lipsă de calciu în ciuda analizelor în parametri normali?

Postata de deepred25 cu 10 ani in urma.

Buna ziua. Am 25 de ani şi în urmă cu 2 luni şi jumătate am făcut un atac de panică, însoţit de o serie de manifestări somatice: tremurături ale mâinilor, ale muşchilor feţei şi coapselor, un fel de arsură la nivelul tălpilor, ameţeală, somnolenţă, tahicardie. În urma acestuia, m-am ales cu două diagnostice: medicul de la urgenţă m-a diagnosticat cu spasmofilie (am un istoric de diete drastice combinate cu mult sport, la momentul respectiv făceam încă tratament în urma unei crize de bilă determinate de urmarea cu stricteţe a dietei Dukan, şi extenuare, la momentul respectiv). Medicul de familie mi-a spus că sufăr de sindromul anxios depresiv şi mi-a prescris două antidepresive uşoare (pe care, mărturisesc, am avut reţineri să le iau, întrucât mă făceau deosebit de somnolentă). Am luat timp de o lună Osteocare şi Memo Plus, după care mi-am efectuat un set de analize, care au ieşit bine. Cu toate acestea, în special atunci când consum cafea, simt o uşoară stare de nelinişte, tahicardică, şi ameţeală. Am observat că aceste stări se ameliorează dacă iau o pastilă de Vagostabyl (medicament recomandat de medicul de la urgenţă). Simt încă un tremur al buzei superioare/obrazului drept, uneori, chiar vagi amorţeli la nivelul degetelor. Fac în continuare efort fizic susţinut şi în timpul acestor activităţi mă simt bine. Medicul mi-a făcut o consultaţie cardiologică de rutină, mi-a luat tensiunea, şi a spus că nu am probleme, în afara celor de natură psihologică. De asemenea, mi-a verificat reflexele şi nu a văzut nici acolo vreo problemă. Recunosc că sunt deosebit de panicată de ideea unei afecţiuni mai grave şi că, în general, orice problemă mă nelinişteşte. Am dezvoltat chiar o obsesie vizavi de simptomele mele, pe care efectiv nu le pot ignora. Nu mi s-a întâmplat să leşin, să îmi pierd cunoştinţa, să scap lucruri din mână, să am probleme de coerenţă, de articulare a cuvintelor. Simt însă că sunt mereu la un pas de a pierde controlul asupra mea şi mă tem, efectiv, de felul în care starea mea s-ar putea, de la zi la zi, înrăutăţi. Frica acestea îmi afectează activităţile zilnice. Aşadar, în măsura în care aveţi experienţa unor stări ca acelea descrise de mine, credeţi că e posibil ca problema mea să fie una legată de lipsa unor minerale, în ciuda analizelor bune, una care necesită consult neurologic sau e chiar acel sindrom anxios?