Postata de sorilau cu 13 ani in urma.
Buna , incerc sa va scriu dar durerea ma copleseste in aceste momente ....eram insarcinata in 11 saptamani si la ultimul control ginecologic care s-a petrecut chiar la inceperea saptamanii a 11-a , dr. imi dadea vestea avortului intern si imi spunea ceva de genul : "ceva nu e in ordine , nu mai avem bataile inimii " , cerul s-a coborat asupra mea si toate visele noastre au devenit cosmare , ne doream atat de mult acest copilas !!! Penultimul control a fost cand aveam 8 saptamani si atunci era totul in regula, l-am vazut pe micut pe ecografie si inima ii batea regulat ! Ce s-a putut intampla ??? Ieri am avut interventia pt avort cu anestezie generala (locuiesc in Italia ) , acum ma simt bine din punct de vedere fizic doar ca sufletul imi este pierdut ...plang si nu ma pot deconecta de la ce s-a putut intampla , mai pot eu oare sa raman insarcinata ? Si cand mai putem incerca ? Ma rog la Dumnezeu sa fie bine si sa ma intareasca doar ca acum imi este greu , e prea proaspat totul in mintea mea , sotul meu e mai optimist , stiu ca sufera si el dar cred ca va trece mai usor , se impaca mai usor cu gandul si deja vede urmatorul nostru bebe...dati-mi va rog un sfat , spuneti-mi daca ati fost in situatia mea si ce putem face pe viitor , vestea a venit prea dintr-odata si nu ne asteptam .Ce s-a putut intampla ? Va multumesc la toti ! Numai bine si sanatate tuturor !
Adauga raspunsacum 13 ani
Draga mea,
Trauma ta este mare si e greu ca cineva sa gaseasca vorbe potrivite pentru a-ti aduce macar putina mangaiere. Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva, imi pare rau pentru toate mamicile de" ingeri", exista un site unde vei gasi persoane care au aceeasi durere www.organizatiaemma.ro, nu ezita sa intri, te va ajuta. Pentru partea medicala (posibilitatea de a face copii) trebuie sa consulti un ginecolog bun, insa trebuie sa stii ca un copil nu inlocuieste altul, dar vei avea parte de bucurie. Nu ezita sa plangi pentru micutul tau, nu incerca sa maschezi ce simti ca sa pari puternica, ia-ti o perioada de doliu si cauta sa gasesti persoane care sa iti vorbeasca deschis, nu sa ocoleasca subiectul. Sunt sigura ca si sotul tau sufera, dar fiind barbat simte nevoia sa fie "tare", incearca sa te apropii de el si sa va mangaiati reciproc. In timp durerea se va atenua, dar ai nevoie de ajutor acum. Nu ezita sa ceri ajutorul unui psiholog, daca ai aceasta posibilitate. Eu iti doresc multa sanatate si ma rog ca Dumnezeu sa iti dea mangaiere, alinare si speranta!
Cu mult drag si simpatie,
Oana (mamica)
acum 13 ani
iti multumesc oana , o sa incerc sa fac tot ceea ce-i mai bine pt mine si poate pt viitorul bebe pe care ni-l dorim mult de tot ,acum e greu dar trebuie cumva sa gasesc forta sa trec peste , nu stiu ce va fi , dar imi pun increderea in ginecologul meu ca imi va da vesti bune ...multumesc !
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua