Postata de Utilizator21728133200 cu o luna in urma.
Salut. Problema mea a inceput acum multi ani, cam in perioada in care am inceput liceul. De atunci am observat ca imi este greu sa formez conexiuni cu alti oameni. Cat eram la liceu vorbeam cu colegii in timpul orelor de curs , dar erau conversatii banale de genul salut, ce faci etc. Inafara orelor rar se intampla sa vorbesc cu cineva prin mesaje, cam o data la cateva saptamani. La sfarsitul liceului nu stiu exact ce sa intamplat dar am inceput sa fiu din ce in ce mai suparat si am incercat sa ma sinucid dar evident am esuat. Am incercat sa trec peste m-am inscris la facultate sperand ca voi putea crea conexiuni , dar aceeasi situatie si acum imi era greu sa vorbesc cu colegii si in timpul care eram la facultate, ma simteam tot timpul in plus, ca nu as avea nimic de spus . Am inceput sa lipsesc de la seminarii si examene si eventual dupa 3 ani am abandonat. M-am mutat la Constanta la facultate, iar istoria se repeta intr-o anumita masura. Aici am decis sa ma inscriu la camin in speranta ca voi putea cunoaste mai multa lume dar nu am reusit. Vorbeam iarasi cu colegii cate putin in pauze dar in rest aveam doua colege care erau mai extrovertite si mai vorbeam cu ele . Perioadele acelea in care ma simteam singur si ca si cum voi putea realiza ceva au continuat sa existe. Ma intrebam intotdeauna cum de ceilalti reusesc sa isi faca prieteni iar eu dupa atata timp sunt incapabil de asa ceva.Incercam tot timpul sa ma duc la biblioteca, sa invat, mai stateam pe calculator la seriale filme etc. pentru a avea o ocupatie pentru ca altfel incepeam sa ma gandesc la tot ce am facut si aveam o stare de suparare si ca un fel de durere in suflet. Pe parcursul facultatii am inceput o relatie cu una din fetele care vorbea cu mine dar eventual cand am terminat facultatea ne-am despartit. Cat am fost impreuna cu ea eram cat de cat ok. Aveam pe cineva cu care puteam vorbi , care ma facea sa simt ca nu sunt singur. Precizez ca ea nu stia de toate problemele mele, doar de faptul ca imi e greu sa interactionez cu lumea. Am ales sa nu ii spun de trecutul meu deoarece a povestit odata ca un prieten de al ei (nu iubit, doar un prieten) a incercat sa se sinucida iar ea nu a mai vorbit cu acea persoana din cauza ca a considerat ca ea nu vrea sa faca pe Maica Tereza si de aceea am tinut pentru mine. Spre sfarsitul relatiei chiar daca eram alaturi de ea tot ma simteam singur . Iarasi, spre sfarsitul relatiei am plecat pe vapor ( am terminat universitatea maritima deci astea imi e meseria. Sa fiu plecat. Poate nu a fost cea mai buna alegere) iar cand am ajuns acolo am simtit ca si cum cineva mi-ar baga un cutit in piept. Ma intrebam unde am ajuns , ca nu stiu daca voi rezista, am plecat de acasa pe o perioada de 8 luni si nu am pe nimeni alaturi de mine. Am ajuns sa cunosc romani pe vapor dar iarasi nu am reusit sa formez o conexiune nici eu ei . Relatia dintre mine si fata cu care eram incepuse sa se raceasca si ma simteam tot mai prost.
Adauga raspunsacum o luna
Incepusem sa vorbesc din ce in ce mai mult cu cealalta fata din facultate deoarece ma simteam calm in preajma ei . Si cred ca astea ma facut sa ma simt cat de cat ok o perioada. Intre timp eu si prima fata neam despartit.
Acum vorbesc cu a doua fata oleaca mai rar din cauza ca s-au dezvoltat niste sentimente din partea mea si nu este reciproc. Sper sa pot ajunge sa vorbesc normal cu ea pentru ca e singura persoana pe care o mai am. Ceea ce nu stiu este daca sentimentele mele sunt reale sau pur si simplu sunt din cauza ca este o persoana care ma face sa ma simt bine in prezenta ei . Cu care puteam vorbi aproape orice. Si simteam ca indiferent ce se va intampla voi avea la cine apela. Nu stiu daca mai are sens ceea ce povestesc acum pentru ca m-am cam pierdut in detalii dar am vrut sa ofer o prezentare cat mai completa.
Ce nu am mentionat pana acum e ca am avut o problema din totdeauna. Si cand vorbeam cu cele doua fete chiar daca ne intelegeam bine aveam impresia tot timpul ca deranjez, ca daca primesc seen la un mesaj am facut ceva sa le supar. Cateodata aveam impresia ca ele nici nu ma considera un prieten. Ceea ce nu e adevarat. Cu toate ca stiu toate astea tot traiesc cu impresia ca deranjez tot timpul cand dau un mesaj cuiva. In prezent am schimbat compania si navig cate 4 luni, deci stau 4 luni cu cel putin 7-8 romani in jurul meu , unii apropiati de varsta dar cu toate acestea nu reusesc sa formez o prietenie cu ei si nu stiu ce sa mai fac. Acum cand sunt in constanta ma simt din ce in ce mai prost din cauza ca pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai singur si nu am nici macar o persoana cu care pot vorbi macar 5 minute pe zi. Am 27 de ani si sunt singur. Daca ati avea o idee despre cum as putea sa nu ma mai simt asa sau cum as putea sa vorbesc cu lumea v-as fi recunoscator. Nu stiu daca sa inteles ce am spus pana acum. Daca sunt neclaritati voi incerca sa explic mai bine.Multumesc
acum o luna
Bună ziua, vă recomand psihoterapie realizată de către un psiholog specializat în psihoterapie cognitiv-comportamentală și tratament anxiolitic, pe care doar medicul psihiatru îl poate recomanda. Acest tratament va înceta la un moment dat, pe măsură ce psihoterapia își face efectul dorit și veți face progrese vizibile.
Toate cele bune!
acum o saptamana
Relațiile interumane pot fi complicate, iar momentele de izolare pot amplifica sentimentul de neputință. Este esențial să înțelegi că nu există o soluție rapidă, dar există pași pe care îi poți urma pentru a-ți îmbunătăți situația.
Un prim pas ar fi să te ocupi de emoțiile tale. Acceptarea acestor sentimente, fie că sunt tristețe, anxietate sau frustrare, este esențială. A scrie într-un jurnal poate fi un mod eficient de a-ți explora gândurile și emoțiile. Poate că îți va oferi o perspectivă mai clară asupra a ceea ce simți și de ce.
De asemenea, nu ezita să cauți ajutor profesional. Un psiholog sau un consilier poate oferi un spațiu sigur unde poți discuta despre problemele tale, ajutându-te să găsești strategii pentru a face față tristeții. Terapia este un proces care te poate ajuta să te înțelegi mai bine și să îți dezvolți abilități de gestionare a emoțiilor.
În ceea ce privește formarea de conexiuni, încearcă să te implici în activități sociale sau grupuri care te interesează. Poate fi un club de lectură, un curs de arte sau chiar un sport. În aceste medii, este mai ușor să întâlnești oameni care împărtășesc aceleași pasiuni. Începe prin a face mici conversații cu străini – poate un coleg de muncă sau un vecin. Chiar dacă aceste interacțiuni sunt scurte, ele pot deschide uși către relații mai profunde.
Amintește-ți că formarea de conexiuni nu se întâmplă întotdeauna imediat. Este un proces care necesită timp și răbdare. Fiecare mic pas pe care îl faci înspre interacțiune și deschidere poate aduce beneficii pe termen lung. Fii blând cu tine însuți și acordă-ți timp pentru a construi aceste relații.
În final, nu uita că tristețea nu definește cine ești. Ești o persoană cu un potențial uriaș de a forma legături autentice. Eforturile tale merită, iar călătoria spre a-ți face prieteni și a depăși tristețea este o parte importantă a vieții tale. Ai curajul să continui și să cauți sprijin, iar lucrurile se pot îmbunătăți treptat.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua