Nu mai înțeleg ce se întâmplă cu mine, oare înnebunesc?

Anxietate Tulburare obsesiv-compulsiva Tulburare bipolara Schizofrenie Depresie majora Depresie Anxietate si stres
+4
Vezi toate grupurile

Postata de cu 3 ani in urma.

Salut. Simt că o iau razna. Pare că mintea mea se străduiește să mă facă să înnebunesc. Totul a început acum trei săptămâni când am căutat pe internet "cum să scapi de problemele imaginare", problema mea imaginară de atunci fiind frica de a nu-mi pierde un picior, frică ce se manifesta în fiecare zi, dar cu care puteam coopera în așa fel încât să mă bucur și de viață. Nu a fost singura mea frică de genul, a mai avut de-a lungul vieții astfel de frici, dar nu durau foarte mult sau erau înlocuite cu timpul de alte frici. Cu toate astea, nu mă îngrijorau foarte tare și puteam trăi cu ele chiar foarte bine, uneori dispărând de tot. După ce am căutat faza cu problemele imaginare, am dat peste Tulburarea Obsesiv Compulsivă. Eu am avut în trecut și unele "compulsii" peste care am reușit să trec. Faza e că m-am autodiagnosticat cu TOC și apoi tot am început să citesc despre asta. Am ascultat pe youtube o doamna psiholig care vorbea de ERP si cum sa te expui in mod deliberat fricilor tale, exagerandu-le. Așa că am început să mă gândesc că exagerarea fricii mele este cum ar fi să nu mai am membre deloc. Gandindu-ma la asta, am ramas obsedata de gandul asta groaznic vreo cateva zile. Intre timp am mai citit despre simptomele TOC si despre Pure O, despre Harm OCD si cumva am inceput sa imi induc aceste simptome. Desi cand le-am citit ma gandeam cum e posibil ca cineva sa se gandeasca sa ii faca rau celui de langa el, am inceput si eu cu obsesii de astea si ma gandeam la imagini socante cu cei dragi mie, parca desprinse din filmele horror. Apoi am inceput sa ma gandesc daca le fac rau oamenilor doar gandindu-ma la asta? Si desi stiu ca nu se poate, mintea mea a prealuat informatia si am inceput sa ma gandesc "daca ma aflu cu cei pe care ii iubesc si ma gandesc random cum ar fi sa le fac rau sau sa ii injur sau sa ii blestem?" Eu nu as face niciodata asta, dar gandurile mele ma auto-saboteaza la modul cel mai grav posibil. M-am si gandit si am si zis in minte cuvinte graoznice unor oameni pe care ii iubesc ca pe ochii din cap. Apoi m-am gandit "daca blestem pe cineva gandindu-ma la asta?" Eu nici nu cred in blesteme si nici nu as face rau nimanui niciodata. Am avut apoi o seara in care am baut si in care incepusem sa ma simt normala, dar cand am mers la somn, ma tot gandeam la lucrurile groznice pe care le-am spus si pe care le pot spune in cap, fara sa imi doresc acest lucru. Apoi m-am gandit ca daca le repet in cap de multe ori, desi eu nici nu vreau sa le gandesc vreodata, daca vor deveni realitate? In noaptea aia nu am dormit, de dimineata ma simteam pierduta, simteam ca trebuie sa scap de acolo (eram acasa la o prietena) nu puteam gandi limpede, gandurile mele vorbeau unele peste altele, fara sens sau logica. Asa a fost si a doua zi cand am incercat sa dorm dar nu am reusit. Ma gandeam ca daca nu voi mai dormit niciodata pentru ca o sa ma gandesc la blesteme sau la imagini macabre pe care nu le vreau. De ieri tot citesc despre schizofrenie, demență și alte tulburări îngrozitoare pe care îmi este frică să nu le am. M-am gandit chiar sa ma sinucid, pentru ca nu as putea trai cu gandurile mele si nu as putea trai cu gandul ca o sa ajung intr-un spital de nebuni. Parca nu ma vad in enevimentele viitoate, gandurile mele sunt tot mai incetosate, ma misc tot mai greu, ma misc automat, nu am chef sa mananc sau sa fac alte activitati. Viata mea e un cosmar din care nu mai reusesc sa ma trezesc. Ce se intampla cu mine? De fiecare data cand am o farama de speranta, ma autosabotez cu alte ganduri si alte ganduri. Eu ma gandesc sa nu ma gandesc si daca nu ma gandesc, ma gandesc ca sa imi fac rau si sa ma simt groaznic pentru ca m-am gandit. Nu mai suport. Viata mea s-a transformat intr-un iad si presimt ca o sa fie tot mai rau si parca simt ca trebuie sa fie tot mai rau pentru ca oricum voi muri sau voi ajunge la nebuni. Nu reusesc sa ma linistesc sau sa ma concentrez pe alte lucruri. Tot caut si caut simptome si povesti si pe formuri si peste tot si imi fac mai mult rau decat bine. A mai trecut cineva prin asta? Ce am? Exista speranta pentru mine? Sper ca nu v-am bagat prea tare in ceata. Am uitat sa mentionez faptul ca ma doare in piept si simt o presiune la nivelul capului, uneori chiar simt că tremur și nu mă pot liniști deloc. Ajutor!

Adauga raspuns

Raspunsuri (17)

Utilizator21631626522

acum 3 ani

Bună ziua!

Cred că împreună cu un psihoterapeut aţi putea să vă regăsiţi starea de bine.

Am reţinut că totul s-a declanşat odată cu frica imaginară ca nu cumva să vă pierdeţi un picior. Poate că ar fi util să încercaţi să vă daţi seama ce s-a întâmplat în ultima perioadă în viaţa dvs. Au fost anumite evenimente mai deosebite în ultimele săptămâni, luni?

Cert e că "acum 3 săptămâni" aţi luat decizia să scăpaţi de "problemele imaginare". Aţi crezut că un diagnostic vă va ajuta să identificaţi problema şi să o rezolvaţi. Doar că, aţi reuşit să vă alarmaţi mai tare, sfârşind prin a vă teme că veţi înnebuni. Nu cred că diagnosticele sunt importante, pentru că omul nu e asemeni unui aparat, un produs standardizat. Cred că v-ar ajuta să înţelegeţi în mare mecanismul fricii. E logic să căutăm să ne liniştim atunci când ne simţim panicaţi. Panica din corp apare pentru a aduce mesajul despre un eventual pericol pe care îl simţim în fiinţa noastră.

Care să fie pericolul pe care îl simţiţi? Sunt motive reale în exterior pentru această frică sau e ceva mai mult închipuit de mintea noastră, dar care pentru noi are aceeaşi valoare de real?

Răspunsul la aceste întrebări v-ar putea ajuta să vă liniştiţi cu adevărat. De aceea, cred că ar fi utile câteva discuţii cu un psihoterapeut, tocmai pentru a găsi legăturile dintre gândurile pe care le aveţi şi emoţiile pe care le generează scenariile minţii.

Raspunde
 
0
 
ApAndreea

acum 2 ani

Esti un fel de "Ipohondru"

Raspunde
 
0
 
Petro

acum 2 ani

Bună, exact prin acceasi situație am trecut și eu, e clar depresie severa. Consultați un Psihiatru, eu am reușit cu tratament sa trec peste. Nu o sa se întâmple nimic rău, un sfat pe care l-am primit de la psihiatria mea, când ai gânduri dinastea băgați pietre în papuci, sau puneți elastic pe mana și trage de el de fiecare data când te gândești la asa ceva.
Ești cea mai puternica, tu poți orice!

Raspunde
 
2
 
Lidia

acum 2 ani

Mărturisește la preot gândurile rele...descarcă tot ce ai negativ

Raspunde
 
1
 
Gia

acum 2 ani

Tu poti mai mult de atât iubita ❤️

Raspunde
 
0
 
Ralu

acum un an

Bună, ce ai tu se numeste tulburare anxioasa, si stai calm/calmă ca nu vei ajunge intr-un spital de nebuni, este o tulburare comuna in zilele noastre, tot ce trebuie sa faci este sa ai rabdare cu tine si sa te mentii ocupat/ocupata, si nu ar strica niste sport, si mergi si stai de vorba cu un psihiatru despre asta, o sa vezi ca te va ajuta mult, iar cat despre cititul pe internet, crede-ma din propria experienta ca iti face foarte rau, ce citesti tu pe net nu sunt informatii ok, pe net scrie toata lumea si majoritatea fie nu are habar, fie nu are toata informatia

Raspunde
 
0
 
Stefania S

acum un an

CUM ESTI ACUM? SPER CA E TOTUL OK. SCRIE MI DACA VREI PE art.stefanie.design@ adresa_web_filtrata . am trecut și eu prin ceva similar.

Raspunde
 
0
 
ANA MARIA

acum un an

Eu sunt intr o situatia critica ,disperată nu am cu cine comunica si pe zi ce trece sunt mai rau ! Disperată,nervoasă, ma simt parcă totul sa ruinat in jurul meu ,trăiesc iadul pe pământ !😭😭Stresul ma distrus ,imi cade parul foarte mult am rămas cu un sfert poate mai puțin din parul care l aveam ! Am cateva luni de cand stau închisă în camera ,tremur mă simt slăbită, stări de lesin si numai gânduri negre !Dureri de cap insuportabile ,si scalpul nu mai văd nici o rezolvare este prea dureros ce mi se întâmplă!

Raspunde
 
1
 
Andrea

acum un an

Bună,trec prin aceeasi perioada acum,poti sa imi scrii za vorbim daca doresti!

Raspunde
 
0
 
Andreea Ghenea

acum un an

Buna, eu la fel, trec printr o perioada foarte urata! Vreau doar sa imi revin la normal! Imi este frica de mine si de lume, mi e frica sa nu imi fac ceva rau sau sa fac vreo ceva rau cuiva, ceea ce nu as putea face, plang in fiecare zi ca imi doresc sa fiu persoana care am fost inainte! Am dureri de cap, palpitatii la inima, nu pot dormi, nu imi gasesc linistea, ma simt singura, ceea ce am langa mine familia prietenii, iubitul, toti imi zic ca o sa imi revin, astept o minune de la Dumnezeu! Vreau sa ies din acest film urat! Vreau sa am viata mea frumoasa pe care o aveam inainte!

Raspunde
 
0
 
Dana Danuta

acum un an

Depresie și anxietate...vb din experiența.
Netratate se vor agrava ...mergi la specialist.

Raspunde
 
1
 
Nicolae

acum un an


Din pacate si eu trec pin aceasta perioada cumplita cu frica sa nu dac ceva rau mie sau cuiva . Am început de azi tratament . Alt fel nu mai pot suport sper să-mi fie de folos. Sper ca va revenit si dumneavoastră și toat lumea . Am inpresia ca traesc în alta lume

Raspunde
 
0
 
Utilizator11712598333

acum 3 luni

Dacă nu tratezi anxietatea,depresia poți sa faci handicap dacă nu tratezi aceasta boala adică dacă se agravează ce se poate întâmpla?

Raspunde
 
0
 
Costina

acum 8 luni

Si eu trec in prezent si am trecut prin asa ceva de cativa ani si cred ca traiesc iadul pe pamant. Daca vrea cineva sa vorbeasca despre asa ceva sa-mi dea un email pe georges.eu@ adresa_web_filtrata

Raspunde
 
0
 
Utilizator11722796890

acum 3 luni

Hei, sper ca esti mai bine. Am trait ce traiesti tu si inca mai traiesc, dar mult mai ponderat, iar momentele sunt mult mai rare. Uite ce am facut eu, mai ales in urma sedintelor la psihoterapeut: m am expus fricii. Spre exemplu, imi era teama ca in locurile aglomerate o sa lesin, ma lua mereu ameteala, iar cand stiam ca ma intorc acasa, ma linisteam instant. Din acest motiv, m-am angajat intr-un loc ce a presupus aglomeratie zilnica. Am reusit in proportie de 80% sa scap de anxietatea sociala. Pentru ca in fiecare zi imi dovedeam ca, de fapt, nu se intampla nimic. Chiar daca ma duceam si ma lua ameteala. Stateam acolo. Desi voiam sa fug. Nu zice nimeni ca e usor, insa o sa te ajute super mult daca treci de pragul de inceput si o sa vezi ca, de fapt, nu vrei sa faci rau nimanui, nici tie si ca e doar mintea care spune asta. Tu nu esti mintea. Pentru ca tu o controlezi pe ea, nu ea pe tine. Ah, si uita te putin si la criticul interior, cine nu a fost mai niciodata suficient de multumit de tine? Mama, tata, profesori, bunici, etc? S ar putea sa gasesti raspunsul acolo. Cauta cu grija, nu ti agresa mintea. Potential ai. Si tine minte: niciodata unui nebun nu o sa ii fie teama ca innebuneste! 🤗

Raspunde
 
0
 
Radu Miruna

acum 2 luni

Hey buna și eu mă confrunt cu asta , de 2 luni de zile mă simt rău ,am un nod în gât care nu prea mă lasă să respir , dureri de cap ,amețeală , transpirații, tremurat etc , îmi este foarte dor de vechea eu pot spune 😭🙏🏽 mă rog la Dumnezeu să facă o minune să ne simțim bine când caut pe net simptomele pe care le am mă sperie îngrozitor,și mă panichează nu mai suport 😭😭😭

Raspunde
 
0
 
Radu Miruna

acum 2 luni

Hey buna și eu mă confrunt cu asta , de 2 luni de zile mă simt rău ,am un nod în gât care nu prea mă lasă să respir , dureri de cap ,amețeală , transpirații, tremurat etc , îmi este foarte dor de vechea eu pot spune 😭🙏🏽 mă rog la Dumnezeu să facă o minune să ne simțim bine când caut pe net simptomele pe care le am mă sperie îngrozitor,și mă panichează nu mai suport 😭😭😭

Raspunde
 
0
 
Adauga raspuns

Vezi si alte informatii utile

Scapa de panica si anxietate Insomnia poate indica probleme de anxietate Top 20 moduri de a rezolva tulburarile de anxietate si stresul Tratament naturist pentru anxietate Anxietatea si atacurile de panica

Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare

sau adauga o intrebare noua

Adauga o intrebare noua