Postata de miky1126 cu 13 ani in urma.
am un baiat de 4ani si 6 luni a inceput sa vorbeasca mai tarziu adica pe la 3 ani,din toamna merge la camin ,problema este ca acasa vorbeste cu noi si face de toate dar la camin mi-a spus educatoarea ca nu colaboreaza aproape deloc face lucrurile doar cand vrea el.ar putea fi o problema comportamentul lui?d-na educatoare mi-a recomandat sa merg cu el la un psiholog .ce sa fac ? as vrea sfatul unui doctor bun eu sunt din din galati
Adauga raspunsacum 13 ani
Cum adica merge la camin? Ce inseamna "camin"? Copilul ar trebui evaluat de un psiholog pentru copii sau mai bine de un psihiatru de copii.
acum 13 ani
gradinita cu program prelungit.dar sunt atatia si as dori un doctor bun din galati
acum 13 ani
Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului
acum 13 ani
Problema pare a fi a educatoarei care se vede obligata sa aiba o grija in plus daca un copil dintr-o grupa nu face exact ce fac si ceilalti. Cel mai usor e sa conduci o grupa in care toti copiii fac tot ce le spui. Se poate ca baiatul tau sa se plictiseasca, sa nu fie interesat de activitatile pe care educatoarea le propune copiilor daca acestea sint monotone, repetitive, nestimulative. E mult mai bine sa te convingi mai intii ca au destula stimulare la gradinita, potrivit cu virsta lor, si apoi sa cauti probleme la copil. Se presupune ca educatoarele au vazut destui copii ca sa-si dea seama cind unul dintre ei are probleme rezolvabile la psiholog, in fapt, insa, nu este de competenta lor sa faca aceste recomandari, oricum nu mai mult decit ar face-o orice alt adult din preajma copilului. Daca e ceva problematic cu copilul, atunci cu siguranta parintele ar vedea inaintea educatoarei. La 4 ani si 6 luni nu este deloc deplasat sa faca lucrurile atunci cind vrea el, mai ales ca merge de curind la gradinita si nu a avut pina acum constringeri de acest gen. Deci recomandarea mea este sa ceri educatoarei sa-ti spuna concret la ce gen de activitati nu raspunde copilul, sa ceri sa asisti la citeva ore de-ale lor si abia dupa aceea sa-ti pui problema daca e intr-adevar ceva cu copilul.
Te astept si cu alte detalii "tehnice".
acum 3 ani
Doamna educatoare are metode limitate de convingere si integrare pentru prescolarul ,,cu personalitate" care reprezinta o provocare profesionala,abia are rabdare pentru copiii care ,,unde-i pui acolo stau".
acum 13 ani
Copilul mai anxios se poate comporta ciudat in afara mediului familiar.Sincer eu subscriu sa mergeti la un psiholog cu el .
acum 13 ani
"Se poate ca baiatul tau sa se plictiseasca, sa nu fie interesat de activitatile pe care educatoarea le propune copiilor daca acestea "sint " = SUNT monotone, repetitive, nestimulative. "
- in acest caz este posibil doamna dr. Paraschivescu sa aveti dreptate, mai ales daca copilul este SUPRADOTAT, nu-i asa?
Apoi: " Cel mai usor e sa conduci o grupa in care toti copiii fac tot ce le spui. "
- intr-o grupa cu copii, mai ales cu varsta atat de mica NU AI CUM SA ASTEPTI CA TOTI COPIII SA FACA EXACT SI CONCOMITENT CEEA CE LE SPUI.
Si nu in ultimul rand ; " Se presupune ca educatoarele au vazut destui copii ca sa-si dea seama cind unul dintre ei are probleme rezolvabile la psiholog, in fapt, insa, nu este de competenta lor sa faca aceste recomandari, oricum nu mai mult decit ar face-o orice alt adult din preajma copilului. "
- in atributiile cadrului didactic insa, intra si OBLIGATIVITATEA de a anunta familia daca observa ceva diferit in comportamentul copilului, tocmai pt ca CADRELE DIDACTICE IN URMA SCOLARIZARII URMEAZA CURSURI DE PSIHOLOGIA COPILULUI, PSIHOLOGIE , PSIHOPEDAGOGIE si PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA si pentru a recunoaste anumite afectiuni ale copiilor, printre altele , insa CLAR NU INTRA IN RESPONSABILITATEA CADRULUI DIDACTIC SA PUNA DIAGNOSTIC DACA E NEVOIE SI NICI SA FACA TERAPIE CU COPILUL. - tocmai din acest motiv cadrele didactice indruma parintii spre un consult de specialitate.
