Vi sa intamplat sa aveeti senzatia ca in orice moment vi se poate intampla ceva?

Draga mea, nu pot sa-ti spun ca nu se va intampla nimic (pentru ca nu stiu) dar nici ca se va intampla ceva din grijile pe care ti le faci. Manifestarile pe care le ai se incadreaza in categoria tulburarilor obsesiv compulsive (verificarea robinetelor, etc.). Incearca de fiecare data cand inchizi robinetul, de exemplu sa faci un zgomot (sa ai o cheie la indemana sa bati in chiuveta, usa, etc.) si de fiecare data cand iti vine sa te intorci, iti vei da seama ca daca ai facut zgomotul respectiv totul este in regula (aici intervine rolul memoriei auditiva). Mergi la un psihoterapeut, problemele tale sunt complexe si pot evolua in timp.

Toate simptomele pe care le-ai descris sunt reacţii normale de apărare ale psihicului tău, ce au legătură cu IDEEA PIERDERII CONTROLULUI. Aceasta stare de nesiguranţă şi anxietate apare atunci când eşti OBLIGAT să te ADAPTEZI UNEI SITUAŢII NOI, în care nu ai mai fost până acum, şi în care nu ştii cum să reacţionezi în mod potrivit, căci simţi că nu te poţi adapta respectivei situaţii, nu te poţi acomoda, nu o poţi accepta ca fiind normală şi naturală, în sufletul tău. Ceva din tine, din sufletul tău, se opune noii situaţii, pe care, din anumite motive nu ţi-o doreşti, nu-ţi place, nu ţi se pare normală. Tu, însă, te forţezi, te opui, în mod conştient, încercând în mod forţat să te supui noilor condiţii,cu atât mai mult cu cât aceasta situaţie îţi este impusă de altcineva,(partener, familie,prieteni, etc). Ca să înţelegi mai bine, este vorba de o situaţie în care Mintea (Raţiunea) se împotriveşte Sufletului (Sentimentelor), o situaţie din care simţi că nu ai ieşire, şi că ceva te forţează să o accepţi ca atare. Tu ştii că nu ai ce face, nu poti să o schimbi,şi îţi reprimi mereu sentimentele, în special acel sentiment de neputinţă, de neputinţa ta de a schimba ceva, de a renunţa şi scăpa de ceea ce nu-ţi face nici o plăcere, nici o bucurie. Şi astfel tu simţi că nu poţi controla respectiva situaţie, dar nici nu ai găsit, încă, cum să faci ca să te împaci cu ideea respectivei schimbări, a noii stări de fapt. În sufletul tău te simţi dezechilibrată, există o anxietate provocată de schimbare, şi o teamă izvorâtă din nesiguranţa poziţiei tale, o anumită incertitudine privind viitorul tău. Subconştientul tău luptă pentru a-ţi reda starea de siguranţă pierdută, sentimentul redobândirii controlului, şi asta se reflectă în tot ceea ce tu poţi controla,în mod normal şi firesc, în mediul tău : robinetul(apa) de la baie, robinetul (apa) de la bucătărie, comutatoarele de curent ale tuturor becurilor din casă (lumina), butoanele de la aragaz (gazul), cutia de corespondenţă (poşta), zăvorul de la uşă (intrarea cuiva în casă), etc. Toate acestea sunt mijloace instinctive prin care ceva din tine încearcă cu disperare să-şi recreeze iluzia unui control al mediului, al situaţiei, al vieţii personale, să te convingă că ai control. Tu te duci să verifici de mai multe ori tocmai pentru a căpăta şi reântări convingerea ta asupra faptului că deţii controlul asupra acelui obiect, că el este exact în starea în care l-ai lăsat TU, că nimic nu s-a schimbat. Plânsul, aparent fără motiv, ce apare, aparent, ca o reacţie nefirească, reprezintă supapa de descărcare a tensiunii emoţionale acumulate şi reprimate. Când este apăsat butonul emoţiilor, energia care se scurge din tine vine ca ceva normal şi firesc, chiar dacă nu pare astfel, pentru cine nu ştie ce-i în sufletul tău. Este firesc să te eliberezi de tensiune prin plâns, dar tu ţi-ai interzis, oarecum, acest "lux", poate datorită altcuiva, poate pentru a nu fi văzută, pentru a nu fi socotită "slabă", poate pentru a nu supăra pe cineva care ar avea anumite reacţii dacă te-ar vedea plânsă sau plângând... Toate reacţiile "ciudate" le ai datorită faptului că nu te comporţi în mod natural, că ceea ce spui nu este congruent cu ceea ce faci, că Mintea ta este disociată de Sufletul tău, căci nu este lăsată să exprime înafară sentimentele, că îţi reprimi gânduri şi acte de comportament, din diferite cauze. În general, cauza principală este teama, frica. Frica de ce va spune X sau Y despre tine, frica de a nu fi părăsită, de a nu rămâne singură, de a nu rămâne fără sprijin, frica de nou, de incertitudinea şi nesiguranţa ce însoţesc orice schimbare, orice transformare, frica de a pierde obiectul dragostei şi iubirii, frica de a nu fi înţeleasă în mod corect, de a nu fi pedepsită, de a nu fi abandonată, frica de suferinţă, de durere, ...etc. Frica îmbracă multe forme ! Tu trebuie să înveţi să le recunoşti, şi când le recunoşti să înţelegi că ele sunt creaţii iluzorii şi halucinante ale minţii tale. După care, respirând amplu şi profund, de mai multe ori, în mod repetat, să priveşti zâmbind cum se destramă, ca un fum, ca o ceaţă, în timp ce tu, prin acest fel special de a respira, te vei simţi tot mai energică, tot mai puternică, tot mai ...curajoasă ! ;) Nu fugi de frică, şi nu încerca să lupţi împotriva ei, căci astfel îi dai un motiv să existe, în continuare, şi o întăreşti, în mintea ta, îi dai putere asupra ta. Frica recunoscută trebuie privită în faţă, în ochi, până o simţi că îşi pierde consistenţa, şi se dizolvă complet. După ce redevii stăpână pe mintea ta, pe sufletul tău, pe viaţa ta, din care ai pulverizat toate fricile, o să uiţi de robineţi, de întrerupătoare, de butoane, de zăvoare, şi vei putea râde din suflet, când îţi vei aduce aminte de starea în care erai, când ai citit rândurile unui şmecher pe net...

:) multumesc pentru tot ce ai scris

eu te inteleg perfec pt ca si eu trec prin aceasta situatie este foarte greu pt ca nu te poti bucura de nimic eu stau singura sotul meu lucreaza mai tot timpul pe afara vine acasa o data la 2-3 saptamani nu imi este usor sunt in situatia acesta de aproape un an dar simt cum imi revin incet incet ca sotul meu lucreaza afara ma ajutat foarte mult la inceput eram foarte speriata da incet incet mi-am revenit la inceput seara stateam singura in casa si simteam deodata cum ma cuprinde frica ieseam afara pe balcon si luam o gura de aer cu timpul nu mai ieseam afara ci respiram adanc si numaram pana la 10 acest lucru ma ajutat foarte mult lucrez la un magazin si seara cand inchideam si plecam acasa ma gandeam tot drumul daca am inchis magazinul si cum spunea katonanico tranteam usa asa imi aucea aminte ca am inchis si imi disparea acest gand dar este greu si iti trebuie un pic de curaj si vointa si ai sa reusesti

Eu cred ca problema ta este de alta natura si anume iti lipseste un ehilibru, echilibru dat de familie traditi si religie. Neac***a aceasta baza solida NU POTI infrunta nici o frica pentru ca nu ai in ce sa " te sprijini".
Iti recomand sa iei legaura cu ai tai daca se poate si sa incercati sa vorbiti cat mai des, de asemenea ai putea incerca sa mergi mai des la biserica si sa iti reviziuiesti putin viata, astfel in cat sa ai tot timpul in fata de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. Atata timp cat idealurile tale corespund cu cele religioase cred ca vei avea un sprijin si in asta.