Postata de Pupazan Grecescu cu 12 ani in urma.
Inca de cand s-a nascut a avut o afinitate spre taty, eu pe timpul sarcinii am primit o veste care mi-a cazut mai greu- si anume ca sotul meu mai avea o fetitza de care eu aflam abia etunci iar el stiuse inca de la inceputul relatiei noastre dar mi-a motivat ca nu a crezut. Eram gravida in 6 luni in acea perioada si cam tarziu sa reactionez dupa cum imi dicta -furia- si am ales sa fiu calma si intelegatoare, problema e ca si dupa nastere aceasta situatie m-a macinat si desi incercam sa fiu cat mai zambitoare si jucausa cu fiul meu tristetea mea se simnte, pe copii nu-i poti minti. In plus am avut parte si de acea " Babny -Blues" de care mi-am dat seama abia cand mi-am intarcat baietelul si eram deja gravida cu micuta care inca e in burtica. Eu sunt insarcinata in 7 luni, baietelul meu are 2 ani, dar ma respinge parca si mai tare de cand l-am intarcat. Atat sotul cat si eu ne ocupam de tot pt el: spalat, harnit, tratamente cand e cazul, ne jucam insa atunci cand e el plange daca vin in preajma si tipa daca incerc sa ma apropii de el, El lucreaza 24 cu 72 iar in acele 3 zile nu ma pot atinge de el si sufar ingrozitor! Cand suntem singuri e ok, doar din cand in cand mai pomeneste de el . Ce sa fac? Nu mai am nici energia de dinainte de sarcina ca sa ma antrenez in jocurile lui , am incercat sa inventez unele doar ale noastre dar tot ale lui taty sunt preferatele sale... Si recunosc suint un pic geloasa pe sotul meu si pe relatia lor si ff des adorm langa fiul meu cu ocvhii in lacrimi fiindca stiu ca atunci nu ma mai poate respinge ca doarme.
Va rog sa ma ajutati macar cu un punct de vedere, un sfat.. orice
acum 12 ani
Buna ziua,
Din ceea ce ati descris dvs reiese ca inca nu l-ati iertat pe sotul dvs pentru faptul ca v-a ascuns ca mai are o fetita. Ati constatat foarte bine ca parintii transmit copiilor starilor emotionale, in psihoterapie constatam de nenumarate ori: copii sunt oglinda parintilor, a ceea ce simt ei, a relatiei dintre cei doi.
Ma indoiesc ca nu va iubeste si ca nu tine la dvs. Doar ca percepe respingerea pe care o simtiti in preajma sotului si atunci, oarecum o preia asupra sa si se apara. Daca nu ar fi asa, ati fi avut problemele acestea si cand erati doar voi doi (dvs si baiatul).
Daca simtiti ca ceea ce se intampla este foarte greu de suportat va recomand sa apelati la cateva sedinte de consiliere psihologica. Dupa ce veti naste si veti termina cu perioada de alaptare va recomand sa urmati un proces psihoterapeutic pentru a reusi sa va rezolvati problemele personale si astfel sa puteti sa aveti relatia pe care o doriti cu copii si cu sotul dvs.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua