Nu vreau sa fac avort

buna Alyna_Aly .
nu am apucat sa citec tot ce s-a scris,dar am prins povestea in mare.
sa stii ca si eu sunt contra avortului,nu din cauza religiei...nu prea le am eu cu crestinismul.
dar cand te duci la primul ecograf si vezi graunta aia mica de viata in burtica ta te topesti toata(proprie experienta).anul trecut am ramas si eu gravida,habar n-aveam ce sa fac,nu eram deloc pregatita.nu apucasem sa-mi termin studiile,sa-mi iau casa,masina...si am zis asa: timp de 4 ani nu am ramas niciodata insarcinata,daca acum a vrut sa vina de ce sa ma opun eu destinului.pitica mea are deja 4 luni,sunt pe culmile fericirii,chiar daca este un copil cu probleme.unde mai pui ca am nascut-o intr-o zi deosebita,1 aprilie:)) copii sunt tot ce ramane in urma noastra. sfatul meu este sa pastrezi copilul fara sa-ti ai treaca vreo secunda prn cap de avort.daca va e scris sa ramaneti o viata impreuna,toti,veti ramane.nu stii unde te poarta viata.dar copilul ramane al tau indiferent de situatie,nu il poti schimba.sarcina usoara

POVESTE
Buna ziua,
E lunga lista de comentarii,dar totusi as vrea sa-ti impartasesc povestea mea.Aveam 17 ani cand am ramas insarcinata,eram una dintre cele mai bune eleva dintr-un liceu cu renume,locuiam in gazda (parintii mei fiind intr-un alt oras) si eram de 1 am cu tatal copilului.La vizita medicala (unde m-am dus cu gandul sa fac avort pt ca imi imaginam ca o sa--mi distrug viata pastrand copilul) ,medicul m-a intrebat daca vreau sa traiesc.Raspunsul meu a fost afirmativ,bineinteles,iar el m-a intrebat apoi daca din punctul meu de vedere acel copil care era in mine isi dorea sau nu sa traiasca.Am inmarmurit.Acel copil nu avea cum sa raspunda la acea intrebare.M-am intors acasa cu gandul sa-mi analizez mai bine viata si sufletul.Tatal copilului m-a lasat pe mine sa aleg ,promitandu-mi ca-mi va fii alaturi in orice situatie.Am decis sa pastrez copilul.Parintii mei au aflat de sarcina doar atunci cand ea nu mai putea fii ascunsa si bineinteles reactia lor nu a fost una placuta.Am ales sa nu ma mai intorc acasa,desi in viziunea lor deja ''''''''ii facusem de rusine''''''''.Am nascut cu 2 zile inainte sa implinesc 18 ani,si am considerat copilul ca fiind cel mai frumos dar pe care-l puteam primi de ziua mea.Primele 6 luni am stat intr-un Centru de primire a mamelor nevoiase.In tot acest timp bineinteles ca am continuat si scoala.La ccateva luni de la nasterea fetitei parinti lui care s-au obisnuit cu ideea si desi locuiau in acelasi oras cu parintii mei ,au decis sa ne vina in ajutor si au luat la ei fetita timp de un an.In acest timp eu m-am pregatit pt bac si facultate.Timpul a trecut, noi am ''''''''crescut'''''''',mergem la scoala si suntem foarte bine.Parintilor mei, acel refuz hotarat de a ne vedea s-a trasformat intr-o dragoste nemarginita,iar acum vacantele trebuie sa le planuim foarte bine pt a avea fiecare parte de bucurii;si noi parintii,si ei bunicii.A fost greu e adevart dar si usor pt fetita prin zambetul ei ne aducea forta si putere de a merge mai departe.Curaj si sanatae!

Ce varsta ai acum tu si fetita?

iti las id-ul meu de messenger si daca vrei vreodata,sau ai nevoie de sfaturi legate de sarcina,cu cel mai mare drag

[email protected]

Daca faci avort trebuie sa il faci convinsa ca vrei! Daca nu, si dupa cum se vede nu esti convinsa, pastreaza copilul. Chestia ca nu se stie ce se va intampla in viitor e valabil si de rau dar si de bine. Cate casnicii nu incep minunat si se sfarsesc lamentabil dupa ani buni de convietuire, si copiii deja mari. Iar in privinta etniei, tu simti cel mai bine. Totul e sa-ti impaci parintii si sa-i convingi, cu timpul, ca s-au inselat. Succes!

Acum sunt tot felul de anticonceptionale de ce se intampla atatea sarcini nedorite?Eu as face avort si sincer nu m-as implica intr-o relatie cu cineva de etnie rroma.Peste catva timp o sa regreti acum toate bune si frumoase.Bafta!

Draga Alyna, te incurajez sa faci acest copil pt ca daca s-a intamplat sa ramai insarcinata inseamna ca acum e timpul lui si Dumnezeu vrea sa faci acest copil. Chiar daca mama ta e adult dar daca nu e langa tine si nu te intelege inseamna ca nu stie cat de grav e pacatul avortului si cat de mult se chinuiesc femeile care fac avorturi. Zici e simplu fac avort. Eu am fost la un consult ginecologic si erau acolo fete care urmau sa faca avort, nu le-a intrebat nimeni daca s-au gandit bine inainte, daca stiu ca pot sa aiba traume psihice dupa sau ca pot sa nu mai faca copii. Copiii avortati striga la Dumnezeu razbunare pentru mamele ucigase. Ar trebui s-o intrebi pe mama ta daca nu cumva a facut vreun avort in tinerete si daca recunoaste ca a facut din acest motiv te sfatuieste si pe tine, e un pacat greu care nu se iarta daca nu e marturisit la preot. Eu am avut in clasa o colega care a facut copil era prin clasa a X-a, a terminat si liceul si pana la urma maicasa a aceeptat si copilul ca de obicei asa se intampla cel mai des. Un copil e un dar de la Dumnezeu care iti poate face viata un rai daca il accepti in viata ta, ca de fapt e parte din tine, iar daca nu-l accepti vei suferi dar va fi prea tarziu ca nimeni nu iti va mai aduce zambetul pierdut al unui copil. Daca esti nehotarata vorbeste cu un preot te va sfatui sa tii copilul si iti va da si argumente in acest sens. Eu imi doresc un copil dar deocamdata nu raman insarcinata, dupa cum vezi da Dumnezeu copii nu atunci cand ne dorim ci mai ales atunci cand nu ne dorim si se intampla pur si simplu. Curaj.

Mult succes Alyna! Fa ce-ti dicteaza sufletul!

gandeste-te la tine si atat! la viata ta ! si apoi ca ce iti vor parintii! daca esti fericita cu prietenul tau si vreti sa aveti copilas atunci nu te mai gandii la parinti. eu o sa accepte dupa ce o sa vada ca iti e bine! si viata nu ti-o traiesti cu parintii o sa ai viata ta inainte cu familia care o sa ti-o formezi in viitor. Felicitari pt bebelus! Ma bucur pt tine! si nu face vre un avort care poate (doamne fereste)dupa sa nu poti sa mai ai copii! Cariere poti sa iti faci si dupa bebe! mama mea are 42 de ani si e la scoala de drept ca nu ii mai place ca asistenta! asa ca.... tine bebelusul si mergi inaine cu fruntea sus!

Este emotionant atunci cand mergi la ecograf si iti vezi bebelushul(ma rog atat cat se poate vedea)..sa fiti sanatosi si concentreaza-te mult asupra sanatatii tale pentru ca ii transmiti si lui toate emotiile si starile tale...esti o luptatoare si sigur vei reusi sa iti faci ordine in viata(si in suflet)dar neaparat alaturi de bebe..

Fata, tu stii in ce te bagi? Atunci de ce mai ceri sfaturi, ca oricum vad ca o tii pe a ta. Eu iti spun doar atat: cunosc pe cineva care a facut un copil cu un rom, s-a dus dupa el, a maltratat-o, a distrus-o si nici acasa la ai ei nu poate sa se intoarca de frica ca o omoara si nici copilul nu vrea sa i-l dea. Si sufera ca un caine si ea si parintii ei sunt distrusi, s-au imbolnavit de grija ei. Asa ca....n-am nimic cu rrom-ul tau, dar ai mare grija. Nu e vorba numai de tine: e vb de copil, de parintii tai care s-au chinuit cu tine.