"Daca e ceva problematic cu copilul, atunci cu siguranta parintele ar vedea inaintea educatoarei" - aici iarasi va contrazic, de multe ori parintii nu vor sau pur si simplu nu au timp sa vada si sa creada ca ar putea fi ceva diferit sau problematic in comportamentul copilului si din aceasta cauza de multe ori se ajunge prea tarziu la SPECIALIST.
Sunt de acord cu recomandarea de a asista la cateva activitati la grupa copilului insa : ar fi bine sa stati undeva in spatele salii, incercati sa mergeti de 2-3 ori in zile diferite doar la cateva activitati fara sa interveniti in timpul activitatilor educative si nu la o zi intreaga , apoi trebuie sa stiti ca cadrul didactic POATE SI ARE DREPTUL LEGAL sa refuze initiativa dumneavoastra de a asista la activitati in acest caz puteti face o sesizare scrisa prin care va aratati dorinta de a participa la activitati cat si motivele care au dus la aceasta cerere.
Sfatul meu de CADRU DIDACTIC, doamna Micki este sa:
1. discutati concret cu educatoarea fiului dumneavoastra pentru a intelege la ce anume nu raspunde copilul ( vreau sa va spun ca daca asistati la activitati s-ar putea ca prezenta dumneavoastra in sala sa schimbe radical comportamentul copilului - fapt pe care il poate confirma si argumenta psiholoaga Paraschivescu )
2. mergeti cu copilul la un consult de specialitate, in primul rand pt linistea dumneavoastra, - s-ar putea sa aflati ca aveti un copil supradotat sau anxios
acum 13 ani
Doamna educatoare, desi sustineti ca ma contraziceti, nu am simtit deloc asta. De fapt, in citeva rinduri ati intarit cele spuse de mine. Educatoarea nu are competenta de diagnostic, iar trimiterea la un specialist de fapt asta e, o stampila in fruntea copilului, o etichetare, "are ceva". Ea trebuie sa se rezume in a spune ce observa, lasind la alegerea parintelui ce face mai departe. Cind ii spui unei mame "du-ti copilul la psihiatru sau la psiholog", mama presupune ca ceva grav se intimpla daca o autoritate ii spune asta.
Eu as recomanda ca observatia sa se faca si fara stirea copilului, dar si fara stirea educatoarei. Nu stiu, insa, daca e posibil asa ceva. Si insist si pe dialogul cu educatoarea, in detaliu, in legatura cu ce anume refuza copilul sa faca. La modul general, "nu face nimic la gradinita", nu ai cum actiona. Chiar daca se duce la un psiholog, acestuia ii lipseste observatia asupra copilului atunci cind e in situatia critica. Un psiholog nu se poate baza pe povestirea unor povestiri, "a zis doamna ca nu face...", el evalueaza situatia in momentul dat.
acum 13 ani
Nu vad cu ce v-am contrazis, doamna Paraschivescu! Mi-am spus punctul de vedere si am incercat sa va atrag atentia asupra modului dumneavoastra de exprimare, care nu prea pare a fi profesional, incepand chiar cu prima fraza a postarii dumneavoastra " Problema pare a fi a educatoarei care se vede obligata sa aiba o grija in plus daca un copil dintr-o grupa nu face exact ce fac si ceilalti. ", ceea ce , cu tot respectul ESTE O AFIRMATIE GRAVA SI COMPLET LIPSITA DE PROFESIONALISM. Si in acelasi timp am dorit sa va arat, in deplina cunostinta de cauza, care sunt unele dintre atributiile unui cadru didactic pe langa cele educative, despre care nu stiu cat de multe stiti?
Ma intreb, de ce oare doamna Psih. Ioana Panculescu ( a carei CV si experienta se vad a fi destul de bogate) s-a rezumat la a o sfatui pe doamna Micky sa se prezinte la un control de specialitate cu copilul, de fapt acelasi sfat primit de la educatoarea copilului. Nu vad unde este "stampila" in fruntea copilului, in cazul unei recomandari care are la baza fapte concrete si care de regula este discutata cu parintele intre patru ochi ( confidential) ( ati fost cumva marcata de o asemenea recomandare in copilarie?) Va intreb in unitatile scolare unde exista psihologi, cine face recomandarea? oare nu tot cadrul didactic in baza faptelor constate?desigur, specialistul fiind psihologul si cel obligat sa puna diagnosticul corect-- in urma mai multor consultatii pentru a nu-i lipsi observatia asupra copilului. Va mai intreb, daca copilul are cu adevarat anumite probleme, pe care parintele nu le sesizeaza si in acea unitate scolara nu exista psiholog, cine trebuie sa atraga atentia parintelui ca exista o posibila problema?
Tinand cont ca, desi ar fi foarte necesar, in multe unitati scolare nu exista psihologi, eu va recomand cu caldura in timpul liber sa va implicati voluntar pentru ca sa nu mai fie nevoite cadrele didactice sa faca recomandari, tot voluntar binenteles.
Ideea este ca daca copilulu doamnei are cu adevarat probleme sau nu o poate spune doar specialistul, si nu analiza dumneavoastra ( pe ce baza?) asupra activitatii educatoarei copilului sau a mea asupra profesionalismului dumneavoastra!
Doamna Micky ar mai putea sa ceara o foaie de observatie psiho-pedagogica de la doamna educatoare ( foaie pe care fiecare cadru didactic o tine pe parcursul anului scolar si nu numai) pentru a o prezenta si aceea psihologului, cu toate ca in mod normal psihologul ar trebui sa aiba prorpiul program de observatie.
acum 13 ani
Va rog recititi prima parte a mesajului meu. Exact asta spuneam, ca NU ma contraziceti ci, dimpotriva, imi intariti spusele.
Cit despre restul nelamuririlor dumneavoastra, cheia sta tot in recitirea cu atentie a mesajelor mele, asupra carora nu am intentia sa revin cu justificari (nici macar in legatura cu ortografierea, de altfel foarte corecta).
Intotdeauna am vazut ca pozitiva interventia mai multor psihologi, medici, educatori, alti parinti trecuti prin aceleasi experiente, tocmai pentru a alege dintr-o diversitate de pareri pe cea care ii pare cea mai potrivita. Nu am pretentia ca parerea mea este cea mai buna.
acum 13 ani
Doamna Paraschivescu, in prima parte a primului post ati analizat si contestat calitatea unui cadru didactic si nu inteleg pe ce baza sau in urma carei competente? Cred ca ar trebui sa fiti obiectiva si cred ca ar trebui sa va cereti scuze cadrelor didactice care mai utilizeaza acest forum. Cam asta trebuia sa extrageti dumneavoastra din postarile mele. Restul erau explicatii si indrumari pentru doamna Micky, ca sa inteleaga de ce si in urma caror atributii doamna educatoare, i-a facut recomandarea.
O seara buna!
acum 13 ani
Un educator nu are timp sa se ocupe de un copil care nu se integreaza in colectiv si care refuza sa participe la activitatile clasei. In Iasi, unde locuiesc eu, gradinitele sunt foarte aglomerate, in fiecare grupa sunt 35-40 copiii. Educatorul trebuie sa parcurga programa scolara, de aceea este nevoit uneori sa fie precum prepelita(!) din povestire, adica sa alega intre puii sanatosi si puiul/puii cu probleme. Cred ca solutia este ca parintele, sesizat fiind de educator, sa-si duca fiul la psiholog. Psihologul sa gaseasca o cale de rezolvare a problemei fara sa acuze educatorul de comportamentul copilului.
acum 13 ani
As dori sa adaug, la cele spuse in posturile de mai sus faptul ca de cele mai multe ori parintii nu inteleg si considera rea vointa din partea cadrelor didactice faptul ca le recomanda sa duca copiii la psiholog. Sa stiti ca un cadru didactic are obligatia sa ajute la integrarea tuturor copiilor. In grupe si clase sunt multi copii, se ajunge chiar si la 35-40 de copii, cand intr-o grupa/clasa exista copii cu comportament diferit, cadrul didactic trebuie sa indrume parintii spre psiholog si in baza diagnosticului dat de psiholog, cadrul didactic trebuie sa adapteze programa scolara in functie de necesitatea copilului lucrand separat ( pe grupe) cu acesta/ acestia, in acest fel toti copiii sunt scolarizati. Din pacate multi au impresia gresita ca educatorii/invatatorii/ profesorii au pretentia ca toti copiii sa faca ce li se spune si ce fac ceilalti copii, lucru imposibil pentru ca fiecare suntem diferiti din toate punctele de vedere. Intre cadrele didactice si psihologi ar trebui sa existe colaborare in beneficiul copilului, nici intr-un caz, ce se vede mai sus ( acuzarea unui educator), mai ales ca nu exista psihologi si nici resurse financiare pt angajarea unora in foarte multe unitati scolare si multe cadre didactice se lovesc de refuzul/ iritabilitatea parintilor la recomandarea consultarii unui psiholog, ceea ce face imposibila adaptarea programei scolare la problema copilului cat si ramanerea in urma/ neasimilarea materiei/ repetentie/abandon a copilului in cauza. Si iata cum in loc sa se colaboreze in beneficiul copilului se ajunge la imposibilitatea integrarii copilului si la pierderea lui din punct de vedere scolar.
acum 13 ani
Subscriu ca trebuie sa fie o colaborare intensa intre educator/prof- parinte-psiholog
Un parinte care intr-adevar isi iubeste copilul nu trebuie sa se supere ca acesta are o problema,
Mersul la psiholog cu copilul ajuta la dezvoltarea personala , la imbunatatirea relatiei copil-parinte
si recomand cu caldura oricarui parinte chiar daca copilul nu are probleme patologice sa mearga cu ei la psihologi si sa tina cont de ce spune un profesor
Practic scoala este a doua casa ,profesorul este ca un parinte
acum 13 ani
Mai dragi cadre didactice va simtiti cu Musca pe caciula de va tot justificati asa, ca din cate am citit eu nu sunteti niciunul dintre dumneavoastra educatoarea copilului in cauza. Cata ofuscare domnule, nejustificata as spune eu.
acum 13 ani
@Madalina: imi pare rau ca te bagi intr-o discutie care clar nu te priveste si iti depaseste capacitatea de intelegere
acum 13 ani
Sa nu uitam ca din pacate clasele de grupa MICA DIN GRADINITELE NOASTRE DE STAT SUNT SUPRAPOp**aTE ,IN CELE MAI MULTE GRADINITE EDUCATOARELE SUNT ZAPACITE EFECTIV DE CEI 30 DE COPII MICI de 3-4 ani DE CARE TREBUIE SA SE OCUPE, NU TREBUIE SA ACUZAM EDUCATOAREA DECAT DACA O VEDEM CA ARE REA VOINTA SA LUCREZE SEPARAT PENTRU O PERIOADA CU UN COPIL CARE ARE PROBLEME DE ATENTIE sau care nu se poate adapta urgent la un nou mediu unde nu i se mai acorda atentie numai lui asa cum era acasa.
Si la scoala este foarte greu sa gestionezi o clasa de 30 de copii sau adolescenti care fac tot felul de nebunii desi se presupune ca au capacitatea de intelegere mult mai dezvoltata, asa ca eu cel putin le inteleg foarte bine, nu inteleg insa si nu voi intelege niciodata cadrele didactice care se grabesc sa dea verdicte si sa puna etichete si sa trimita copii la psiholog inainte de a vedea ce se poate face in relatia cadru didactic -copil- parinte.
acum 10 ani
Trebuie să intelegem ca atât instituțiile de învățământ preșcolar sau scolar,cat si educatoarele cu prea putina experiență, refuză anumiți copii,cu o problema intr adevăr sau doar cu un comportament,care se trage tocmai dintr o anumita traumă pe care copilul a avut o in trecut,fie decesul unui părinte(cazul meu),fie în urma unui abuz...bineînțeles ca nu mao e vb de înțelegere și răbdare și căutarea unei soluții...nu mai e ceea ce a fost odata,acum totul e strict pe interes! Decât să ai plângeri sau sa pierzi mai mulți copii si decât să cauti o alta solutie și o explicație,mai bine iei decizia sa nu mai primesti copilul la grădinița/ scoala...asta e românia și mi e sila de persoanele de genul asta si mila atunci cand vor avea copii poate la randul lor si daca vor întâmpină o astfel de problema,ma gândesc ce vor face... Si atunci își vor aminti tot...
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua