Postata de iulia86 cu 15 ani in urma.
Am citit cateva din mesajele voastre disperate si imi dau seama cu tristete ca ma regasesc aproape in toate descrierile voastre .Am 20 de ani ,si sunt foarte trista ,depresiva ,negativista ,mi-am pierdut increderea in mine ,in oameni ,in viata ..m-am izolat ,am devenit ``o ciudata ``,nu mai sunt in stare sa port o discutie ,ma emotionez ,devin incoerenta ,tocmai din teama de a nu parea ciudata in fata oamenilor.Am incercat sa-mi analizez trairile si sa descopar cauza lor..si am constatat ca eu in ultimu timp ..m-am izolat voit ,am devenit inactiva ,fara scopuri ,mintea mea a ramas blocata la o relatie din trecut etc..NU am fost la psiholog ,nu am luat pastile ,ci pur si simplu incerc sa lucrez cu mine ,cu vointa mea ,incerc sa-mi ocup timpul ,chiar si cu chestii aparent neinsemnate ,incerc sa reintru in grupuri ,sa socializez ,sa ies in oras ,sa cunosc oameni noi ,mi-am propus sa renunt la comunicarea pe chat-uri online..incercati sa va inlocuiti timpul petrecut la calculator cu un timp petrecut real cu prietenii ..viata e frumoasa..de noi depinde cum vrem s-o privim..faceti sex cat mai des ,nu lasati rutina sa va ingradeasca ,incercati lucruri noi ,CUNOASTEREA permanenta va da un scop vietii si va mentine mintea sanatoasa ,faceti sport,veti deveni mai sanatosi =>veti avea un fizic de invidiat=>veti deveni optimisti .incepeti prin a va impune sa ganditi pozitiv ,ascultati o muzica kre sa va dea incredere in voi ,nu lasati starile astea sa va domine! va pup si va doresc multa sanatate !
Adauga raspunsacum 15 ani
Sa inteleg ca tu ai trecut peste starile depresive?
acum 15 ani
Buna.Ceea ce tu spui e foarte frumos si foarte ok,cateva sfaturi simple si usor de urmat.Totusi tin sa iti spun ca poate undeva in ceea ce u ai scris ma regasesc, problema e ca desi ma regasesc, am obosit sa tot incerc sa ies din aceea stare.Mai exact pana acum am avut o viata extrem de activa, jobul era unul solucitant, viata intima una foarte palpitanta, faceam ce vroiam cand vroiam si cu cine vroiam.Pot spune ca mergeam cu gandul inainte ca totul e bine , acum ori niciodata, ca tote problemele mele sunt insignifiant mai mici in comparatie cu a altor oameni.Acum , sincer am ajuns la capatul rabdarilor.Vreau sa duc o viata normala , sau mai bine spus macar odata in viata mea sa am si eu o perioada de liniste si calmitate in care problemele covarsitoare sa vina mai rar, si pur si simplu sa duc o viata asa cum vad la alti.Din pacate nu pot,sunt obosit sa ma mai lupt cu un dusman invisibil, sa ma lupt cu toata lumea sa incerc sa fac viata altora mai buna si automat pe a mea.Tare as vre sa stiu daca o solutie ptr mine poti gasi , eu unul nu am gasit-o desi o caut de aproximativ 7 ani, de la decesul mamei mele, nu cunosc deca amaraciune,ura,minciuna , jigniri etc ...In viata ma ghidez dupa un singur lucru" vrei ceva pune ma si fa-til singur ...nu te astepta ca altcineva sa fac un lucru mai bine k tine"
acum 15 ani
buna marco ,imi pare rau pt pierderea mamei tale .referitor la cum as putea sa te ajut...nu stiu ce sa-ti spun..nu stiu ce sfaturi as putea sa-ti dau..nu sunt nici psiholog ,nici doctor .Eu pot sa-ti spun ca in cazul meu ,starile de depresie si anxietate au durat aproximativ 3 ani ,3 ani de plans zilnic si de ganduri negre ,tentative de sinucidere ,etc .Nu sunt nici eu vindecata complet ,ultimele crize le-am avut saptamana trecuta ,perioada in care n-am mancat nimic mai multe zile ,nu am putut sa dorm ,etc.In momentele alea nu-mi doream decat sa pun capat odata si sa mor ..dar apoi mi-am zis ca nu se mai poate, ori ma sinucid ..ori ma ridic si merg mai departe ..si am ales a doua varianta ..si lupt cu toate resursele mele ca sa inving .Stiu ca suna a cliseu ce zic eu ,dar sa stii ca exact asa este ,vine un moment de saturatie ..in care pur si simplu simti nevoia sa iei o decizie ..sa faci ceva cu viata ta ,sa dai un sens vietii tale.iti doresc sa ai parte de linistea si armonia pe care o cauti!
acum 15 ani
Iulia86, e foarte corect ce spui tu...ca trebuie evitata izolarea, trebuie sa socializam, sa fim mai activi si sa gasim mereu ceva care sa ne tina mintea ocupata dar...in mod normal, ar trebui sa facem lucrurile astea fara sa incercam sa "fugim" de ceva. De aceea cred ca starile astea, din care si tu te lupti sa iesi gandindu-te cum poti sa scapi de ele, sunt in centu vietii noastre. Nu mi se pare corect asa. Eu vreau sa le tratez si sa pot avea o viata normala. Am obosit sa imi organizez viata astfel incat sa evit starile astea. Vreau sa ma tratez si sa am o viata normala si de aceea maine ma programez la psiholog. Nu se mai poate asa...simt ca ma autodistrug incercand mereu sa ma lupt cu ceva ce nu reusesc sa birui. Sper sa fie de ajutor psihologul.
acum 15 ani
te inteleg perfect.de 8 luni de la disparitia tatalui meu ,ma chinui cu aceste stari. nu stiu cum sa trec peste aceasta stare. peste o sap. am programare la psiholog. important este sa nu cedam, sa ne luptam pentru viata noastra si cu putina credinta si rugaciuni la DUMNEZEU.
acum 15 ani
buna Ionut!Dumnezeu sa-l odihneasca pe tatal tau..este normal sa ai aceste stari in perioada asta ,dar trebuie sa fii puternic si sa mergi mai departe.Ar fi bine sa fii inconjurat de oamenii pe care ii iubesti si sa simti afectiune si caldurea din partea lor,asta va compensa intr-o oare care masura pierderea suferita.De asemenea ,trebuie sa crezi in Dumnezeu si sa crezi ca tatal tau este undeva acolo sus si te vegheaza.Daca crezi in lucrurile astea poate vei reusi sa treci mai usor peste.Nu sunt habotnica ,nici superstitioasa ,nu merg la biserica ,dar cred in Dumnezeu si il simt atunci cand imi doresc asta.
iti doresc sa fii tare si mai vb dak simti nevoia!:)
acum 15 ani
salut ionut, am un sfat pentru tine, deoarece stiu cum e sa treci prin asa ceva, si eu am pierdut un parinte si ceea ce iti pot spune e ca .....nu e usor.Cu toate astea iti pot spune cum am reusit eu sa trec peste si chiar acest impediment in viata sa ma faca mai bun si sa realizez lucruri care sincer nu crede-am ca le pot realiza sau ca am puterea sa le realizez.In primul rand trebuie sa te gandesti ce si-ar fi dorit tatal tau ptr tine ptr viitorul tau, sa-ti impui un scop in viata, un tel si sa tinzi sa-l atingi.Drumul e plin de greutati dar daca vei intelege ca orice sa-r intampla tu nu trebuie sa te opresti iti pot spune ca vei fi ok, vei reusi sa treci peste.Eu spre exemplu ma gandeam continuu ca mama mea e in inima mea, langa mine, nu in cimitir nu in cer , nu in pamant ci in inima mea, am ajuns chiar sa refuz sa refuz sa plang la mormantul ei ptr ca imi intiparisem in minte, ca ea e in realitate in inima si in sufletul meu, si iti spun sincer ca asa am reusit sa realizez foarte multe, in permanenta gandinduma ce si-ar fi dorit ea sa realizez si ce ii promisesem eu ca voi face, si uite acum pot spune ca am realizat o promisiune ce i-am facut-o pe patul de moarte, crede-ma ca iti spun sincer nu cred ca voi mai cunoaste satisfactie si implinire mai mare decat ceea cand am realizat ceea ce i-am promis.Trebuie sa fi tare, si sa-ti impui un target in fata si sa incerci sa il atingi, DAR SA FACI TOTUL TREPTAT, timpul vindeca toate ranile , nu curata si cicatricile dar , ne face viata mai usoara.FII TARE SI NU TE LASA PRADA ILUZIILOR DIN JURUL TAU.Iti garantez ca vei fi bine.Cel mai important in viata e respectul, iar prietenii trebuie sa ti-l castige familia la fel , cei care nu vor fi langa tine sau creezi ca te marginalizeaza nu o fac ptr ca tu le esti lor inferior ci ptr ca LE ESTE TEAMA DE TINE.
acum 13 ani
:-J IMI PARE RAUU ...http://www.youtube.com/watch?v=MCBUSEDm-50
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua