Postata de Bacu Crina cu 14 ani in urma.
De cateva saptamani incerc sa il determin pe baietelul meu, in varsta de 2 anisori sa se acomodeze la cresa. I-am tot povestit lucruri frumoase despre cresa, faptul ca se va juca acolo cu multi copii (pana acum a stat cu mine acasa si cu bunicii, s-a jucat cu copii doar in parculet). Parea foarte incantat. La inceput l-am adus acasa inainte de somnul de pranz. Invariabil, plangea in fiecare dimineata cand intra pe poarta cresei. Pe parcursul programului, imi povesteau asistentele, ca uneori isi aducea aminte ca nu e cu mami si incepea sa planga. Cu toate astea ii incuraja pe ceilalti copii cu replica: vine mami, deci stia ca o sa vin sa-l iau de-acolo. Doua saptamani nu l-am mai dus pentru ca a contactat tot de-acolo o rinofaringita cu varsaturi si a fost nevoie sa stea in casa si sa faca tratament cu antibiotic (a fost si internat, de altfel). De saptamana viitoare ar trebui sa mearga din nou la cresa, si ma gandesc cu groaza ca va plange inca doua trei saptamani pana se va acomoda. Nici nu incape vorba sa ii pomenesc despre cresa, imi spune din start: nu vau (nu vreau) la chesa.... Poate alte mamici au avut experiente similare si imi pot sugera metode sau abordari pe care sa le aplic pentru ca bebelul meu sa se adapteze mai repede la cresa....
Adauga raspunsacum 14 ani
Poti incerca sa stai cu el o ora, cand il duci la gradinita, sa vezi cum reactioneaza. Trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare si vei vedea ca pana la urma totul va fi bine, iar colectivitatea il va schimba foarte mult. Mult succes!!!
acum 14 ani
Am stat ceva timp cu el, sperand sa uite de prezenta mea. Dar se joaca vreo 5 minute cu ceilalti copii,apoi se agata de gatul meu. Incerc sa-l integrez iar in jocul micutilor, iar uita de mine 5 minute, iar incepe sa intrebe de mine si daca nu ma vede se declanseaza plansetele... Acum, de cand s-a incalzit vremea si copii ies afara, parca plange mai putin, dar tot e afectat de lipsa mea. Cand ma vede prima data vine la mine in brate, razand de bucurie, apoi se intristeaza si imi spune cu furie replici de genul: du-te, pleaca! Ii zic calm, ca nu plec, ca stau cu el si incerc sa fiu cat mai vesela in prezenta lui, sa uite ca n-am fost impreuna. Si ma strange iar in brate... Sper in viitorul apropiat sa existe o evolutie a situatie. Ma marcheaza si pe mine si pe el timpul petrecut departe unul de altl.
acum 12 ani
si eu patesc la fel de o luna incerc sa il acomodez dar degeaba,dimineata plange cand il imbrac si tot drumul.la cresa mai plange putin si uita de mine.ce sfaturi imi dati mamici sa nu mai planga asa.credetima ca imi vine sa renunt,cand o sa vina vremea sa nu mai planga?cat o sa dureze?nu stiu ce sa mai fac.are 1 an si 11 luni.
acum 12 ani
Aceeasi problema o am si eu cu fetita mea de 1 a si 6 luni. Cand a fost la cresa prima data, acum 2 sapt, inca nu-si dadea seama despre ce era vorba, manca acolo si dupa pranz veneam si o luam. Doar ca, dupa 1 sapt, a racit groaznic si a stat acasa. Sapt asta am luat-o de la capat, doar ca putin invlouate: plange de cum ajungem langa sala, refuza sa manance, plange pana vomita...De somn, nici vorba, plange ca din gaura de sarpe cand este pusa in pat...
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua