nu stiu ce sa fac

Dar tatal?

Draga mea eu iti sugerez sà vorbesti cu mama ta si cum ai spus si tu cà esti un copil trebuia sà te gindesti inainte cà existà tot felul de variante ca sà te feresti de sarcinà,asa o sà ramii cu sechele si de la virstra asta,sà ai grijà mai mult de tine,pa

Scrie pe Google cuvantul ''''avort'''' si vei gasi mai multe materiale. In al treilea gasesti ce te intereseaza. Dar gandeste-te la faptul ca sunt femei care au facut avort la primul copil si apoi nu au mai putut avea. Organismul se deregleaza in urma unui astfel de lucru. Trebuia sa te gandesti ca esti copil atunci cand te-ai apucat de lucruri specifice altei varste, varsta cand poti sa-ti asumi responsabilitati. Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu mama ta ori cu vre-o matusa, verisoara, in care ai deplina incredere. Sa nu-ti para rau mai tarziu, gandeste-te bine si repede. Poate decizi sa pastrezi copilul, in cazul in care parintii te ajuta sa-l cresti. Eu sunt mama a 2 fete de 17 si 19 ani si nu le-as da voie sa faca avort. Le-as obliga sa pastreze copilul si le-as ajuta sa-l creasca. Nu conteaza ce crede lumea. Gandeste-te bine si fa ce crezi. Sanatate!!

Mihaela draga, nu e de joaca cu lucrurile astea, ac***a aproape 3 luni de sarcina trebuie sa te hotarasti EXTREM DE REPEDE ce vei face in continuare, pentru ca in curand nu vei mai putea face nimic, chiar daca vei dori! Tu ai 2 optiuni: pastrezi copilul sau nu. Nu stiu daca esti pe deplin constienta ce implica ambele optiuni, de a avea sau nu un copil. Hai sa ti le expun pe scurt:
1. Trebuie sa vorbesti neaparat cu mama ta. Trebuie sa te gandesti EXTREM DE BINE daca parintii tai au posibilitatea de a te ajuta sa cresti copilul. Asta inseamna: daca nu ai lapte la san, laptele praf pentru copii costa in jur de 3,5-5 milioane lei vechi pe luna (depinde cat de mancacios este copilul). Scutecele: alte cateva milioane (din nou depinde de cat de ieftine gasesti).
2. Dupa aceea, poti sa te astepti, daca nu cumva ai terminat liceul, sa fii extmatriculata de la scoala, pentru ca profii, inchisi la minte, vor zice ca dai exemplu rau la celelalte colege cu ''patania'' ta (lucru total absurd si fara sens, de parca tu ai fi singura din scoala care a ''calcat stramb'').
3. Dupa ce vei naste, in functie de posibilitatile materiale ale familiei tale, va trebui sa iti iei un job, chit ca vei vinde la vreun magazin, pentru a-ti putea intretine copilasul. Dar, repet, asta va fi la latitudinea familiei tale, depinde cum stati cu posibilitatile materiale, poti urma o facultate in continuare dupa ce nasti daca parintii tai isi pot permite sa te sustina financiar.
Pe de alta parte:
1. Faptul de a face un avort la varsta asta te va lasa cu probleme toata viata.
Stiu ca e greu de inteles pentru tine acum, dar sigur va veni o varsta la care vei dori un copil al tau, si probabil iti va fi cu neputinta de a-l avea. Un avort e o trauma fantastica pentru organism, iar corpul tau se va resimte dupa ea! Mai ales la varsta ta!
Si mai e posibilitatea de a te indragosti mult, mult de tot de un barbat care isi va dori copii. Atunci, te intreb eu, cei vei face? Iti spun eu: probabil vei plange cu lacrimi amare cand sotul tau isi va cauta alinarea (un copil) in bratele altei femei care ii va putea oferi ce isi doreste. Gandeste-te bine, exista si posibilitatea asta.
Iar tu, ca persoana, probabil ca te vei gandi toata viata la faptul ca ti-ai refuzat posibilitatea de a pastra acest copil. De unde cred eu ca se va intampla asa? Simplu: deja iti pui intrebarea daca sa pastrezi sarcina sau nu, ceea ce arata ca e un copil facut din dragoste, cu un baiat pe care il iubesti, iar faptul ca nu il vei pastra va avea repercusiuni asupra starii tale sufletesti, crede-ma! Poti cadea in depresii, insomnii, atacuri de panica, si alte diverse afectiuni ale sistemului nervos pe fondul mustrarilor de constiinta. Tu asta vrei?
Parerea mea este sa vorbesti urgent cu mama ta. Si hotaraste-te cat mai repede ce sa faci, ca sarcina inainteaza si apoi... nu va mai depinde de tine ce se va intampla.
Sanatate multa si ai mare grija ce faci.

Marialeea, profesorii, asa ''''ingusti la minte'''' cum ii consideri tu, nu au dreptul sa exmatriculeze o eleva in aceasta situatie. Nu le permite legea. Fata poate merge la scoala pana naste, poate intrerupe o perioada si apoi poate relua. Se poate transfera la seral. Sunt mai multe oportunitati. Sunt eleve care se marita chiar, legal. Si acest lucru le permite legea.

In cazul tau cred ca cel mai bine ar fi sa faci avort.esti tanara.daca atunci cand ai ramas insarcinata nu ai avut minte,macar acum sa ai.gandeste-te la viata ta,la tineretea ta.crezi ca esti in masura sa cresti un copil?dar fa repede pasul asta nu mai sta p ganduri k dupa 3 luni nu prea s mai poate face nimic oricat de mult tiai dori.vei avea un copil atunci cand ti-l vei dori si vei fi pregatita pt a deveni mama.pana atunci bucurate de anii tai caci nu t mai intalnesti cu ei.eu am 19 ani si acum 2 luni am trecut si printr-un avort.a fost o perioada grea in viata mea dar a trecut.gandeste-te bine ce vei face,dar ia repede o hotarare.sarcina e destul de avansata.iti urez succes!indiferent de decizia p care o vei lua...

Buna..nu stiu de ce scriu..am doar 17 ani.ideea e ca..indragesc mult copiii..si abia astept sa fiu mamica.acum 2luni..am fost foarte speriata,am crezut ca am ramas insarcinata,am un prieten de aproape 3 ani.m am gandit multe nopti ce as face in caz ca as afla ca sunt insarcinata.si asa..in clasa a X-a ,am gasit solutii.un copil e o binecuvantare! gandeste te bine..daca chiar vrei sa faci un avort..ii iei viata unei creaturi care nu se poate apara..e pacat mare.o prietena de a mamei a ramas insarcinata in clasa a IX a..a avortat..si dupa ce s a casatorit..la 25de ani..si a dorit un copil..8 ani s a chinuit.organismul i a fost distrus din cauza avortului.

gandeste te bine..ai grija de tine si..de fiinta aia minunata din burtica ta:*

Foarte greu de zis. E decizia ta, ai 18 ani si NU AI NEVOIE DE ACORDUL PARINTILOR. Eu zic sa vorbesti totusi cu tatal copilului, nu este doar al tau, amandoi ati participat la conceptia lui. Decideti amandoi ce e de facut.

Sunt mama de baiat (ieri a implinit 19 ani), si intr-o zi chiar i-am zis ca daca nu e responsabil si nu are grija de prietena lui, si se intampla sa ramana insarcinata, nu o sa o las sa isi mutileze trupul. Stiu prea bine ce presupune un avort, am facut 2, dupa sarcina cu fiul meu, ac***a de fiecare data sarcina toxica. Prima am pastrat-o cu orice risc, cu tratament continuu, si rau la fel, dar a meritat.
E adevarat, esti copil, iar prietenul tau un imatur. O sa te poti baza pe el, oare?
Sfatul meu e sa lasi orice la o parte si sa discuti cu mama ta, e fiinta care te iubeste cel mai mult pe lume, trebuie sa iti fie alaturi...
Decizia de avort iti apartine, dar asculta si ce are de spus mama ta. Trebuie sa gandesti pe termen lung, un copil e o minune, dar e greu tare de crescut de una singura. Sa ne dai vesti.
Toate cele bune!

Sper sa revii cu vesti sa ne spui ce ai hotarat.orice decizie vei lua sa fii tu convinsa ca e cea mai buna.sa dai sfaturi e simplu dar numai cineva care a trecut prin ce treci tu te poate intelege cel mai bine.Cum am mai spus si mai sus,nu in urma cu mult timp am facut un avort.Eram in 2 luni de sarcina si de cand aflasem ca eram insarcinata nu mai aveam liniste,eram disperata,nu stiam ce sa fac cu viata mea,mai ales ca sunt in ultimul an de liceu si o sarcina ar fi insemnat renuntarea la scoala,plangeam zi si noapte.iubitul meu ar fi vrut sa il pastram,il incanta ideea de a fi tata cu toate ca are 21 de ani,dar eu nu concepeam sa am un copil de la varsta asta.Ar fi fost un salt mult prea mare de la o copila la statutul de mama.Asa ca am preferat sa tac,sa nu spun nimanui in special parintilor si sa fac avort.avortul a decurs bine fara nici un fel de complicatii,dar psihic eram distrusa.ma simteam ca o criminala.o perioada nu am putut vorbi deloc despre copil,despre avort,caci de fiecare data izbucneam in plans.pana intr-o zi cand mi-am zis ca nu are rost sa ma mai gandesc la ce a fost,fapta e deja facuta,oricat mi-as dori nu se mai poate face nimic si k trebuie sa merg mai departe,sa imi vad de viata ca ma asteapta un bacalaureat pt care trebuie sa ma pregatesc.M-am despartit si de iubitul meu cu toate ca il iubesc f mult,dar de fiecare data cand il vedeam imi aduceam aminte de ceea ce facusem.In astfel de momente e foarte important sa ai persoane dragi langa tine care sa te sustina si care sa nu arunce cu pietre in tine.Eu nu regret faptul ca am facut avortul,dar imi pare nespus de rau ca e vorba totusi de un copil care nu are absolut nici o vina pt p***aa mea,dar si daca l-as fi adus p lume ce as fi facut?sa ii chinui copilaria?sa nu am ce sa-i ofer?....E ingrozitor sa ramai insarcinata la varsta asta,dar daca totusi se intampla,nu poti sa accepti un copil spunand "Asa a vrut Dumnezeu"pt ca tu decizi asupra vietii tale,nu altcineva.si daca esti constienta de faptul ca nu ai posibilitati sa il cresti atunci nu il face pt ca nu are rost.Iti distrugi si tie viata si p cea a copilului.Intradevar,un copil este o binecuvantare,dar doar atunci cand este dorit si facut din dragoste,nu cand apare in urma unei greseli.Esti foarte tanara!Acum prioritatea ta este scoala,nu sa faci copii.Un copil e usor de facut,dar foarte greu de crescut mai ales cand si tu esti un copil.Sfatul meu este sa faci avort!si cat mai repede.stiu prea bine ca e greu,dar e cea mai buna decizie.nu esti pregatita sa aduci p lume un copil.Gandeste-te bine!Sper ca tot ce ti-am scris te va ajuta sa iei o decizie.te pup si ai grija de viata ta!

Si eu am fost in situatia ta acum 5 ani...tot la 3 luni am ajuns sa fac avort..tot ce iti pot spune este sa mergi cat mai repede la medic pentru ca daca te hotarasti sa-l faci,timpul e in defavoarea ta.fa-ti un control pre-avort pentru ca stiu ca se dau niste ovule pentru a stopa secretia specifica sarcinii,asta pentru sanatatea ta ulterioara..si eventual opteaza pentru o anestezie generala,sau daca te intelegi cu medicul,o anestezie locala dubla...spun asta pentru ca durerile pot fi destul de chinuitoare...nu stiu cum o fi in alte orase dar in Pitesti unde locuiesc eu,la sarcinile de 12 saptamani se foloseste chiureta..

Pragul acesta al parintilor si tot ce tine de prejudecati il vei trece dupa ce nasti.Pana atunci vei fi poate fustrata, depinde ce vor zice parintii tai.

Esti mica dar esti si mare...cresti in varsta, in maturitate.. in totul.Acesta este si o varguta de la Domnul dar si o mare Binecuvantare!Sunt mamica si vei vedea ce Bucurie vei avea cand vei naste. Nu iti va pasa de nimic si nimeni plus ca vei fi ca o leoaica si caracterul tau se va intari inmiit.
Vei regreta toata viata si vei avea pe constiinta acest fapt/pacat.
Chiar daca este greu pt tine, binecuvantarea nasterii pruncului iti va aduce succes in viata, altfel invers.
Evita sa faci ceva dramatic, te rog!
Si plus ca nimeni nu iti cere sa renunti la copilarie, vei fi copil impreuna cu copilul tau.Este minunat!
Am prietene care au nascut tot la 18-19 ani si sunt superbe mamici.Ai terminat liceul, un an , doi stai acasa, poti face facultate la distanta.Gaseste o persoana de incredere...mama, tata, sora, sau duhovnic..un parinte care sa te indrume... ii spui parinte eu am venit, sunteti dator in fata Lui Dumnezeu sa ma indrumati ce sa fac.

Te pup si astept vesti bune!

Cu drag, Anca

din punctul meu de vedere nu as fi de acord cu asa ceva,Dumnezeu ti l-a dat,reprezinta o viata si nu are nimeni voie sa o ia inafara de EL...eu am 25 de ani si imi doresc foarte mult un copil si cred ca as fi foarte suparata daca nu as putea avea,gandeste-te ca imi primul rand te distrugi pe tine,nu stiu daca stiai ca in timpul avortului poti si sa mori,daca sarcina e in perioada avansata,crede-ma copilul acesta e o binecuvantare de Dumnezeu,nici eu nu prea vorbesc cu mama mea,dar mergi la un parinte la o biserica si vorbeste cu el,el te va indruma si iti va spune,roaga-te la Dumnezeu pentru fiinta aceea care creste in tine si e din sangele tau si vorbeste si cu mama ta.Iti doresc sa alegi calea cea buna si sa ne anunti ce ai facut,cu o decizie buna sa fi fericita si aici si viata de veci impreuna cu copilul tau

inainte de a asculta sfatul alexandrei te rog din suflet uite-te la filmultele care arata in mod extrem de detaliat procedura unui avort postate pe renumitul site de filmulete ce nu-i pot da nume acum .
crede-ma oricat de copil ai fi tu dupa ce vei vedea ce ii vor face copilului tau ar trebui sa ai gheata in loc de inima pt a fi de acord! sper sa se trezeasca in tine simtul matern de protectie si aparare chiar de esti copil...oricum de unde si pana unde suntem noi copii??? din moment ce ne incepem viata sexuala stim ce riscuri avem si chiar numai suntem copii ci doar niste adolescenti inconstienti! in alte vremuri asta era varsta propice pt nasterea unui prunc iar noi ne vaitam ca vai suntem prea tinere..asa si ce daca? s-au schimbat vreumurile ..asa si ce daca? a fii mama nu este un sentiment ce se schimba o data cu noile mentalitati si generatii ; a fi mama e o minune !
iar eu am 20 de ani !

Bunà tuturor,Ruxandra dragà tu ai inteles mesajul pe care la scris Mycha-ella?hai sà làsàm toate cele filmulete pe care tu le-ai sugerat sà le vadà ,draga de ia vrea un sfat de la noi asa cum a scris in mesajele làsate de Alexandra sint bine venite de ia pentru cà,noi nu avem de ce o judecàm este incà un copil asa cum a spus si ia dar nu-i trebuie copil.sint sigurà cà dupà experenza asta isi va da seama cà trebuie sa comunice mai mult cu mama ei si va avea mai multà grijà de ea. eu sint mamà de bàiat are 18 anni .. Mycha-ella dar te rog sà ne scri ce ai mai facut??

Buna.Iti urez mult mult succes si sper ca vei lua decizia potrivita, adica vei face ceea ce simti tu.Eu am aproape 18 ani si trec printr-o situatie asemanatoare, numai ca am discutat cu mama, iar prietenul meu este alaturi de mine.Din pacate toata lumea ma impinge sa fac avort...cat as vrea sa il pastrez, sa creasca mare si sa aiba un viitor,dar ma gandesc oare ce viitor ar avea daca l-as pastra,ce viitor as avea eu...
Vorbeste neaparat cu cineva , nu poti trece prin asta singura si grabeste-te....
Te rog ai grija!

Fetelor(in special Yoanna,tiza mea :) )un copil nu va strica planurile.Asa credeam si eu.Am nascut in vara in care trebuia sa dau licenta.Am amanat-o,nu-i o tragedie.Ideea e ca eu am o fetita bolnava(are tetrapareza).Imi ocupa muuult timp,INSA viata mea e la fel.Muncesc,invat ptr a intra la colegiul asistentilor,tin casa,ma distrez,mergem in excursii........e totul la fel,numai ca acum suntem 3.Atata timp cat sotul/prietenul si parintii va sunt alaturi,e totul ok,poate fi totul la fel.Hmmmm,nu,e mult mai frumos.Totul e sa vreti si voi copilul ala.