Postata de Ankara cu 8 ani in urma.
Buna seara. Am 17 ani si sufar de anxietate de ani de zile. Recent am fost si mi-am facut analizele de sange si urina pentru ca aveam simptome ciudate cum ar fii vertijul,pofta scazuta de mancare,senzatie de slabiciune si multe altele. In analize mi-a iesit tiroxina libera 24 si este anormal,dupa cum scrie. Acum problema este ca eu nu stiu cum afecteaza asta corpul,desi am cautat pe net,nu am gasit nimic specific si sa ma lamureasca. Ei bine,timp de 3 saptamani am fost super stresata si super agitata,zilnic atacuri de panica,aproape toata ziua,panica noapte,aveam nopti in care dormeam 2 ore. Somnul meu este total pierdut,chiar daca dorm,nu simt nicio diferenta. De cand cu panica ,am inceput sa simt si derealizare/depersonalizare . Cel putin asa se numesc sentimentele pe care le-am cautat: de parca nu sunt in corpul meu,desi sunt constienta ca totul este real,nu simt nimic real,eu nu sunt reala,sunt mereu pe autopilot si fac totul fara voia mea,vorbesc eu dar parca nu sunt cuvintele mele,ca o sa innebunesc curand,ca de fapt sunt schizofrenica,ca sunt moarta chiar sau ca sunt un zombie. Am avut simptomele astea si mai de mult,de obicei cand aveam atac de panica sau cand nu dormeam,dar durau putin. Acum,nu stiu daca analizele mele si dp/dr sunt legate,dar vreau informatii. Este normal? Sau am o boala mintala care ma face sa simt asta? Este tratabil si fara medicamente,pentru ca eu nu cred in medicamente?Ce se intampla?
Adauga raspunsacum 8 ani
Ankara, tocmai cred ca stii raspunsul, insa iti este teama sa accepti realitatea.
In ceea ce priveste rezultatul de la analize, mergi la medicul de familie ca sa iti explice ce inseamna tiroxina libera 24...daca restul se situeaza in limite normale, este putin probabil sa fie ceva pentru care sa iti faci atatea griji. Insa, pentru a te lamuri si linisti sub acest aspect, mobilizeaza-te si mergi la medic.
Tocmai tu spui ca te confrunti cu anxietatea de ani de zile. Simptomele de Vertij ,pofta scazuta de mancare, senzatie de slabiciune, panica, starile de derealizare sunt cauzate de aceasta tulburare de anxietate cronica. Daca nu o tratezi cum trebuie, aceasta nu dispare de la sine, ci din contra, se poate acutiza si astfel te vei simti din ce in ce mai rau.
Ac***a in vedere problemele de somn, este foarte probabil sa fie nevoie si de medicatie (ca in orice alta afectiune fizica sau psihica). Asadar, fiind vorba de o tulburare psihica (anxietate complexa si cronica), iti recomand sa te programezi si la medicul psihiatru.
Accesand acest link in bara de cautare, te poti informa cu privire la diferenta psiholog vs. psihiatru - in ceea ce priveste bolile psihice.
http://www.psihoutil.ro/bine-ati-venit/deosebirile-dintre-psiholog-si-psihiatru/
Despre psihoterapia cognitiv-comportamentala in tratarea tulburarilor anxioase, informeaza-te accesand aceste link-uri din site-ul Psihoutil:
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/anxietate/
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/panica/
Determinare si incredere!
Gabriel Pîrvan psiholog
Telefon: 0764.443.184
Mail: [email protected]
Website:http://www.psihoutil.ro/
acum 8 ani
Cand spuneti ca nu vreau sa accept realitatea,inseamna ca de fapt chiar am schizofrenie? Sau la ce va referiti?
acum 8 ani
Nu esti schizofrenica, aia e alta mancare de peste
Zombie nu stiu, tind sa cred ca nici din ala nu esti :))
Simptomele pe care le intampini sunt tipice anxietatii, perfect normale acelei "boli", nimic iesit din comun...
Cat despre medicatie, nu e necesara neaparat, in sensul ca nu poti trai fara....o sa traiesti, dar probabil cu aceleasi stari pe care le ai acum, poate mai rau, poate nitel mai bine la un moment dat
Dar in niciun caz nu o sa-ti dispara simptomele complet ...
Te felicit oarecum ca te tii puternica si nu iei medicamente, si eu am incercat o vreme si n-am reusit, poate tu o sa fii mai puternica..depinde de viziunea fiecaruia, despre cum vrea sa-si duca zilele in continuare
acum 8 ani
Sunt constienta ca nu sunt schizofrenica,doar ca este totul atat de greu cand simti ca nimic nu e real sau ca esti intr-un vis. Chiar nu stiu ce sa fac.
acum 8 ani
Inteleg, Ankara, ca iti este foarte greu sa traiesti cu aceasta tulburare anxioasa. Ai o varsta frumoasa si este pacat sa ai atatea griji si simptome nevrotice, chinuitoare. Cred ca ti-ai dori sa iti traiesti viata din plin.
Il subsriu pe colegul meu: "Despre psihoterapia cognitiv-comportamentala in tratarea tulburarilor anxioase, informeaza-te accesand aceste link-uri din site-ul Psihoutil:
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/anxietate/
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/panica/ "
Ac***a in vedere ca iti este teama de medicatia anxiolitica, poti efectua sedintele de psihoterapie de doua ori pe saptamana.
Insa, in lipsa tratamentului medicamentos, s-ar putea sa te conentrezi mai greu asupra metodelor pe care le vei invata in cadrul demersului psihoterapeutic.
Sanatate si o zi frumoasa!
acum 8 ani
Daca insisti sa continui fara tratament medicamentos sau psihoterapie, iti recomand sa-ti ocupi timpul cu chestii care-ti fac tie placere...daca simti ca nu mai exista acele chestii, cauta
Orice, doar sa ramai activa si sa nu pici in mirajul acestor stari.
Activitatea poate sa te ajute si la problema cu somnul, un om activ tinde sa oboseasca un mai mult(fizic, psihic, amandoua) si la un moment dat, corpul tau chiar daca se zbate momentan sa nu adoarma, tot va ceda din cauza oboselii.
Cauta persoane care sa te sprijine, carora li te poti confesa, trebuie sa vorbesti cu cineva, sa te descarci.
acum 8 ani
Am facut o p***ae..am cautat pe net daca depersonalizarea este grava si periculoasa si am pimit raspunsuri cum ar fii: o sa pierzi controlul,este periculos,poti sa ajungi sa ai boli mintale serioase sau sa pierzi cunostiinta . Eu cand am cautat prima oara,mi s-a spus ca nu este deloc grav. Acum imi fac griji..Stiu ca trebuie sa merg cat mai repede la psiholog,dar chiar nu pot pana in weekend. Este chiar atat de periculoasa depersonalizarea/derealizarea? Chiar poti sa pierzi contactul cu realitatea?
acum 8 ani
Stii reclama aia de la TV, in care anumiti indivizi dau sfaturi medicale pe net altor persoane(vulnerabile ca si tine), si mai apoi se intorc la slujbele lor(gen shaormar, coafeza, etc.) ? Toti suntem experti pe net
Nu asculta ce ti se zice prin toate colturile obscure, daca alegi sa te increzi in sfaturile cuiva( in sensul sa ti se zica EXACT ce o sa patesti), cel mai bine ar fi ca acea persoana sa fie specialista in domeniul in care tu cauti raspunsuri.
Nu cred sa ajungi pana la pierderea controlului, si al contactului cu realitatea...chestiile respective sunt specifice altor chestii, mai grave, nu al anxietatii
Cu anxietatea e mai greu la inceput, pana inveti sa-i deprinzi obiceiurile..dupaia o sa te inveti sa traiesti cu ea, cu bune, cu rele
Esti foarte tanara inca, cine stie, poate o sa treci cu totul peste la un moment dat
Sincer, din ce ai zis...de lipsa somnului sunt mai ingrijorat la tine, nu ca-ti vei pierde controlul si ai sa faci ceva nesabuit
Somnul e vital, noi anxiosii resimtim toate starile mult mai acut, ni se acutizeaza simptomele de la chestii banale gen raceli, oboseala din cauza lipsei somnului, foamete, etc
Trebuie sa-ti rezolvi cumva problema cu somnul
acum 8 ani
Si pe mine ma ingrijoreaza,se intampla sa dorm mult sau suficient si sa ma simt mai obosita. De exemplu,acum simt ca mintea mea nu mai poate sa functioneze pentru ca este deja prea stresata. Stresata cu scoala,cu relatiile,cu ce simt,sanatate,etc. Uneori simt ca nu am nicio sansa,alteori simt opusul.
Mi se tot spune ca stresul este de vina,mai ales faptul ca am o tiroida care lucreaza prea mult. De fapt,este posibil ca toate simptomele mele sa fie din cauza tiroidei. Dar ,cum spuneam,nu pot sa ma duc la medic pana dupa weekend ,deci pana atunci sunt prinsa in senzatia asta de vis. Si e greu,pentru ca atunci cand vorbesc despre asta,simt ca nimeni nu intelege exact ce simt. Ma simt ca o expectie. Dar probabil din cauza fricii
acum 8 ani
De fapt,chiar si doctora mea de familie a spus ca sunt extrem de sensibila si este si normal sa simt ceea ce simt. A spus sa incerc sa nu mai gandesc atat de mult :)
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua