paranoia

Mergi la un control, vorbeste cu un medic psihiatru sau psiholog, spune-i ceea ce te nelinisteste si poate iti va da un tratament. Fii mai calma si nu te stresa.

salut floryny!! multumesc ptr raspuns, nu asteptam asa rapid!Asa m am gandit si eu si am deja programare peste 2 zile la psiholog, din pacate nu s a putut mai repede, acum 10 zile am facut programarea.Multi luzi exista, asta asa haz de necaz.
Si floryny ,sa vezi cat de grava e paranoia mea sau cel putin p***ancidentele sunt enorme...sotul meu este florin si are un cont pe un sitesi cum se numeste nickul lui ? da ai dreptate florini!!!! deci?? e grav asa i?? se si moare din paranoia?asta tot asa , haz de necaz!am sa incerc sa nu ma stresez! inca odata multumesc de incurajare, mi ai ridicat un pin moralul!!

Poate este o solutie radicala, dar daca poti, schimba-ti serviciul (daca acest lucru se intampla din cauza serviciului). Desi, cred ca totul se afla in interiorul tau. Puterea de a trece peste situatie si de a privi cu verticalitate lucrurile trebuie sa le regasesti in tine. Fii optimista, evalueaza-te si stabileste care este adevarata ta valoare. Nu trebuie sa devii ingamfata, dar nu te lasa usor doborata. Priveste oamenii in ochi cand le vorbesti si lupta pentru locul tau in societate. Da, te poti vindeca, de fapt, nici macar nu esti bolnava. Poate ai trecut printr-o etapa mai dificila. Nu cred ca are cineva in mod special ceva nu tine in sens negativ, decat daca ai facut niste greseli importante si atunci ar trebui sa le corectezi. Indiferent de starea ta materiala, pregatirea intelectuala, aspect fizic nu trebuie sa te simti marginalizata. In general, la un loc de munca, diferentele nu sunt majore (ma refer la faptul ca ai cu siguranta si colegi asemeni tie si sefi, normal). Ce anume te inhiba si te face sa iti pierzi increderea in tine?

da, asa e mi am schimbat si locul de munca , sunt 2 saptamani deja.Problema persista insa.Ori ca de cate ori veneam acasa nervoasa ca ma certam cu sefa , ma descarcam la sotu.El ii dadea draptate sefei... si ma facea si el intradevar p***a, la fel ca si ea, asta pt. ca nu imi schimbam locul de munca.Am rezistat cu stoicism 4 ani!!!Injuriile din partea sefei nu le luam personal din cauza ca o cunosteam ff bine si personal si profesional si stiam de ce este capabila*mai degraba incapabila*.Sotul in schimb este un tip foarte destept care mai nou* de vre o 3 ani*face pe toata lumea p***a, indiferent ca stie personal sau nu persoana respectiva.Ma deranjeaza enorm ca se crede chiar si el destept. Eu sunt mai docila, las pe altii sa -si creeze parerea despre mine,am incredere in oameni si de aceea am acum problema cu lipsa de respect de sine, paranoia ca sunt p***a , imbecila dea dreptul sau urata .Nu sunt ingamfata si pana acum4-5 luni eram si foarte optimista, sunt de fel asa.Chiar si acum cu probleme nu ma exteriorizez doar la sotul meu si incepem sa avem probleme in casnicie din cauza asta.Parca nu ma sprijina cum as dori, nu este genul i afectuos si asa ma deprima si mai mult.!Am facut si lucruri suparatoare, le -am recunoscut si nu le mai repet, dar nu stiu daca m-a inteles, sotul. Am decazut , simt ca nu mai valorez nimic si din cauza asta.Este de a dreptul infricasotor si lugubru!!!M-am schimbat in ultimele luni foarte tare, nu ma recunosc.Imi este frica, sila , rusine de mine...asa de rau sunt .Face bine sa ma descarc chiar si in modul acesta, va multumesc pt raspunsuri si ma bucur ca sunt oameni optimisti , asa cum eram si eu altadata.

crina, multumesc pentru ajutor.
cu loockul mai am de rezolvat unele... mda, am slabit vre o 5 kg de la stress, chiar azi nu am pus nimic in gura!! Ma gandeam sa incep greva foamei , in semn de protest , autoprotest ,ca sunt asa jos, in pivnita cu moralul si nu imi este caracteristic!!!Imi place ca slabesc arat mai bine, ma simt mai sportiva,altfel sunt ca un dulap de mare!!!Inalta cu umerii lati , de inotatoare, doar ca nu sunt!(sotul meu este mai mic cu un cm decat mine si mai vin si de aici complexele imbecile ce le am, scuze expresia)
mai trebuie sa ma vopsesc pe par ceea ce mi se pare mai neplacuta procedura decat epilatul!!Sunt mai naturala si nu mi-am vopsit niciodata parul,freza am tunso scurt in ianuarie ,acuma abia astept sa imi revina la forma clasica de bob! Cu freza asta am sa mor e clar!! Sunt conservatoare si nimeni nu ma crede,par mai dezghetata si frivola ,dar aparentele inseala!!!
Asa este :cine se aseamana se aduna ,DA!!!Adica sa fiu egala cu iubitul!!dar dupa 10 ani de cand ne cunoastem s- au petrecut multe, eu am terminat o faculate cand trebuia la 24 ani, el acuma este student in anul 4 la medicina si concurenta nu doarme deloc. Ma simt si frustrata ca el se recicleaza ,are o colega tanara si desteapta ,olteanca ce mai ,seamana cu mine in facultate ! Eu m -am cam plafonat in domeniul profesional, chiar daca sunt buna in ceea ce fac, adica pacientii mei sunt multumiti de mine!macar ei ma respecta!!!!!
dupa atata stres si tensiune in relatie, sunt calma , relaxata,ar putea sa ma loveasca un halterofil si cred ca n -as urla de durere, dar au trecut cam multe zile si el tot absent este!Am incercat si cu surpize!Am pus pe lavoar un trandafir rosu ff frumos in baia noastra moderna in rosu-negru-alb si pe oglinda am desenat jumate de inima.
Mda putea fi considerata jumatatea de inima si ca un semn al intrebarii fara diacritica/punct!!
Speram ca el sa deseneze cealalta jumatate de inima, cand colo el a facut punctul a.i. arata ca un semn al intrebarii al intregii noastre relatii!!si ca sa vedeti cat de paranoia sunt, ma gandeam ca e OK si gestul lui ptr ca ne completam unul pe celalalt si tot a iesit ceva din jumatatea mea de desen, chiar fie si un semn al intrebarii!!
Am un spirit de gluma mai ciudat si autoironia este la etajul superior !!
De exemplu acuma imi vine sa ma pun pe canapea langa el la TV ,ca si cum nimic nu s-a intamplat , doar ca este ff suparat pe greselile mele (care sunt identice cu ale lui,asa ca nu poate face pe lupul moralist!),dar imi este teama ca ma alunga!!si chiar sub halatul de baie am pregati o surpiza.Va multumesc ca ati citit ``plangerea`` mea si astept cu sufletul la gura raspuns!! va multumesc ca mi -ati ridicat moralul , acum abia astept sa dau de net sa va citesc raspunsurile!!!

Draga mea, mie una nu mi se pare ca suferi de paranoia sau vreo boala psihica! Cel mult ai si tu, ca toata lumea, un moment mai dificil in viata si ti-e mai greu sa il rezolvi, Crede-ma, o persoana paranoica nu scrie asa cum scrii tu! Aceste persoane sunt destul de inchise in sine si poti citi ''printre randuri'' ca asa sunt. Nu cred ca este cazul la tine.
In alta ordine de idei, si sotul meu e cam rece si, cum spun eu, ''nesimtit'' cu mine, dar ce vrei, barbatii nu au acea intuitie feminina de a veni in ajutorul persoanei iubite atunci cand ea are nevoie, mai ales in plan psihologice, nu se spune aiurea ca ''barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus''. Noi, femeile, suntem altfel ''croite'', ei asa sunt, dar ma gandesc ca poate si sotul tau e stresat la randul lui, iar tu cand ii vorbesti de problemele tale el considera ca ''il agaseszi''! Ha! Mai stiu pe cineva (sotul meu adica), care-mi spune ca ''draga, am destule pe cap la serviciu ca sa mai aud si p***aile tale!''. Caci asa cred si eu ca privesc barbatii problemele pe care noi, femeile, le expunem privitoare la stresul de la serviciu: ''Ha! p***ai!''. Dar eu una am gasit taria de a nu-i mai spune absolut nimic, nu de alta dar de fiecare data ieseau certuri si bosumflari din partea amandurora, asa ca am ajuns la concluzia ca mai bine scriu si eu pe forum pentru un sfat la vreo problema, pentru diverse, ca el nu e in stare decat sa stea la calculator sau la TV si sa adoarma cu telecomanda in mana. Adevarul e ca stresul e pretutindeni, si la femei si la barbati, si sunt si barbatii afectati de el mai mult decat las ei sa se inteleaga. Eu nu am ce sa-i reprosez sotului meu, adica vine la timp acasa, aduce toti banii, cand e o problema materiala de discutat participa, gaseste solutii, se zbate sa avem ce ne trebuie in casa, dar in materie de suport moral e ''prostul satului''. Scuze pentru expresie, dar am impresia ca e posibil ca si ''al tau'' sa fie la fel. Acuma tu stii ce si cum, eu una am gasit solutia de a vorbi cu ale mele cumnate, cu fratele, cu colegele (pe care le cunosc de multi-multi ani, spre deosebire, din pacate, de tine). Iar cu el mare lucru legat de problemele de la serviciu, de starile mele depresive sau altceva nu mai incerc sa discut. Ca momentan nu se poate. Nu a fost nici el asa de la inceput. Dar de cand cu ''criza'' asta sefii ''trag'' de angajati, de parca ar fi facuti din guma de mestecat! Platiti sunt la nivelul la care erau acum 2 ani, problemele sunt mai multe, sarcinile de serviciu la fel, asa ca intr-un fel pot spune ca-l inteleg. Noi avem 9 ani de casnicie si stiu cam ''ce-i poate pielea''. Incearca ''sa-l citesti'' si tu pe al tau, e posibil sa fie doar niste stari pasagere si la el, poate are si el nevoie de spatiu si calm acasa, poate ai si tu nevoie de acelasi lucru in relatia voastra, dar nu poti sti decat daca descoperi metoda de a avea liniste in caminul vostru! E posibil ca sa va lipseasca chiar lucrul asta in relatie: linistea si pacea dintre voi! Incearca, n-ai ce pierde.

Aaa, si inca ceva: eu am gasit o metoda care ''merge'' la mine atunci cand sunt super-stresata la serviciu si vin acasa ''un car de nervi'': evident, nu pot tipa si nu ma pot descarca la mama, cumnata sau fratele meu. Asa ca il anunt pur si simplu, frumos, pe sotul meu ca sunt extrem de nervoasa si-i spun ''Vezi ca o sa incep sa zbier la tine acus-acus. Suporta-ma si tu, ca nu mai pot de nervi si fac comotie de draci!''. El spune OK si, in ceva vreme ii gasesc eu nod in papura la ceva si incep sa urlu la el. El isi cere iertare, spune ''Hai, calmeaza-te, mai bine ne uitam la un film, uite ce am gasit pe net, pot sa-l pun la dvd?'' sau ''Linisteste-te, mergem la Cora sa mancam o prajitura, ca mi-e o pofta de mor?'' sau diverse chestii inventate pe loc, asa ca eu, bombanind, plec si ma linistesc pe drum. Oricum, problemele de la serviciu nu le discutam acasa, am renuntat la treaba asta dar stresul isi spune cuvantul. Ia vezi, vorbeste cu sotul tau, poate ''tine'' metoda cu tipatul ''anuntat din timp'' si la tine. Incercati impreuna sa gasiti o solutie, o veti gasi, sunt sigura!

va multumesc pentru raspunsuri... acuma este pace, totul s a clarificat, din pacate cu un mare schow, neplacut firesc ,dar in final sper ca va fi bine si voi trece cu sotul meu peste acest hop din viata.Spunea un coleg de generala( cu care vorbeam asa aiurea despre viata , probleme , masini, timp liber,mancare etc)ca obstacolele trebuie sarite , nu infruntate! are drepate!
!Saptamana trecuta am raspuns la ultimul mail de pe forum, dar din pacate nu s -a afisat, o eroare de trimitere si nu a ajuns public!Nu conteaza!Am stat 3 ore atunci ca sa imi descarc sufletul aici!Spuneam ca internetul este un miracol, credeam ca doar nebunii ajung aici pe forum, dar chiar ajuta sa iti umpli timpul si te legi de o speranta , ca cineva iti scrie , astepti ceva si vei primi ( un raspuns).
Optimismul nu mi -a revenit complet, sper sa il recuperez.La psiholog nu am ajuns , din pacate, in ziua cu programarea a avut loc incidentul neplanuit si groaznic a.i. a trebuit sa aman!Treburile s-au rezolvat fara doctor, de la sine!
Paranoia mea s-a justificat!! Am aflat in ziua respectiva ca toate temerile mele s-au adeverit ...Tot ce simteam ca se intampla in preajma (fapte , vorbe, actiuni, minciuni etc)s-au adeverit!Niciodata o femeie nu devine paranoica asa din senin,dar cum am o parere modesta despre mine, am crezut ca eu nu sunt inzestrasta cu al 6 lea simt, de exemplu premonitiile!!Dar sunt inzestrata, la fel ca TOATE femeile cu acest simt!!Acest simt ne ajuta sau ne da dureri de cap??Habar nu am ... un subiect nou de discutie pe forum?Momentan al 6 lea simt al meu a intrat in hibernare, sper ptr totdeauna!!!!
Va imbratisez cu drag si va multumesc inca o data pentru suportul moral!!!
.

marialeea, am recitit mesajeele de la tine si m am amuzat de situatia cu prostul satului, al tau, este exact ca si al meu prost al satului))) acum este liniste si pace in cuplu ,treburile au intrat in normal.ramaneti sanatosi sifericiti__))

Te pup si eu, draga mea. Sunt f.f. fericita ca relatia voastra a reintrat in normal. Si... stai linistita, teorema mea cu "prostul satului" ramane valabila. Barbatii nu au imaginatia noastra, se plafoneaza mai usor intr-o relatie, greu de tot ii faci sa inteleaga ca, macar din cand in cand, o relatie mai are nevoie sa fie si un pic mai "spicy"... Dar, deh... Sa zicem mersi ca supravietuim dupa atatia ani de "trai din doi"... Altii se despart mult mai devreme. Trebuie sa ne intelegem: noi pe ei, ei pe noi, fiecare are momentele lui dificile... Greu e sa ne inteleaga ei...
Va urez un trai cat mai linistit si lipsit de frecusuri!