Postata de canarul2010 cu 14 ani in urma.
Buna ziua.Doresc sa-mi ajut baiatul in varsta de 8 ani care trece printr-o schimbare ce pare a fi o usoara depresie sau fobie legata de scoala.Este un scolar cu calificative foarte bune.Desi invata foarte bine, in ultima vreme a capatat o teama legata de calitatea muncii sale. Se teme ca ceea ce face nu este bine! Nu inteleg ce a putut declansa aceasta stare...Schimbarea aceasta a inceput in urma cu aproape 3 saptamani.Desi rezolva foarte bine sarcinile date de invatatoare, refuza sa duca lucrarile la verificat. Prefera sa le bage in ghiozdan ca si cand ele nu trebuie verificate de teama (cred!) a unui calificativ mai putin bun.Pentru cea mai mica greseala are impresia ca va primi cel mai mic calificativ si vor rade toti de el. Desi am discutat foarte mult cu el despre acest lucru, imi promite ca nu va mai repeta aceste lucruri dar...acest lucru nu se schimba.Cum il pot ajuta sa depaseasca aceasta stare?Daca ridic putin tonul la el, acum se sperie si imi spune niste vorbe care nu par in regula pentru un copil de varsta lui...,, ca mai bine nu se nastea, ca nu-i bun de nimic, ca e fraier, etc.". Nimeni din familie nu i-a adresat niciodata asemenea vorbe si totusi el le foloseste.Ma sperie aceasta schimbare. Mai nou, azi dupa ce invatatoarea si-a dat si ea seama ca el nu duce lucrarile la control (timp de 3 saptamani nu a vazut! desi eu i-am semnalat cele observate!), cred ca a incercat sa-l faca de rusine(cum si-a permis el ca fiind unul din primii trei elevi pe clasa cei mai buni la invatatura, sa faca asa ceva).Rezultatul a fost un DEZASTRU!!!!!!!!!!Refuza sa mai mearga la scoala. Acum eu ma chinui sa-i explic unde a gresit el si ca totusi trebuie sa mearga la scoala si sa-si schimbe comportamentul.Va rog, ca sfat imi dati? Cum pot sa-l ajut?
Adauga raspunsacum 14 ani
Parerea mea e ste ca trebuie o evaluare medicala si psihiatrica, pot fi multe cauze ale refuzului de a mege la scoala, copii, invatatoarea desprinderea de parinti. Nu sunt in masura sa zic mai multe.
acum 14 ani
Cred ca ar trebui vb si cu invatatoarea lui!?
acum 14 ani
Refuzul de a merge la scoala a venit doar azi cand a avut loc acel incident cu invatatoarea.Nu vrea sa vorbeasca despre cum i-a vorbit invatatoarea si ce i s-a spus. Este un copil sensibil si silitor...care acum sufera foarte mult!Eu vreau sa inteleg cum il pot ajuta sa-si depaseasca aceasta teama sau fobie care s-a declansat.
Multumesc!
acum 14 ani
Buna seara,
comportamentul acesta este urmarea neincrederii in sine si care este adanc inradacinata in copil (cuvintele lui o spun doar foarte clar). Se intalnesc destul de des astfel de caderi la copiii de acest tip. Ele sunt declansate de anumite situatii sau schimbari, insa lipsa de incredere in sine este constitutionala si se va mentine toata viata intr-o masura mai mare sau mai mica.
Profilul pishologic la astfel de copii se regaseste in descrierea unor remedii homeopate des folosite in astfel de cazuri si care vindeca atat caderea de acum cat si o parte din lipsa de incredere in sine sau de teama de esec.
Daca cititi descrierea unui astfel de remediu va veti regasi copilul, atat la simptomele psihice cat si fizice.
Cel mai simplu lucru este deci sa mergeti cu copilul la un medic homepat bun, care practica homeopatia clasica si prescrie numai un remediu. O doza unica din remediul potrivit il va aduce pe copil din nou la normal in cateva zile (bineinteles, numai daca medicul este bun si ii alege remediul potrivit - lucru deloc greu la aceste simptome clare).
Daca imi spuneti unde locuiti si va intereseaza aceasta calea aceasta, va pot recomanda un medic homeopat care practica homeopatie clasica (caci nu sunt multi).
acum 14 ani
Buna ziua
Va inteleg ingrijorarea legata de copilul dumneavoastra Din ce descrieti se pare ca totul a inceput cu 3 saptamini in urma
Insa important de vazut ar fi ce factori au dus la declansarea acestui episod
Spun factori pentru ca pot fi mai multi factori ca de exemplu, factori ce tin de mediul familial - in principal expectantele parintilor in ceea ce priveste rezultatele la invatatura si ritmul copilului; sau factori ce tin de mediul scolar care pe linga rezolvarea si indeplinirea sarcinilor scolare mai sunt si cei care tin de adaptarea copilului la grupul scolar si la relatia cu invatatoarea
Cred insa ca important in acest moment nu este de vazut ce a gresit ci ce il "doare"
De aceea va recomand sa il vada un psiholog impreuna cu care ve-ti putea gasi modalitatea cea mai adecvata de a-l ajuta
acum 14 ani
Incerc sa-mi dau seama ce a dus la aceasta schimbare...
Si eu sunt cadru didactic si mi s-a parut ciudat sa aflu (printre altele) ca el nu simte nevoia sa comunice nimic cu invatatoarea in timpul pauzelor. Asa poate, ar fi putut evita chiar ea declansarea acestor probleme...daca ei si-ar fi spus ofurile lor.Invatatoarea e foarte distanta cu copiii (nu doar cu el), pe motivul ca altfel i se suie in cap! (eu nu sunt de aceeasi parere...dar, fiecare cu stilul propriu de lucru cu copilul).
Sarcinile scolare si le rezolva, dar cu ritmul cred ca este o problema...Acasa e ok. lucreaza relaxat, nestresat de timp, dar am inteles din spusele lui ca la scoala il streseaza ideea cu timpul limitat. Eu am tot lucrat si la acest aspect de cand am observat ca se plange ca nu-i ajunge timpul de lucru la scoala. Cand aude clopotelul se sperie si ascunde caietul daca nu a terminat...(asta am aflat-o azi de la el). Imi arata ce a lucrat la scoala si e sincer, imi tot spune ca i-a fost teama sa-i spuna invatatoarei ca mai avea de rezolvat putin.Dar ma intreb, in clasa I de ce nu se speria cand nu termina?!
acum 14 ani
Draga mamica, este posibil ca micutul sa fi suferit un soc sau macar un eveniment, o intamplate care l-a marcat foarte mult. Ai putea sa te interesezi cumva printre colegii lui, sa afli daca a fost cumva batjocorit de vreun coleg sau de mai multi colegi. Multi copii cuminti devin ciuca bataii unor colegi mai rai, mai prost educati si mai putin silitori. Asta daca esti sigura ca problema nu provine de la invatatoare.
Poti testa cu copilul chestia asta propunandu-i sa il muti la o clasa paralela (deci alta invatatoare si alti colegi) sau sa schimbe scoala. Daca se arata indiferent la aceasta propunere si la fel de depresiv, explicatia se gaseste in alta parte. Poate cineva din familie, fara stirea ta, sau o persoana apropiata (bona, veri, unchi, matusi, cineva la care tine) i-a spus sau facut ceva. Oricum faptul ca a aparut brusc aceasta manifestare arata destul de clar ca s-a intamplat ceva.
Mai exista posibilitatea sa nu se fi intamplat absolut nimic si frica sa vina dinauntrul lui (asta mai ales daca tu sau tatal copilului sunteti persoane mai anxioase, copilul ar putea mosteni sau i s-ar putea transmite firea; stiu asta pt ca mi s-a intamplat cand eram mica, mama fiind si ea sperioasa) dar fiind manifestarile atat de acute, mi-e greu sa cred.
Fa tu o investigatie pe cont propriu cu multa delicatete si diplomatie si daca nu merge, apeleaza cu incredere la un psiholog care va sti sa va ajute cu siguranta.
acum 14 ani
Draga Iuli,
Nu a fost nevoie sa-i propun eu sa schimbam clasa sau scoala, pentru ca, din punctul meu de vedere astfel nu rezolvam problema...(A fugi de o problema nu consider ca ea dispare!). El singur imi tot cere sa-l mut la alta scoala ca nu vrea sa mai treaca prin ce a trecut.De aici am dedus ca i s-a vorbit destul de ,,dur".
Am aflat ca la joaca, unul din vechii lui prieteni cu care a copilarit de cand s-a nascut i s-a adresat cu apelativul ,,fraierul cartierului" cand nu a dorit sa participe la niste p***ai pe care ceilalti i le-au propus. Eu l-am lasat sa cunoasca copii din toate mediile sociale pentru ca asa am considerat ca este bine. In viata intalnim tot felul de oameni. E bine sa inteleaga singur
diferenta dintre un om educat si unul mai putin educat.
Cert este ca s-a schimbat mult...si nu mai este copilul sigur pe el de pana acum.Inainte de a apela la un specialist vreau sa inteleg daca il pot ajuta eu, acasa. Acesta a si fost motivul pentru care mi-am deschis sufletul in aceasta comunitate.
acum 14 ani
Buna ziua!
Din ceea ce povestiti, copilul dumneavoastra prezinta simptome de anxietate: stima de sine si incredere in sine scazuta, teama de a nu se face de ras si jena, grija constanta legata de scoala si de evaluare. Aproape toti copiii sunt anxiosi la un moment dat, insa daca aceasta stare se permanentizeaza, in timp, anxietatea copilului va creste si se va accentua degenerand in tulburari de comportament si de adaptare sociala precum si labilitate emotionala. Nu intentionez sa va ingrijorez si mai tare, ci doar sa subliniez importanta interventiei psihologice de specialitate cu scopul prevenirii complicatiilor si dificultatilor ulterioare. Interventia de specialitate va include evaluarea psihologica (pentru identificarea specificului anxietatii copilului), psihoterapie individuala, psihoterapie familiala precum si consilere scolara. Incercati sa-i dati o pauza copilui dumneavoastra, timp in care sa se relaxeze, incercati sa fiti toleranti cu el, nu expuneti mai mult decat este cazul si nu deveniti hiperprotectivi. in acelasi timp, copilul dvs va gasi un sprijin si un echilibru in dvs in masura in care si dvs, atat ca individualitate, cat si cuplu, va gasiti echilibrul necesar.
Trebuie sa stiti ca oricat ati fi de bine intentionati, de bine educati, de deschisi la minte si de atenti la nevoile copilului dvs, sunt totusi probleme pe care nu le putem rezolva de unii singuri, la noi acasa, si este nevoie sa lucrati in echipa cu psihologul si cu invatatoarea. Va doresc multa sanatate!
acum 14 ani
Multumesc mult pentru sfaturile primite!
Voi reflecta la tot ce mi-ati spus si sper sa iau decizia corecta.
acum 14 ani
Stimata doamna, cei mai buni psihologi pentru un copil sunt mama sa si invatatoarea lui. Dragostea invatatoarei , toleranta acesteia se rasfrange asupra intregului colectiv pe care il conduce. Daca o invatatoare e mai apriga la manie, mai neiertatoare cu greselile copiilor, asa vor fi elevii sai.O invatatoare trebuie sa le arate copiilor si latura sa umana, nu cea de fiinta perfecta, care nu poate gresi(in definitiv, nici nu este asa). Atunci copilul capata incredere in sine si nu este atat de exigent cu propria persoana. Invata sa se iubeasca asa cum e, cu calitatile si cu defectele sale.Sunt invatatoare si nimic nu ma impresioneaza mai mult decat copiii care vor , dar nu pot(desi inteleg ca nu e situatia copilului dvs.)Am primit deunazi de la o fetita slabuta la invatatura cea mai frumoasa declaratie de dragoste, desi este un copil timid, introvertit. Intr-o singura fraza mi- scris de 3 ori ca ma iubeste, desi eu frecvent ii pun Suficient sau Insuficient.Nu va spun asta ca sa va arat ce grozava sunt eu. De fapt, nici nu stiti cine sunt. Va spun aceste cuvinte ca sa intelegeti ca greseala este undeva intre comportamentul dvs si al invatatoarei, pe fondul unei firi mai anxioase a copilului. Dumnavoastra si mai ales invatatoarea trebuie sa intelegeti ca acela care este iertat mult iubeste mult. Copilul nu are nevoie decat de increderea si dragostea invatatoarei, al carei comportament isi pune amprenta asupra intregii clase.Vorbiti cu aceasta. Este exclus sa fie rau intentionata. Datorita problemelor, este posibil sa nu isi dea seama de furtuna din sufletul copilului dvs. Daca il veti muta la alta invatatoare sau alta clasa, trauma va fi si mai mare. Mai dati-i o sansa invatatoarei.Exista si cazuri de incompatibilitate intre invatator si elev, din pacate. Atunci , se impun si masuri mai radicale.Am o experienta in invatamant de 28 ani .Toate cele bune!
acum 14 ani
Stimata doamna, v-am inteles punctul de vedere.Si eu sunt de aceeasi parere ca greseala s-a produs undeva intre familie si scoala.
Nu s-a pus problema mutarii niciodata!El, suparat pe ,,situatia noua" de la scoala , de rusine, de jena pentru mustrarea primita in clasa, ar fi dorit sa se mute. I-am explicat si pana la urma mi-a dat dreptate ca nu aceasta este solutia! Orice problema se rezolva daca o infruntam!
Si eu sunt cadru didactic de 20 de ani.Nu i-am permis sa-si verse amarul pe invatatoare, l-am rugat sa-si asume raspunderea faptelor sale, desi din spusele lui razbate o raceala vizibila la adresa acesteia. De ce oare?! Zilele trecute am avut ocazia sa aflu ce gandeste el despre invatatoarea lui, cand a avut de scris trei enunturi despre aceasta.Au fost propozitii reci, lipsite de caldura...Nu mi-au placut...mai ales ca acest copil este foarte afectuos, vesel si plin de viata, dar mi-a marturisit ca, asa este ea.Nu am intervenit, pentru ca nici el nu si-a dorit. Mi-a spus ca ar scrie minciuni daca ar adauga cuvintele sugerate de mine.Mi-a dat mult de gandit...
Toti avem zile mai bune si mai putin bune...Sper sa avem si unii si altii intelepciunea de a ne apleca si acorda atentie unui copil silitor ce trece prin niste momente mai ,, aparte" tot datorita comportamentului adultilor!
Nu sunt de acord cu aceasta raceala dintre elevi si invatatoare, dar...acesta-i stilul dansei.Rau intentionata nu este, cu siguranta!!!!Pe mine ca parinte m-a durut insa modul acesta dur prin care a ,,incercat" sa rezolve dansa problema.Mustrarea aceasta in fata colegilor, la un copil atat de sensibil...care pana acum a fost un model pentru ceilalti...Eu nu mi-am propus sa schimb oameni...ii accept asa sunt ei. Imi doresc doar sa-mi vad baiatul invatand cu aceeasi placere ca si in clasa I, sigur pe el si pe capacitatea lui de a se descurca in orice imprejurare!Si pentru aceasta...caut explicatii si solutii.Va multumesc!
acum 14 ani
Stimata doamna, sfatul meu si sper sa-l si urmati este sa apelati la psihologul scolar daca este in scoala unde este copilul dumneavostra inscris.Daca nu este psiholog atunci apelati la CJAP(fiecare inspectorat are asa ceva) unde psihologii scolari il vor primi si-l vor ajuta sa depaseasca starea anxioasa (de moment).Vad multe raspunsuri de o saptamana , de 6 zile, sper ca deja ati facut ceva in aceasta directie!
Pentru a va lamuri si alte posibile comportamente care pot sa apara va recomand sa cititi psihologia varstelor si sa urmariti eventual pe viitor!As vrea sa cred ca deja baiatul munceste alaturi de un psiholog scolar pe dezvoltare personala si factorul determinant este deja gasit!Iar daca totusi de la invatatoare pleaca "anxietatea" atunci psihologul stie ce va avea de facut!
Va doresc multa liniste sufleteasca!
acum 13 ani
VA sfatuiesc sa-i vorbiti despre DUMNEZEU .DUMNEZEU ii iubeste mai mult pe copii speriati ,timizi,descurajati si neascultatori.PROBLEMA se rezolva :invatati-l aceasta scurta rugaciune ,rugati-va impreuna cu copilul rostiti rugaciunea cu voce tare : "DOAMNE DOAMNE CERESC TATA, noi pe TINE TE rugam lumineaza a noastra minte lucruri bune
sa-invatam ca TU ESTI STAPANUL lumii si al nostru TATA ESTI si pe toate cele bune numai TU le implinesti.AMIN."apoi rugaciunea TATAL NOSTRU ,CREZUL(simbolul credintei),mergeti la SF.BISERICA si rugativa cu credinta.(adica sa credeti ca DUMNEZEU va ascultat rugaciunea si va rezolva problema)CAND va rugati sa nu va mai ganditi si la alte probleme va rugati doar pentru aceasta problema ;daca mai aveti si alta problema repetati rugaciunile.NU este nevoie sa mergeti la psiholog sau psihiatru daca mai zice ca "mai bine nu se nastea"sa-i raspundeti:Numai DUMNEZEU hotaraste cine se naste ,in ce familie,om alb sau negru,in ce tara si-l iubeste atat de mult ca l-a lasat si pe el pe acest pamant ca sa descopere lumea sa inteleaga minunile pe care DUMNEZEU le poate face cu copii care -L asculta se roaga pentru parintii lui si daca DUMNEZEU L-a lasat pe acest pamant are un plan poate ajunge savant, om de stiinta,cunoscator al SF.SCRIPTURI(BIBLIA).CE a fost ieri a trecut !AZI este alta zi poate fi mult mai buna.TREBUIE sa fie indraznet curajos ...
acum 12 ani
dar pot invatatorii sa-mi duca copilul la psiholog fara ca eu sa stiu??
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua