu exista nici un fel de luminita pentru noi, si nu sunt negativista sunt REALISTA. Asta e adevarul, suntem blestemati sa ne chinuim,sa ne facem de rusine, sa nu putem merge la munca, sa nu putem trai normal. Eu nu ma sint vinovata cu nimic, desi stiam in adancul sufletului ca NU o sa ma vindec niciodata sau macar sa reduc simptomele cat de cat, eu totusi am incercat ORICE. NU AM CE IMI REPROSA CAND MA UIT IN URMA. Eu stiu cat am luptat cat am indurat, cat am suferit, prin cata tortura fizica si psihica am trecut. Am decis ca mai astept un an si vreo 5 luni si in ziua in care voi implini 25 de ani am sa ma car din lumea asta. Consider ca un sfert de veac este destul trai pt un om. Mai ales ca in sfertul asta de veac nu am realizat nimic, nici pe plan profesional, financiar sau personal. Nu am facut decat sa imi tarai zilele, sa fiu patetica si sa imi plang de mila, sa umblu pe la doctori (in timp de altii de varsta mea topaiau prin discoteci) si sa muncesc de la 17, 18 ani sa ma intretin singura. In ultimul timp, nici sa muncesc nu mai pot. Am sa ma retrag cu DEMNITATE. Asta nu mi-o poate lua Dumnezeu oricat ar incerca, demnitatea mea o sa ramana neatinsa. Daca nu as fi un om demn, nu mi-ar pasa, as trai in continuare, m-as bashi non stop, as sta in public sa ma fac de ras, si tot asa. Fiecare sa faca ce considera, eu zic ca mie mi-a ajuns. Am suportat boala asta 7 ani, nu mai mor un an jumate. Asta e. Nu pot nici sa traiesc, dar nici nu mor de boala asta, ci ma chinui ca un caine. De ce sa fiu patetica cand as putea sa ma retrag frumos? Daca la 23 de ani, abia mai pot ajunge la wc, la 40 de ani ce o sa fie? O sa ma c*c pe mine, o sa ajung in pampers? De ce sa suport o asa umilinta si rusine? Mai bine moarta.

Dragilor..Ma regasesc in fiecare dintre voi...Aceleasi simptome...acelasi timp...Devine frustrant...aproape pana la lacrimi... La fel ca si voi..am incercat toate tratamentele posibile... Ce s-a intamplat?doar o ameliorare... In prezent fac sedinte de HIDROCOLONOTERAPIE..(am facut 3 sedinte, mai am inca 7)si consum gel aloe vera (dimineata pe stomacul gol 50 ml) si carbocit- absoarbe gazele intestinale- (la jumatate de ora dupa fiecare masa). Sunt foarte sceptica..tind sa spun ca mi-e bine..insa vreau sa vad ce se intampla la finalul tratamentului..dar stiti ce?.. "Azi" pot sa beau cafea, de exemplu... Am dat exemplul asta..pt ca , pt mine, cafeaua insemna..."toata ziua acasa"...:). Inca am grija la alimentatie si asto o sa fac toata viata, pt sanatate in general... Inca sunt in faza de testare a alimentelor...care-mi fac bine le voi consuma, care nu..nu le mai consum..Simplu! Incerc sa lucrez si la psihic..sa nu ma mai gandesc..sa ma incurajez, sa-mi spun "nu am nimic, nu se intampla nimic ..in public..."...greu..dar incerc. In prezent toate simptomele s-au redus pe timpul zilei...seara ma mai apuca cate una, alta...Dar tot raul spre bine! Sanatate multa si curaj:)

Si eu incerc acelasi lucru, sa ma mint ca nu am nimic, imi spun ''sunt bine, n-am nimic, mi se pare, mi se pare'' repet asta obsesiv in tren, autobuz, magazine etc... Dar realitatea este ca AM CEVA. Oricat as incerca sa imi fraieresc psihicul. Am citit despre transplantul de fecale, cica are 80% sanse sa iti reduca drastic simptomele dar este inca in stadiu de studiu si costa vreo £20.000. Cine sa aiba atatia bani? Cel mai frustrant este ca nu pot sa tin nici un loc de munca, am lasat atatea joburi... E ridicol. E absurd. E ciudat. Chiar nu stiu ce sa mai fac, stau noaptea si caut pe Google, intreb la farmacii, poate poate...dar stiu ca nu exista vindecare. Am momente cand il implor pe Dumnezeu sa ma faca bine, momente cand il blestem si il intreb oare ce am facut sa merit asta. De ce asta? De ce eu? Mai bine nu aveam o mana decat sa trec cu o asa boala jenanta si incurabila prin viata.M-am facut de atatea ori de ras. Simt ca nu mai am demnitate. Sunt coplesita de rusine, jena, frustrare,manie, furie, disperare, neputinta. Am momente cand imi vine sa strig in gura mare, sa izbucnesc, de exemlu cand sunt in metrou si trec prin iad incercand sa imi controlez gazele sau diareea, care de fapt nu e diaree e un fel de scaun moale, incomplet si ma paleste din senin. Vad cum oamenii stau linistiti, fara absolut nici o problema pe scaune, iar eu stau incordata, tremurand, incercand sa imi tin respiratia, ca sa nu imi caraie matzele, si inchid ochii si numar ''1, 2, 3, ...10'' si tot asa pana ajund la urmatoarea statie, dua care ma dau jos ca simt ca nu ma mai pot tine. E un chin, un blestem, o batjocora de inimaginat. Trcem prin iad in fiecare zi, noi nu mai avem viata, noi nu vom putea merge la serviciu, nu vom putea face bani, nu putem iesi nicaieri. Vai de capul nostru, mai bine nu ne mai nasteam decat sa trecem prin asta. Nici nu stiu ce sa mai zic. Ma trezesc in fiecare zi si nu stiu pentru ce. As vrea sa imi cada o caramida in ca, si sa se termine totul. Ori ma lasi sa traiesc Doamne, ori ma ia! Dar nu ma mai chinui asa! In definitiv n-am omorat pe nimeni, n-am spart casa nimanui, n-am furat, nu stiu pentru ce pacate trag.

Am cunoscut pe cineva cu astfel de probleme , dupa fiecare masa manca un bol mic de orez foarte bine inchegat sau bea de-a lungul zilei un paharel cu zeama de orez, si se simtea foarte bine.
La diminuarea aciditatii din stomac intestine , participa niste minerale, daca acestea nu sunt sintetizate in cantitate suficienta aciditatea persista. N-am reusit sa citesc decat ca rinichii si ficatul (daca are pietre si este bolnav?) ar face acest lucru.
Mai cititi despre implicarea acestor minerale in alcalinizarea acidului gastric si cine recicleaza aceste minerale. Vedeti care sunt mineralele si daca organele care le distribuie sunt bolnave dublati cantitatea de minerale sper ca m-am facut inteleasa, tot cu alimente nu cu medicamente, va uitati pe net si vedeti ce alimente sunt bogate in acele alimente.Colonoscopia se face sub anestezic in Romania sau prin calmant cu adormire.
Fiecare are cate o problema organica , ba ca este ficat sau stomac sau colon, nu exista organisme perfecte.

dar
@ Lisa draga ai facut un adevarat sindrom din gazele alea, si din diaree, care de fapt nu este diaree ci este scaun spontan, acum logic, exista un wc la distanta de 10 pasi , ca este intrun fast food ca este intrun restaurant ca este langa o tufa (asta e ), exista posibilitatea sa mergi la toaleta oriunde si oricand , nu cred ca te va refuza cineva, despre gaze, ei si daca aude ala de langa mine ce? poate si el sufera de acelasi lucru, poate nu ma aude sau pur si simplu nu te intereseaza, deranjeaza? de ce crezi tu ca pe cineva ar deranja chioraitul tau de mate cred ca este o bsesie pe mine nu ma deranjeaza am si eu de foarte foarte multe ori, sa stii ca nu-mi pasa absolut deloc dar absolut deloc ca imi chioraie matzele , asta-i buna numai e alea nu mi le controlam. despre scaun, ok, intri unde nimeresti, esti in troleu cobori , esti in metrou , urci, care-i problema ? este intradevar o legatura intre creier organ , cu cat iti doresti sa faca creierul ca tine cu atat face mai des, te poate ajuta la inceput un extraverl doua extraverale, acestea te ajuta sa nu mai gandesti obsesiv la problema ta , terapie cu calmante , dispar sub extraveral si zgomotele , intestinele se misca mai lent.
mananca , mananca de cate ori ai gaze , in felul acesta le impingi spre iesire, nu sta nemancata.
sa nu-ti lipseasca un bol cu orez pe zi chiar mai multe , pana cand intestinele reinvata sa lege alimentele la nivel intestinal, o sa-ti revii.