cum sa scap

Ai gandit foarte bine, felicitari ! Cu medicicamente chimice nu poti acest lucru, tine minte acest lucru !
Nici cu autosugestie nu prea merge, desi este poate posibil la unii mai rationali, caci este ceva mai adanc.
Astfel de reactii sunt des de fapt repetarea unei situatii asemanatoare din trecut, fie din timpul sarcinii sau de la nastere, fie de cand erai mica si ai trait inconstient sau constient o frica asemanatoare. Poate chiar frica de despartire (de mama, tata). Din anamnezele homeopate reiese foarte clar ca cei mai multi oamenii care au atacuri de panica au trait anumite frici sau socuri in timpul sarcinii mamei, la nastere sau in copilarie.

Anumite situatii, ganduri, frici aduc sufletul in aceeasi stare traita candva; - asa cum relatezi mai sus - insa constientul si rationalul nu prea au cum sa le blocheze caci sunt mult mai puternice decat acestea su nu stau sub controlul lor. Tot asa cum nu poti bloca frica cand te ameninta cineva, este o reactie automata.

Exista metode psihoterapuetice cu care poti constientiza si elimina socurile din trecut si care stau de fapt la baza acestor reactii exagerate de acum. (iti recomand insa sa nu apelezi la hipnoza pt. aceasta, trebuie sa fie o chestie facuta constient).

O alta metoda este homeopatia. Remediile homeopate vindeca daunele aduse sufletului. Din cauza ca au ramas daune in suflet in trecut apar de fapt aceste reactii acum.

In plus exista remedii homeopate pt. starile acute care apar acum si care pun imediat si fara efecte secundare capat acestor stari in cateva secunde. Teama este cauzata de o slabiciune IN SUFLET (corpul eteric) si daunele aduse sufletului nu se poate trata decat cu remedii eterice ca homeopatia, sau cu sacroterapia, etc.

Argentum nitricum, Aconitum napellus si Gelsemium sunt cele mai folosite remedii in cazuri de atacuri de panica si actioneaza excelent; trebuie folosite in dilutii mai inalte (1M, 10M).
Insa pt. a primi remediul homeopat corespunzator starii tale si care sa te ajute trebuie sa mergi la un medic homeopat (bun).
Incearca mai intai cu homeopatia. Este calea cea mai sigura si mai eficienta. Si daca nu ajuta atunci schimba medicul. Poti incearca si psihoterapia, cauta cauza in trecut si adu-o la suprafata ca sa poata fi vindecata. Sau te folosesti de ambele metode.

Fa-ti autopsihoterapie si nu te gandi la asa ceva si daca nu merge, apeleaza la un psihoterapeut.

Ptr.DR IONESCU. Domnule doctor,dumneavoastra explicati f frumos mai sus,si aveti dreptate.Si eu ma confrunt cu atacuri de panica,sunt cativa ani de cand tot lupt cu starile acestea.Intrebarea mea este ..puteti sa-mi recomandati un psihoterapeut bun din Bucuresti,care nu practica hipnoza?Va multumesc..Alexandra

Din pacate nu cunosc. Va pot recomanda numai un medic homeopat daca doriti.

Nu imi dau seama care este lucrul nerezolvat pe care mi-l transmit mama si bunica. Un lucru insa stiu. La bunica mea in familie era o idee perpetuata din generatii, cum ca baietii sunt mai importanti decat fetele. Adica in familiile lor se iubeau mai mult baietii decat fetele. Asa a procedat si bunica mea. L-a iubit si il iubeste mai mult pe unchiul meu decat pe mama. Dupa ce a divortat, a ramas singura o viata. La mama a fost alta problema, caci are 2 fete, deci nu se pune problema ca iubeste pe una mai mult sau mai putin. Acea lipsa de iubire pe care probabil a simtit-o in familia ei, a facut din ea o persoana mai egoista si mai rece. Dupa divortul de tatal meu, a inceput cu similitudinile. Zicea ca daca are aceeasi viata cu a mamei ei si eu seman cu ea in tinerete. De asemenea la inceputul relatiei cu sotul meu, tot timpul imi spunea sa am grija ca nu se stie niciodata daca nu patesc ca ea. In continuare este singura si de multe ori o simt invidioasa pe relatia mea.
Pana la acel episod de acum 5 ani, nu am avut probleme cu ingrijorarea. Probabil ca cea mai mare frica a mea este legata de a nu-l pierde pe sotul meu. Daca va vine sa credeti, nu sunt in schimb geloasa si posesiva. Frica mea este sa nu pateasca ceva. Aceasta frica nu se manifesta frecvent. Dar odata cu declansarea unui astfel de gand incepe si panica. De multe ori ma gandesc cat de bine ne intelegem si ca ne potrivim si completam, cum avem aceleasi vise, gusturi.. Si ma ingrijorez. Daca se intampla ceva si pierd toate astea. In urma declansarii atacurilor de panica, am inceput sa am anumite sensibilitati la mancare. Si culmea, aceleasi sensibilitati le are si sotul meu. Parca am fi frati. Poate sa fie si de la faptul ca eu am avut o relatie extraordinara cu bunicul meu? Si am suferit enorm la moartea lui. Cred ca sunt mai multe piese de puzzle si incerc sa le pun cap la cap sa imi dau seama de la ce au pornit aceste atacuri de panica. Trebuie sa redevin persoana vesela si fericita care eram inainte de a mi se declansa aceste stari.
In acesti 5 ani de cand am inceput cu aceste stari, am avut si perioade de liniste. Aceste atacuri de panica se manifesta de la ceva. Un gand, o traire, o ideee care imi umbla prin cap. Asta este ceea ce trebuie sa descopar.

f interesant! parca am fi surori,si eu ma confrunt cu exact aceeasi problema.....dar trecutul meu nu se aseamana cu al tau.....oare ce este de facut sa nu mai fim dependente?

Buna Ziua! si eu sufar de vreo 2 ani de atac de panica...insa am reusit sa-l controlez o perioada de timp..acum atacurile de panica se produc dupa anumite ganduri ..cum ar fi:imi pun intrebari legate de familie , de casa, zic de exp"daca asta nu e casa mea" sau ceva de genu total aiurea..dar de aici pornesc..nu stiu cum sa opresc acest lucru.