Postata de Roxana213 cu 14 ani in urma.
Am descoperit de la ce mi se declanseaza atacurile de panica. Dupa multe strofocari si ganduri, am descoperit ca toate aceste stari se manifesta atunci cand ma gandesc ca s-ar putea sa pateasca ceva sotul meu. Asa au si inceput. El trebuia sa faca un drum in strainatate, inainte de nunta, iar eu ramasesem singura aici. Intre noi este o relatie absolut superba, este ceea ce eu am cautat de la inceput(am simtit din primul moment ca el e). Dupa divortul parintilor, mama a facut o asemanare intre viata ei si cea a bunicii(mama ei a divortat la fel) si a descoperit multe similitudini. De asemenea a descoperit similitudini intre comportamentul tatalui meu(de mare familist) si cel al sotului meu. Si probabil in mintea mea s-a declansat o panica (daca divortam, daca patesc acelasi lucru).Apoi am o amintire neplacuta in ceea ce priveste fostul meu prieten care m-a acuzat ca as fi vinovata de accidentul pe care l-a avut si in care putea sa moara. Spunea ca era doar vina mea ca el suferea si putea sa si moara din cauza faptului ca ne despartisem(un santaj care m-a facut sa ma simt vinovata si sa ma intorc la el pentru inca o perioada). De asemenea, la inceputul relatiei cu sotul meu, visam ca eram disperata ca nu ii stiam nr de telefon pe dinafara. De cate ori pleca stateam cu inima stransa pana ajungea si nu imi gaseam locul pana nu il vedeam acasa. Nu mai zic daca il durea ceva sau ii descoperea ceva la doctor.
Am pus cap la cap tot ce mi s-a intamplat pana acum, si am ajuns la concluzia ca am o anumita dependenta de el si cea mai mare frica este ca sa nu i se intample ceva, sa nu se imbolnaveasca sau sa nu ma paraseasca(asta mai putin).
De cele mai multe ori, obserc***a cat de bine ne intelegem, cat suntem de invidiati pentru relatia noastra, ma gandeam daca unul dintre noi pateste ceva, ce face celalalt(vezi cazul Madalina Manole, am suferit la ideea ce as fi facut eu in locul sotului ei)
Toate aceste ganduri m-au facut sa fiu in permanenta in alerta si probabil din acesta cauza s-au si manifestat aceste stari.
Sunt bucuroasa ca mi-am dat seama care este motivul pentru care fac aceste atacuri de panica. Acum intrebarea este cum scap de aceasta dependenta. Poate ma puteti ajuta?
acum 14 ani
Ai gandit foarte bine, felicitari ! Cu medicicamente chimice nu poti acest lucru, tine minte acest lucru !
Nici cu autosugestie nu prea merge, desi este poate posibil la unii mai rationali, caci este ceva mai adanc.
Astfel de reactii sunt des de fapt repetarea unei situatii asemanatoare din trecut, fie din timpul sarcinii sau de la nastere, fie de cand erai mica si ai trait inconstient sau constient o frica asemanatoare. Poate chiar frica de despartire (de mama, tata). Din anamnezele homeopate reiese foarte clar ca cei mai multi oamenii care au atacuri de panica au trait anumite frici sau socuri in timpul sarcinii mamei, la nastere sau in copilarie.
Anumite situatii, ganduri, frici aduc sufletul in aceeasi stare traita candva; - asa cum relatezi mai sus - insa constientul si rationalul nu prea au cum sa le blocheze caci sunt mult mai puternice decat acestea su nu stau sub controlul lor. Tot asa cum nu poti bloca frica cand te ameninta cineva, este o reactie automata.
Exista metode psihoterapuetice cu care poti constientiza si elimina socurile din trecut si care stau de fapt la baza acestor reactii exagerate de acum. (iti recomand insa sa nu apelezi la hipnoza pt. aceasta, trebuie sa fie o chestie facuta constient).
O alta metoda este homeopatia. Remediile homeopate vindeca daunele aduse sufletului. Din cauza ca au ramas daune in suflet in trecut apar de fapt aceste reactii acum.
In plus exista remedii homeopate pt. starile acute care apar acum si care pun imediat si fara efecte secundare capat acestor stari in cateva secunde. Teama este cauzata de o slabiciune IN SUFLET (corpul eteric) si daunele aduse sufletului nu se poate trata decat cu remedii eterice ca homeopatia, sau cu sacroterapia, etc.
Argentum nitricum, Aconitum napellus si Gelsemium sunt cele mai folosite remedii in cazuri de atacuri de panica si actioneaza excelent; trebuie folosite in dilutii mai inalte (1M, 10M).
Insa pt. a primi remediul homeopat corespunzator starii tale si care sa te ajute trebuie sa mergi la un medic homeopat (bun).
Incearca mai intai cu homeopatia. Este calea cea mai sigura si mai eficienta. Si daca nu ajuta atunci schimba medicul. Poti incearca si psihoterapia, cauta cauza in trecut si adu-o la suprafata ca sa poata fi vindecata. Sau te folosesti de ambele metode.
acum 14 ani
Fa-ti autopsihoterapie si nu te gandi la asa ceva si daca nu merge, apeleaza la un psihoterapeut.
acum 14 ani
Ptr.DR IONESCU. Domnule doctor,dumneavoastra explicati f frumos mai sus,si aveti dreptate.Si eu ma confrunt cu atacuri de panica,sunt cativa ani de cand tot lupt cu starile acestea.Intrebarea mea este ..puteti sa-mi recomandati un psihoterapeut bun din Bucuresti,care nu practica hipnoza?Va multumesc..Alexandra
acum 14 ani
Din pacate nu cunosc. Va pot recomanda numai un medic homeopat daca doriti.
acum 14 ani
Felicitari, Roxana213! Esti pe drumul cel bun! Pasul urmator este sa iti dai seama care este schema, modelul pe care il urmezi inconstient in viata ta. Atata vreme cat este inconstient, avem tendinta sa il repetam. Daca il intelegem este ca si cum iesim din cercul vicios in care suntem captivi. Ce li s-a intamplat mai exact mamei si bunicii tale? Care a fost problema care a ramas nerezolvata? Cum ti-a transmis-o tie? Succes in continuare!
acum 14 ani
Roxana,
Inteleg ca ai inceput, inainte de nunta, sa te ingrijorezi in legatura cu sotul tau, si ca aceste ingrijorari persista de mai mult timp (ar fi util daca ai preciza de cat timp exista aceste stari). Inteleg, de asemenea, ca pe fondul acestor ingrijorari, traiesti si o stare intensa de anxietate, care iti afecteaza functionarea zilnica (exemplu: somnul - "visam ca eram disperata").
Tu consideri ca aceste stari se datoreaza unei dependente de sotul tau, sau ca ar fi legate, in vreun fel, de experientele altor femei din familia ta.
As vrea sa-ti prezint si o alta ipoteza, pe care o poti lua in calcul: faptul ca prezinti ingrijorari pe care iti este greu sa le controlezi, insotite de o stare de anxietate crescuta care iti afecteaza somnul si determina o serie de alte simptome (exemplu: neliniste), poate indica o Tulburare de Anxietate Generalizata (deci, o tulburare de anxietate).
Tulburarea de anxietate generalizata se manifesta prin:
* Anxietate si ingrijorari excesive, prezente in majoritatea zilelor, timp de cel putin 6 luni
* Persoana prezinta dificultati in a-si controla ingrijorarile
* Persoana prezinta cel putin 3 din urmatoarele simptome: Neliniste sau sentimentul ca "stau ca pe ghimpi"; Oboseala; Dificultati de concentrare; Iritabilitate; Tensiune musculara (incordare musculara); Perturbari de somn
Daca recunosti aceste simptome la tine, te poti adresa unui specialist (medic psihiatru sau psihoterapeut), pentru evaluare, stabilirea diagnosticului si stabilirea planului de tratament.
Tratamentul tulburarii de anxietate generalizata se realizeaza prin tratament medicamentos si/ sau psihoterapie cognitiv-comportamentala.
Mentionez, inca o data, ca este necesara o evaluare specializata pentru stabilirea diagnosticului.
Pentru mai multe informatii, poti cauta pe internet "anxietatea generalizata" sau "generalized anxiety disorder". Un site foarte bun, cu informatii specializate despre sanatatea mintala este http://www.mentalhealth.org.uk/
Multa sanatate!
PS - la fel ca si in cazul bolilor de inima, tulburarilor digestive, problemele cu rinichii, etc, si tulburarile de natura psihica sau emotionala se trateaza de catre specialisti (medic psihiatru sau psihoterapeut). Daca nu ne adresam specialistilor pentru diagnostic si tratament, riscam sa prelungim suferinta.
acum 14 ani
anxietatea anticipatorie este de fapt mai rea ca atacurile de panica propriu-zise,faptul ca ai reusit sa realizezi cum se intimpla lucrurile nu neaparat ca duce si la vindecare.constientizarea e o parte a procesului(stimul-gind-emotie),mai greu este cu emotiile.nu sotul,sau celelalte persoane dragi tie au puterea,alegerea reactiei ,chiar si a celei emotionale sta in puterea ta.pentru asta e nevoie sa vezi cum au ajuns lucrurile din trecutul tau sa-ti dezvolte aceasta vulnerabilitate la stres(anxietate)si cum sa faci acum sa te impaci cu ele in asa fel incit sa nu mai traiesti cu teama ca cei dragi pot pati ceva.lumea functioneaza fara ,,controlul,,nostru.atunci cind din interior vei intelege ,vei simti ca nu noi controlam viata ,nici a noastra nici a celor dragi ,te vei bucura sa traiesti alaturi de cei dragi si cind sunt linga tine si cind sunt departe.un demers integrativ(minte,corp,spirit) te-ar ajuta mult.cu drag iuliana iordace
acum 14 ani
Nu imi dau seama care este lucrul nerezolvat pe care mi-l transmit mama si bunica. Un lucru insa stiu. La bunica mea in familie era o idee perpetuata din generatii, cum ca baietii sunt mai importanti decat fetele. Adica in familiile lor se iubeau mai mult baietii decat fetele. Asa a procedat si bunica mea. L-a iubit si il iubeste mai mult pe unchiul meu decat pe mama. Dupa ce a divortat, a ramas singura o viata. La mama a fost alta problema, caci are 2 fete, deci nu se pune problema ca iubeste pe una mai mult sau mai putin. Acea lipsa de iubire pe care probabil a simtit-o in familia ei, a facut din ea o persoana mai egoista si mai rece. Dupa divortul de tatal meu, a inceput cu similitudinile. Zicea ca daca are aceeasi viata cu a mamei ei si eu seman cu ea in tinerete. De asemenea la inceputul relatiei cu sotul meu, tot timpul imi spunea sa am grija ca nu se stie niciodata daca nu patesc ca ea. In continuare este singura si de multe ori o simt invidioasa pe relatia mea.
Pana la acel episod de acum 5 ani, nu am avut probleme cu ingrijorarea. Probabil ca cea mai mare frica a mea este legata de a nu-l pierde pe sotul meu. Daca va vine sa credeti, nu sunt in schimb geloasa si posesiva. Frica mea este sa nu pateasca ceva. Aceasta frica nu se manifesta frecvent. Dar odata cu declansarea unui astfel de gand incepe si panica. De multe ori ma gandesc cat de bine ne intelegem si ca ne potrivim si completam, cum avem aceleasi vise, gusturi.. Si ma ingrijorez. Daca se intampla ceva si pierd toate astea. In urma declansarii atacurilor de panica, am inceput sa am anumite sensibilitati la mancare. Si culmea, aceleasi sensibilitati le are si sotul meu. Parca am fi frati. Poate sa fie si de la faptul ca eu am avut o relatie extraordinara cu bunicul meu? Si am suferit enorm la moartea lui. Cred ca sunt mai multe piese de puzzle si incerc sa le pun cap la cap sa imi dau seama de la ce au pornit aceste atacuri de panica. Trebuie sa redevin persoana vesela si fericita care eram inainte de a mi se declansa aceste stari.
In acesti 5 ani de cand am inceput cu aceste stari, am avut si perioade de liniste. Aceste atacuri de panica se manifesta de la ceva. Un gand, o traire, o ideee care imi umbla prin cap. Asta este ceea ce trebuie sa descopar.
acum 14 ani
f interesant! parca am fi surori,si eu ma confrunt cu exact aceeasi problema.....dar trecutul meu nu se aseamana cu al tau.....oare ce este de facut sa nu mai fim dependente?
acum 14 ani
Buna Ziua! si eu sufar de vreo 2 ani de atac de panica...insa am reusit sa-l controlez o perioada de timp..acum atacurile de panica se produc dupa anumite ganduri ..cum ar fi:imi pun intrebari legate de familie , de casa, zic de exp"daca asta nu e casa mea" sau ceva de genu total aiurea..dar de aici pornesc..nu stiu cum sa opresc acest lucru.
acum 14 ani
Draga Roxana,
Nu lipsa de vointa ne impiedica sa rezolvam o problema , ci frica ( frica de a nu pierde ceva ce-am avut, frica de a nu pierde iubirea etc).
Asa cum problema vine din interior (din modul in care noi ne raportam la o situatie, din modul cum o percepem), asa si rezolvarea se afla in interior. :)
Din ceea ce povestesti, am sentimentul ca un psihoterapeut te-ar putea ajuta sa-ti pui ordine in ganduri si sa-ti clarifici situatia. Vazand lucrurile din afara, ele sunt mai clare. E important sa te detaseszi de ceea ce e inauntru , sa iei putina distanta, sa vezi lucrurile din afara.
Cu ajutorul lui ai sa reusesti! Sper sa il gasesti !
O zi minunata !
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua