Nu mai înțeleg ce se întâmplă cu mine, oare înnebunesc?

Postata de cu 2 ani in urma.

Salut. Simt că o iau razna. Pare că mintea mea se străduiește să mă facă să înnebunesc. Totul a început acum trei săptămâni când am căutat pe internet "cum să scapi de problemele imaginare", problema mea imaginară de atunci fiind frica de a nu-mi pierde un picior, frică ce se manifesta în fiecare zi, dar cu care puteam coopera în așa fel încât să mă bucur și de viață. Nu a fost singura mea frică de genul, a mai avut de-a lungul vieții astfel de frici, dar nu durau foarte mult sau erau înlocuite cu timpul de alte frici. Cu toate astea, nu mă îngrijorau foarte tare și puteam trăi cu ele chiar foarte bine, uneori dispărând de tot. După ce am căutat faza cu problemele imaginare, am dat peste Tulburarea Obsesiv Compulsivă. Eu am avut în trecut și unele "compulsii" peste care am reușit să trec. Faza e că m-am autodiagnosticat cu TOC și apoi tot am început să citesc despre asta. Am ascultat pe youtube o doamna psiholig care vorbea de ERP si cum sa te expui in mod deliberat fricilor tale, exagerandu-le. Așa că am început să mă gândesc că exagerarea fricii mele este cum ar fi să nu mai am membre deloc. Gandindu-ma la asta, am ramas obsedata de gandul asta groaznic vreo cateva zile. Intre timp am mai citit despre simptomele TOC si despre Pure O, despre Harm OCD si cumva am inceput sa imi induc aceste simptome. Desi cand le-am citit ma gandeam cum e posibil ca cineva sa se gandeasca sa ii faca rau celui de langa el, am inceput si eu cu obsesii de astea si ma gandeam la imagini socante cu cei dragi mie, parca desprinse din filmele horror. Apoi am inceput sa ma gandesc daca le fac rau oamenilor doar gandindu-ma la asta? Si desi stiu ca nu se poate, mintea mea a prealuat informatia si am inceput sa ma gandesc "daca ma aflu cu cei pe care ii iubesc si ma gandesc random cum ar fi sa le fac rau sau sa ii injur sau sa ii blestem?" Eu nu as face niciodata asta, dar gandurile mele ma auto-saboteaza la modul cel mai grav posibil. M-am si gandit si am si zis in minte cuvinte graoznice unor oameni pe care ii iubesc ca pe ochii din cap. Apoi m-am gandit "daca blestem pe cineva gandindu-ma la asta?" Eu nici nu cred in blesteme si nici nu as face rau nimanui niciodata. Am avut apoi o seara in care am baut si in care incepusem sa ma simt normala, dar cand am mers la somn, ma tot gandeam la lucrurile groznice pe care le-am spus si pe care le pot spune in cap, fara sa imi doresc acest lucru. Apoi m-am gandit ca daca le repet in cap de multe ori, desi eu nici nu vreau sa le gandesc vreodata, daca vor deveni realitate? In noaptea aia nu am dormit, de dimineata ma simteam pierduta, simteam ca trebuie sa scap de acolo (eram acasa la o prietena) nu puteam gandi limpede, gandurile mele vorbeau unele peste altele, fara sens sau logica. Asa a fost si a doua zi cand am incercat sa dorm dar nu am reusit. Ma gandeam ca daca nu voi mai dormit niciodata pentru ca o sa ma gandesc la blesteme sau la imagini macabre pe care nu le vreau. De ieri tot citesc despre schizofrenie, demență și alte tulburări îngrozitoare pe care îmi este frică să nu le am. M-am gandit chiar sa ma sinucid, pentru ca nu as putea trai cu gandurile mele si nu as putea trai cu gandul ca o sa ajung intr-un spital de nebuni. Parca nu ma vad in enevimentele viitoate, gandurile mele sunt tot mai incetosate, ma misc tot mai greu, ma misc automat, nu am chef sa mananc sau sa fac alte activitati. Viata mea e un cosmar din care nu mai reusesc sa ma trezesc. Ce se intampla cu mine? De fiecare data cand am o farama de speranta, ma autosabotez cu alte ganduri si alte ganduri. Eu ma gandesc sa nu ma gandesc si daca nu ma gandesc, ma gandesc ca sa imi fac rau si sa ma simt groaznic pentru ca m-am gandit. Nu mai suport. Viata mea s-a transformat intr-un iad si presimt ca o sa fie tot mai rau si parca simt ca trebuie sa fie tot mai rau pentru ca oricum voi muri sau voi ajunge la nebuni. Nu reusesc sa ma linistesc sau sa ma concentrez pe alte lucruri. Tot caut si caut simptome si povesti si pe formuri si peste tot si imi fac mai mult rau decat bine. A mai trecut cineva prin asta? Ce am? Exista speranta pentru mine? Sper ca nu v-am bagat prea tare in ceata. Am uitat sa mentionez faptul ca ma doare in piept si simt o presiune la nivelul capului, uneori chiar simt că tremur și nu mă pot liniști deloc. Ajutor!