sindrom anxios depresiv

Am fost la medicul de familie si am primit din nou o recomandare catre psihiatrie. Nu putem sa-l convingem mearga acolo. Sa cerem medicului de familie un consult pentru el catre un medic psiholog?

Am uitat sa va spun ca el vede cat de rau ne face. Mama i-a explicat ca starile sale nevoase ii cresc mult tensiunea. Ea a fost diagnosticata cu hipertensiune pe sistem nervos. Noi copiii sai am vrut sa plecam sa stam cu chirie dar e imposbil in aceste vremuri Intradevar a primit calmante, gen rudotel, care il linisteau mult. Chiar daca dormea mai mult, starea de calm chiar indusa medicametos ii facea bine. Probabil ca fiind si la o varsta inaintata, boala sa este ireversibila si va trebui sa ia toata viata aceste calmant. Si ma gandesc ca dupa consultul cu psihologul va accepta sa ia calmantele dar dupa o perioada va renunta din nou. Si intreb in aceste situatii nu exista posibilitatea de a-i fi administrate medicamente calmante involuntar?

Din pacate el nu se considera bolnav. Toti care incearca sa ii explice ca are un comportament nepotrivit nu ajung la nici un rezultat. Ajung sa fie besteliti, injurati. Nu are incredere si nu vrea sa colaboreze nici cu noi nici cu medicul de familie.

Am dori sa intrebam medicul psihiatru, dar nu stim daca medicul de la Titan, accepta sa ii prescrie tratament fara sa il vada. Si el tocmai asta nu vrea, sa fie vazut de un medic psihiatru. Cum poti obliga un om cu comportament deviant sa mearga sa fie vazut de un medic specialist, daca el refuza cu hotarare acest lucru?

El refuza orice vizita la medic psihiatru si orice tratamente de boli de nervi, chiar naturiste, motic***a mereu ca nu e nebun. In acest caz, un medic psihiatru poate prescrie un calmant pe baza ultimului sau diagnostic? Mentionez ca el nu consuma alcool.
Dati-mi totusi telefonul d-nei doctor de medicina naturista poate imi va fi de folos.

Multumesc.

Puteti sa-mi prescrieti niste remedii homeopate pentru:
-agitatie
-insomnie
-nervozitate
-suspiciune
-frica
-nemultumire?
Poate nu pentru toate, doar cateva. Apoi de unde sa le procur si daca i le pot pune in ceai? Si cum sa i le administrez?

Apoi daca stiti un medic psihiatru care imi poate elibera o reteta de calmante pe baza diagnosticului deja cunoscut si pe baza simptomelor descrise de mine.

Va rog frumos sa-mi trimiteti un raspuns!!! Anul trecut am fost internat in spital pentru un tratament cu varice.Si mi-au dat tratament injectabil timp de o sapt. pentru subtiarea sangelui.Dupa aceea am venit acasa mam simtit mai bine.Dar ma-m pus sa ma odihnesc si am avut un vis.Am avut un vis de moarte care m-a speriat foarte tare.De cand am avut acel vis am simptomele cutare:ma doare numai pe partea stanga,intepaturi,ameteli,greturi,dureri abdominale,si o imensa frica de moarte.Mi-am facut toate analizele...etc.Se paote numi asta PANICA?!?
M-am intors inapoi la spital iar m-au internat o saptamana cu aceeleasi tratament de varice.La externare am fost diagnosticat cu panica auxiliara.

Am fost la DR pshihiatru neurolog internist cardiolog (Preot).Dna Doctor Laura se poate numi asta atac de panica ?!? si va rog frumos sami imi scrieti cum se manifesta prin dureri abdominale prin greata intepaturi dureri de cap si stare de neliniste.Si nelinistea asta si apasaturile astea in fiecare zi se poate.Va rog frumos trimiteti un raspuns

buna ziua,poate ma sfatuiti,mama mea in varsta de 87 de ani,a suferit in luna aprilie o operatie la bazin,pentru a remedia ceea ce stricase in urma unei cazaturi zdravene;a suportat exemplar operatia ;precizez ca mama era o persoana optimista,echilibrata,responsabila cu ingrijirea tatalui meu-casnicia lor fiind o casnicie de exceptie,o dragoste mare in respect si in intelegere-ajunsa acasa dupa interventia chirurgicala,responsabilitatile ei,in ceea ce-l priveste pe tatal meu,bolnav din 1979,cat si cele ce tineau de ingrijirea ei,le-am preluat eu,ca fiica,pentru perioada de recuperare a mamei,adica,pana cand deplasarea ei cu un cadru o ajuta sa preia,in parte ,vechi resposabilitati.Nu a reusit sa ajunga sa mearga cu acel cadru, datorita unei temeri-ramasita psihica din cazatura,am presupus-astfel ca ajunsesem la un rasfat ce nu mai tindea spre scopul initial:revenirea mamei,acelei femei care o viata de 57 de ani de casnicie si-a administrat singura traiul.
Nu am avut parte de acces spre recuperarea mamei,pentru ca s-a produs o tragedie -moartea tatalui meu(poate pare nefiresc,dar decesul s-a produs pe fondul dragostei nemarginite a parintilor,tatal simtind ca mama nu o sa mai poata sa-si revina sa aibe grija de el,disperarea din sufletul lui-pe care noi nu am sesizat-o -l-a facut sa ne paraseasca,cuminte si linistit,vorbind cu noi,inchizand ochii si. . .atat.
Mama,o femeie puternica sufleteste si mental,parea ca a depasit momentele,pe care noi copiii le-am depasit(!!?)cu greu.Eu am luat-o pe mama la mine acasa,pentru a continua perioada de recuperare fizica si a o ingriji mai usor,decat la distanta,nelasand-o singura,dupa decesul tatalui meu.
La parastasul de 40 de zile,tinut la Manastirea Sf Andrei,deci la ceva distanta de orasul in care stam,precizez ca ma ma intotdeauna a dorit sa stea singura,nesupravegheata,fiind o femeie "puternica"zicea ea,ei bine,la acet eveniment,in urma noastra,dupa ce mamica impartise nepotilor,in amintirea bunicului, asa cum este traditia ortodoxa,repet,in urma noastra mamica a inceput sa vomite,la intoarcerea noastra am constatat ca facuse pe ea(scaun diareic)si a inceput sa doarma,dupa ce am spalat-o si schimbat-o,atat de mult incat m-am speriat,am anuntat medicul care o ingrijise inspital,cat si asistenta si mi s-au oferit doua variante:internare sau ingrijire acasa,am preferat a doua varianta mai ales ca si medicul stia ca mamica prefera acasa decat spital.
O ingrijire totala,perfuzii,medicamente tot ce este necesar sa-si revina.Si-a revenit.Dar a ramas o teama ,nu sti de ce?Are senzatia ca o sa cada,ca pamantul se misca si mai nou,nu mai misca nici mainile,parad ca tot corpul o doare,eu fiica buna si disperata facand totul pentru ea.Dar,pana cand?Pare ca nimic nu poate misca,dar este perfect sanatoasa.Regret povestea lunga,dar voiam sa intelegeti intrebarea mea si motivul pentru care m-am adresat dvs,deci,intrebarea mea este:a suferit un atac de panica?Este o depresie?Ce ma sfatuiti sa fac,precizez,desi m-am facut inteleasa,mamica nu este transportabila,cu multumiri,
ina

buna ziua .in urma cu aproximativ 5 luni am fost diagnosticat cu sindrom anxios depresiv ac***a urmatoarele simptome respiratie greoaie ,oboseala ,transpiratie,usoare dureri in zona pieptului.mi sau facut analize la sange,raza plamani,ekg dar toate au iesit bine.am urma tratament cu xanax dar aceleasi simtome persista iar analizele ies mereu bine.toate aceste simtome au aparut in urma unei perioade mai dificile pe baza de stres ,ganduri,neliniste asociate cu nervozitate uneori.as dori sa aflu ce ar trebui sa fac in aceste conditii.va multumesc.

Buna ziua!apelez si eu al dumneavoastra poate ma puteti ajuta....in urma cu un an si ceva am incheiat o relatie care a durat aprox 7 ani, eu n-as fi vrut sa o inchei insa baiatul cu care am fost s-a mutat peste noapte in alt oras fara sa-mi spuna nimic...aveam probleme oricum, nu e ca si cum totul era bine si a plecat, dar oricum a fost greu...mi-a fost foarte greu o perioada, simteam ca sunt inutila, eram la pamant, dar era o deprsie cu asta puteam sa ma confrunt...dupa cateva luni am avut primul atac de panica, tahicardie puternica, senzatie ca fac infarct etc.am facut toate analizele, am fost si la cardio internata si nimic.medicul de familie mi-a spus sa iau Anxiar asa la nevoie si am inceput sa merg la psiholog..nu m-au ajutat nici care pentru ca ajunsesem sa nu mai pot sta la cursuri din cauza senzatiei aceea de panica iminenta..in cele din urma mi s-a prescris Arketis, pe care l-am luat aproape un an timp in care, daca am mai avut o stare din aceea sau doua maxim si de aici incepe distractia....cam o luna dupa ce am incetat tratametul au inceput sa revina starile, insa cu manifestari noi, baza adica frica aceea de moarte iminenta a ramas, insa tahicardia a fost inlocuita cu palpitatii ( aritmie) si senzatie de apasare in piept, dar nu suficient cat sa nu pot respira, doar cat sa simt ca ma apasa pe piept, vertij, imi este greu sa ma concetrez in momentele alea si am impresia ca imi controleaza viata. am facut si un test de tiroida, din care a reiesit o usoara hipotiroidie, insa care medicul specialist a spus ca e prea mica valoarea ca sa imi dea starile respective.am inceput sa iau euthyrox 25 concomitent cu un remediu homeopatic pentru tulburari anxioase.timp de o saptamana si ceva mi-a fost foarte bine, n-am avut anxietate deloc...insa dupa o saptamana iar..adevarul e ca eu si ma gandesc numa la asta, am devenit atat de sensibila, ca orice mica durere, sau senzatie care o am in corp o percep ca pe o boala grava.
Si vreau sa mai spun ceva, asta asa ca o baza a povestii mele, in perioada aceasta de un an m-am mai impacat cu fostul si nu a mers , parca tot fel de ma trata ca si cum nu as i importanta si de data aceasta am incheiat eu relatia.INSA chiar la inceputul saptamanii in care am spus ca m-am simtit bine pt prima data in mult timp, i-am scris ca inca mi-e dor de el si nu mi-a raspuns nimic, lucru care ma facut sa ma simt si mai ingrozitor...am spus lucrurile astea despre viata mea doar ca sa va faceti o idee, daca ar fi cumva asta un declansator.Mentionez ca eu nu am tata si poate am asa o dependeta de relatia asta chiar daca nu imi face bine deloc.Mi-as dor foarte mult sa imi raspundeti si sa ma indrumati, daca considerati ca ar trebui sa iau iar tratament psihiatric, sau ce as putea face sa nu mai traiesc asa...sunt stundenta la veterinara si nu imi permit sa nu pot invata si nu vreau sa imi pierd scoala, pentru ca am muncit mult sa ajung in anul 5 si imi place...va rog mult ajutati-ma

Buna ziua apelez si eu la dvs. poate ma ajuta si pe mine cineva cu un sfat. Am 44 de ani si in urma unui control medical la neurolog am fost diagnosticata cu sdr.anxios depresiv si am urmatoarele simptome: ameteli stare de neliniste,de agitatie .nervozitate,fac dese atacuri de panica,nu pot sa dorm ,fac pusee de tensiune si am mereu impresia ca o sa mor. Am fost si la endocrinolog am facut tot felul de teste dar nu am nimic.Totul a aparut dupa ce mama mea a facut 2 accidente vasculare si de atunci am o frica sa nu patesc la fel si sa nu paralizez.. Ce ma sfatuiti sa fac ?credeti ca o sa imi revin sau incep sa o iau razna.Mentionez ca am devenit mai inchisa,nu prea mai ies cu prietenii stau mai mult in casa ,nu mai am chef de nimic si asta afecteaza mult viata de familie.Ce ma sfatuiti sa fac? credeti ca am nevoie de ajutor psihiatric? Va multumesc.

Bună seara am o întrebare. Soțul meu urmează de 2 ani un tratament antidepresiv cu injecția rispolept 50 numai că a băut și are o stare de agitație el mai are 3 zile pana când să facă injecția as vrea sa vă întreb dacă o poate face mai devreme deoarece nu se simte bine. Va mulțumesc!!!