Postata de - de ce - cu 14 ani in urma.
intrebaresunt multe de povestit, am foarte mari dureri din dragoste iubesc o femeie care nu vrea sa fie langa mine (este maritata imi spune ca vrea o viata noua dar mereu apare cate ceva) , toate astea adunate imi provoca stare de panica , nervi , nu pot sa ma controlez , da e usor cum spune lumea sa o las , sa traiesc alta viata dar nu pot , multumesc
Adauga raspunsacum 14 ani
muaaa...ce sfat a primit...de la dr.ionescu....fratzioare...ai grije sa nu faci asa ceva....ca uni sotzi reactzioneaza...urat de tot...si poate te vad la stirile de la ora 5...rece...bafta....sfatul meu e sa mai gasesti repede una....sa vezi ca-ti trece...
acum 14 ani
Ea stie de existenta ta? Din spusele tale.. nu! Cred că ai făcut o manie pt ea! esti paranoic! Mergi la psihiatru!!Pentru voi ceilalti:Nu mai încurajati toti nebunii,nici nu stiti cât rău faceti! Să nu mai vorbim de etică...moralitate...
acum 14 ani
Sfatul pe care l-ati dat il consider pertinent. Am doar o mica obiectie; pentru a-l conjuga pe "a crea", conjugati-l pe a lucra și înlocuiti rădăcina lucr- cu rădăcina cre-.
acum 14 ani
Cu siguranta ei ii place situatia actuala.Tie nu,pentru ca esti singur.Daca ai fi fost casatorit,ti-ar fi convenit si tie.De aici vin frustrarile tale si de aceea simti ca esti cel ce iubeste mai mult.Si asa si este.Tu vei fi cel ce va suferi in acesta relatie.
Sfaturi?Cine este in stare sa patrunda in tainele iubirii?Poate numai Dzeu.
Este groaznic sa-ti doresti ceva atat de mult si sa nu ai.Dar...din pacate ,nici nu vei avea.
Va ramane durerea inimii tale,care nu se va vindeca niciodata.Nici daca vei schimba persoana.Asta se cheama iubire neimpartasita(desi ,poate tie ti se pare ca este).
Tu stii ce vrei.Si ea stie ce vrea.Dar nu vrea ceea ce vrei tu.Asa ca....incearca sa nu mai crezi in vorbe,traieste clipa,bucurandu-te de momentele voastre de iubire,pentru ca nu vei avea parte de altceva.Imi pare rau pentru tine.
Toate astea ti le spune un "Stan patitul".
acum 14 ani
*stan patitul, da-mi voie te rog sa te contrazic. Ceea ce este intre ei nu se numeste iubire, ci pasiune. Si pasiunea nu are nimic de-a face cu iubirea. De ce? Pentru ca iubirea cauta folosul aproapelui sau -si in toate lucrurile. Dargostea adevarata nu poate sa vina decat de la Dumnezeu; si daca un om are dragostea lui Dumnezeu in inima, atunci ar actiona ca atare: omul ar asculta atat pe Dumnezeu, si nu ar face rau nici aproapelui sau despartind o familie ce tocmai Dumnezeu a unit-o! Altel, ar fi non sens.
Cat despre neputintele oamenilor... acestea sunt multe. Pacate avem toti; cu greu ar putea renunta omul la macar o placere din multele-i care ii conduc viata, chiar daca stie ca aceasta l-ar exclude din Imparatia Cerurilor.
E-adevarat ca noi oamenii ne chinuim singuri -si daca o luam cu de-amanuntul, toti oamenii au frustrari: chiar si aceia care au inceput sa mearga pe calea vietii. Important este sa renuntam pe fiecare zi la bagajele care ne ingreuneaza mersul pe calea vietii. Sunt tot felul de ispite si placeri la care omul de unul singur i-ar fi imposibil sa poata renunta la vre-una din ele. Dar sa nu uitam ca ceea ce la om este cu neputinta, la Dumnezeu totul este cu putinta.
Sa spunem ca un om ar renunta la obiceiurile gresite in viata si si-ar indrepta caracterul -atat cat poate- de unul singur; dar daca inima nu a fost transformata de harul lui Dumnezeu, atunci aceste om va fi cel mai mult probabil rasplatit pentru efortul lui, aici pe pamant; dar nu va putea intra in ceruri.
Ce vreau sa spun cu textele de mai sus, este ca sa nu radem, nici sa judecam, si nici sa ingreunam poverile semenilor nostrii, oricare ar fi acestea. Fiecare dintre noi trebuie sa aducem orice fel de povara si neputinta la picioarele Domnului Iisus, si apoi sa-i invatam si pe altii sa faca la fel. Cine va face altfel, isi va primi repede aici pe pamant rasplata.
Niciodata sa nu spunem cuvinte ca acestea: "Imi pare rau pentru tine"; ci ''fiecare sa lucreze [...] ca sa ajute...''
acum 14 ani
Gimi2,eu nu te contrazic.Stiu ca fara Dzeu si dragostea lui,nu insemnam nimic.
Eu incercam,doar,sa-i spun,asa cum ma pricep eu,in urma "experientei" pe care am trait-o si ale carei consecinte inca le am in suflet,ca nu va scapa de sentimentele neimpartasite pe care le are in suflet NICIODATA.
Suna descurajator,dar...aceasta este natura umana.
acum 14 ani
Un om nu poate sa inteleaga un lucru in toata puterea lui, pana cand nu-l va experimenta el insus.
De exemplu, poate cineva sa spuna ca a fost nascut din nou daca nu va fi trait aceasta experienta? Nicidecum. Poate cineva sa spuna ce este dragostea sau cum este sa iubesti pana cand nu s-a bucurat de ea? Nicidecum.
Tot asa stau lucrurile si cu harul lui Dumnezeu, care, odata ce a cuprins inima omului, aceasta va fi transformata pe deplin. Exteriorul ni-l mai putem schimba pe ici pe colo; dar de partea morala a omului nu se poate ocupa decat Dumnezeu. Asadar, nu ne putem mantui singuri, nu ne putem curata nici de pacat, nici de o constiinta vinovata, si nici de unii singuri nu ne putem indrepta pasii spre Dumnezeu.
Cum am spus mai sus, toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu. El poate sa ne si ierte, dar sa ne si curateasca inimile de vinovatie, de resentimente. Si vrea, dar si poate sa faca lucrul acesta.
Ai zis bine ca asa este natura umana: limitata. Si pana nu recunoastem ca suntem limitati, pana nu ajungem sa spunem ca noi nu putem face nimic, Dumnezeu nu poate sa lucreze in noi. Atata timp cat omul va spune "eu pot", Dumnezeu chiar nu poate sa faca nimic pentru el. Mai intai trebuie sa fim goliti de noi insine ca Dumnezeu sa ne poate umple inimile cu harul Sau, cu prezenta Sa. Tocmai de aceea este scris: ""Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor."" (Matei.11:25) Numai unul care se crede intelept si priceput poate sa spuna "eu pot"; dar din nefericire pentru el, nu vede mai departe de viata aceasta . Unul ca acesta are o speranta care nu depaseste mai mult decat limita lui de viata. Dar unul care se increde in Dumnezeu are o speranta ce depaseste cu mult intelegerea mintii umane si a tuturor stiintelor de pe pamant.
Sfatul pe care il pot da nu este decat acela pe care l-am primit si eu: "Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine". (Ioan.14:1) Ce ne costa sa avem credinta?
Adevarul este ca va rade lumea de noi; dar stiu ca in spatele acestui ras se ascunde o inima indurerata, trista, deznadajduita si nemangaiata. Sa iesim dar din randul lumii chiar cu pretul urii acesteia -chiar si al familiei, si al prietenilor; totul consta in a dori sa traim o viata noua; sa urmam orice gand, orice dorinta si orice indemn care ne atrage spre Dumnezeu -caci de la El este lucrul acesta.
acum 13 ani
vreau sa scap de dragostea unei femei maritate
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua