voi avea toata viata fobie sociala?

Buna seara,cand spun ca nu se vad progrese mari ma refer la faptul eu inainte nu vorbeam aproape deloc-nici macar cu mama-acum vorbesc putin mai mult,dar nu cat mi-as dori eu.Adica eu imi doresc macar cu familia sa nu am retineri,este adevarat,vorbesc mai mult ca inainte si ma exprim ceva mai bine,dar tot timid sunt,iar eu ma gandeam ca dupa cateva luni bune de psihoterapie voi vorbi iar ca inainte,dar nu s-a intamplat asta.Da,m-i s-au dat teme pt acasa,pe care le-am facut,dar desi imi doresc foarte mult sa scap de fobia sociala,nu reusesc sa fac ce mi se spune in cadrul sedintelor de psihoterapie,cand ii spun doamnei psihoterapeut ca am avut o saptamana p***a,ea imi spune sa vad partile bune ale acelei saptamani,iar apoi partile proaste,dar desi incerc sa-i explic ca aproape nimic nu merge bine,ea parca incearca sa ma contrazica.Oarecum e bine lucrul acesta,pentru ca vrea poate sa ma faca sa gandesc pozitiv,dar nu totul e roz in viata mea.Pe o scara de la 1 la 10 starile mele erau undeva pe la 3,iar acum sunt intre 5 si 6.Da,am incredere in psihoteraputa mea,este o persoana extraordinara,mereu cu zambetul pe buze,dar am anumite retineri chiar si cu ea,cum am cu fiecare om,eu cred ca aceste retinere le-as avea cu orice nu doar cu ea.As vrea sa va pun intrebari la acea adresa,dar nu stiu cum sa va adaug la prieteni pe mess,o seara buna!

Ma asteptam sa-mi raspundeti dvs,va felicit ca m-ati facut sa ma simt prost,macar atata bucurie sa aveti si dvs.

Eu nu doresc asa ceva, iti explic frumos si rational TOTUL, insa tu nu vrei sa intelegi nimic.Ce iti pot face eu sau altul daca tu nu ai VOINTA sa faci nimic.Eu acum daca te fac sa te simti prost, imi pare rau, dar eu consider p***ai aceste lucruri, insa pt tine vad ca nu sunt.Asta e, suntem diferiti ca mentalitate, sunt sigur ca tu esti mai sensibil si iei totul mult prea sentimental decat ar trebui, dar trebuie sa intelegi esentialul din ce ti-am spus, ca trebuie sa te MATURIZEZI.Bineinteles ca asta nu pot sa ti-o explic, pt ca e un proces mai durabil si mai ales in cazul tau, nu cred ca va fi prea usor.Tu tine-te de psihoterapie si vei vedea ca lucrurile se vor imbunatati, daca si tu pui umarul la treaba si sa vrei cu ADEVARAT sa te faci bine.Nu pot sa cred ca ceva din tot ce ti-am spus eu in postul asta, sau in celelalte te face sa te simti prost, sunt lucruri foarte bune care te pregatesc pt viata.Nu stiu ce sa-ti mai zic sa nu te ranesc altceva decat sa ai incredere in tine, sa te pretuiesti mult, si sa lupti pt o viata buna si implinita.Daca ai incredere in tine treci peste multe, crede-ma.Mult noroc!

Eu n-am avut atacuri de panica.In schimb am o teama exacerbata de a-mi spune punctul de vedere si ma intereseaza prea mult parera altora despre mine.Totusi,ce ma face sa gandesc pozitiv este faptul ca eu n-am fost intotdeauna asa,vrea sa ajung iar la perioada cand nu aveam nimic,ci eram doar mai timid.Stiu ca trebuie sa ai vointa,desi eu imi doresc foarte mult,dar parca ceva ma opreste.Stiu ca totul e in capul meu si cum a spus baiatul de mai jos viata e grea si sunt oameni cu probleme mult mai grave decat a mea...stiu asta,dar mai stiu ca fiecare problema isi are suferinta ei,poate eu sufar mai mult decat un om bolnav de cancer,chiar daca nu ma doare nimic,dar nimeni nu stie cum m-am simtit in acesti 4 ani cand ii vedeam pe oamenii ce candva mi-au fost prieteni ca nu-mi mai vorbesc si ma evita pentru ca turma de oi facea la fel.Daca anxietatea sociala ar fi o problema minora,atunci n-ar mai exista oameni cu anxietate sociala pentru ca s-ar trata foarte usor,dar nu e asa.E o mare suferinta acumulata in fiecare moment de viata.Anxietatea sociala iti afecteaza comunicare,viata sociala,rezultatele de la scoala,te opreste sa spui ce gandesti si sa-ti aperi drepturile!Totusi eu nu inteleg ceva din ce mi-ai spus tu,anxietatea sociala poate dura chiar toata viata,desi individul merge la psihoterapeut,tu ce crezi?

Ma bucur ca incepi sa gandesti mai limpee, e un pas important spre vindecare.Te inteleg ca suferi, desi nu te doare nimic fizic, asa se mai intampla, dar tocmai pt ca nu e o boala adevarata, trebuie sa o tratezi, pt ca ea trece usor daca exista vointa si incredere in tine, chiar daca raman amintiri, alea nu se sterg usor, vei putea avea o viata normala, ca orice om.E posibil genetic vorbind, sa ai o predispozitie spre asa ceva, deoarece anumiti neurotransmitatori din creierul tau au niste functii mai anormale, insa se poate tine sub control, chiar total, depinde de caz.In cazul tau, parerea mea ar fi ca vei putea duce o viata normala, daca te faci bine, si te vei face bine pana la urma ca iti pasa si te intereseaza soarta ta, iar faptul ca vrei sa te faci bine la cap este un lucru foarte important si o dovada ca ai spirit de luptator, ceea ce e extraordinar.Dar vezi ca si lupta asta e presarata cu multe piedici, tu trebuie sa sti care sunt pierdicile si care sunt chestiile bune, asta numai maturizarea mentala ti-o poate da, pt ca la 15 ani nu poti sa sti lucrurile pe care le stie unu de 30 de ani care are alta experienta de viata si a trait mai multe lucruri ca tine.Invata sa lupti CORECT, daca tot vrei sa lupti, si cauta solutii la probleme, ti-am zis si eu cateva in mesajele anterioare, dar nu te lasa, ca te vei face bine, nu te ingrijora, vei vedea ca peste 10 ani vei rade cu pofta la "problemele" tale de acum.Asteapta si vezi.