Postata de adrian-l cu 14 ani in urma.
Buna,
Ma numesc Adrian. Am 27 de ani. Problema mea a inceput in urma cu 3 ani cand am inceput sa am scaune cu legume nedigerate, de multe ori lichide, cateodata deschse la culoare, urat mirositoare cateodata normale. Apoi au aparut to felul de alte simptome : tiuit in cap (asa il percep), lipsa de aer, plapitatii, extrasistole, tahicardie, dureri musculare, tremor, intepaturi, senzatie de discomfort in piept, insomnii, oboseala continua, amorteli, ameteli, greatan senzatie de lesin. Am facut multe analize, toate au iesit bine cu exceptie unei mici carente de fier. Nu duceam o viata sedentara pe vremea aceea. Mergeam cu bicicleta aproape zilnic, umblam pe munti, alergam din cand in cand. Toate aceste stari m-au adus intr-o stare de depresie si anxietate continua. Acum dupa trei ani de zile inca le mai am. Am piedut multe lucruri in tot acest timp. In copilarie nu am fost bolnav niciodata. Mananc sanatos pot spune : fructe in fiecare zi (banane, mere, pere, portocale), legume in fiecare azi (la micul dejun manc o salata), rar mananc prajit, carne doar de pui si peste , foarte rar de porc (o data sau de doua ori pe luna). De atunci iau calciu, magneziu si multiminerale frecvent. Am repetat analizele acum 2 luni intr-o clinica foarte buna din Brasov. Analizele au iesit perfect. Cardiologul mi-a spus sa nu ma mai vada 15 ani pe acolo. Eu am totusi extrasitole pe care nu le-a prins niciodata ECG-ul. Si am cateodata in repaos pulsul 120. Nu mai pot sa ma relaxez nicicum. Incerc sa fac miscare zilnic (merg pe jos la munca si de la munca aproximativ 12 km zilnic). Fac tot felul de exercitii prin casa. Problema e ca obosesc foarte repede. M-am ingrasat fata de acum 3 ani vreo 12 kg. Ma deprima foarte tare aceste simptome pentru ca nu pot sa mai fac lucrurile pe care le faceam alta data cu usurinta. Transpir foarte tare si ma trec caldurile si ma mai ia cate o senzatie de lesin. De fumat fumez cam 10 tigari pe zi. Nu consum alcool decat foarte rar (o data pe luna). Am avut o perioada cand am avut ceva probleme mai mari in familie si in copilarie nu m-am intles tocamai bine cu tata. Mama a fost o persoana depresiva si a incercat de cateva ori sa se sinucida (nu a fost tocmai placut sa o gasesc jumatate moarta de vreo 3 ori). Dar la momentul respectiv am trecut peste chestiile astea. Este posibil sa am vreo problema medicala pe care medicii nu au observat-o? La analize mi-au spus ca nu e cazul sa fac o coprocultura ca ei cred ca este doar o problema functionala de la stres. Problema cu scaunul inca persisista. As vrea sa gasesc o solutie pentru ca m-am saturat sa treaca viata pe langa mine. Acum am un loc de munca OK. Castig bine (sunt programator) si in mod normal imi place ce fac. Dar cateodata nu mai am chef nici de asta pentru ca imi apare in minte intrebarea "ce rost mai are pentru ca tot rau ma simt". Daca poate cineva sa ma indrume catre altceva ce ar trebui sa incerc. Va multumesc.
acum 14 ani
Omul in ansamblul lui nu poate fi despartit doar in fizic sau doar in psihic.
Orice problema la nivel fizic de reflecta in psihic si invers
Faptul ca in planul fizic nu exista nici o explicatie medicala care sa justifice aceste simptome ma duce cu gindul ca cel mai probabil aceste suferinte sa exprime ceva ce se intimpla in plan psihologic .Cu alte cuvinte cam ce au spus medicii de genul "problema functionala de la stress" sau o problema psihosomatica
Insa este de vazut care este de fapt aceasta problema care va streseaza iar cel mai indicat ar fi sa consultati un specialist in asemenea problematici adica un psiholog, care va va ajuta sa identificati problema si sa rezolvati cauza putind astfel in final sa va bucurati de viata
Liliana Puchea
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 14 ani
Va multumesc pentru raspuns. Am fost la o doamna psiholog in Brasov. Dupa 8 sedinte a cate 35 minute fiecare si 800 de RON mi-am dat seama ca nu functioneza. Nu vreau sa dau vina pe cineva dar nu m-a ajutat cu nimic. Plecam cateodata de acolo mai speriat decat atunci cand intram. La un moment dat m-a trimis la un psihiatru ca dansa a tras cocluzia ca am tendinte sinucigase. Nici vorba de asa ceva. Nu as face asa ceva sub nici o forma. Mi-am cam pierdut increderea in chestia asta (Imi pare rau nu as vrea sa va simtiti jignita).
acum un an
Hei maj ești pe aici și eu sufăr de asa ceva vreau sa vb cu cineva
acum 14 ani
Ipohondria poate avea diverse cauze. Ea poate sa se lege de copilarie si de relatia cu mama. Mai este o vorba care spune ca omul daca se tot cauta de sanatate ar putea avea surpriza sa afle ca sufera de ceva. Insa oameni perfect sanatosi nu exista si asta nu-i impiedica sa traiasca si sa se simta bine.
Eu cred ca si colega mea, ca din descrierea ta reiese foarte bine o trauma a copilariei, o frica de a nu fi ca mama si asta v-a facut sa renuntati la psiholog, mai ales cand s-a suspectat suicidul.
As vrea sa precizez ca trebuie sa mergeti la psihoterapeut, nu psiholog. Ca in orice domeniu s-ar putea ca cel la care ati fost sa nu fie unul bun sau cel mai bun, iar asta presupune ca trebuie sa mai incercati.
Este bine sa mai stiti ca in procesul terapeutic de cele mai multe ori pacientii se simt rau fiindca traiesc stari, au experiente de care fug si pe care le evita in viata de zi cu zi. Insa vindecarea presupune lucrul cu emotiile si cu experientele negative.
Ca si un trat. medical, opt pastile s-ar putea sa nu ajute la nimic. Desi nu stiu ce orientare avea terapeutul la care ati fost este bine de stiut ca sunt mai multe forme de psihoterapie, unele ajutand mai mult decat altele in problema respectiva.
Cu privire la pret, desi nu sunt in masura sa ma pronunt, ptr. Bucuresti este un pret normal.
acum 14 ani
Sper sa fie vorba de 80ron!
Poate si un control psihiatric ar fi binevenit, asa, ca sa stiti unde va situati.
acum 14 ani
Multumesc pentru raspuns. Era vorba de 800 RON in total. Deci 100 RON pe sedinta. Am fost si la psihiatru pana la urma si domnul doctor a spus ca nu are rost sa iau tratament si ca el nu vede un om cu vreo problema psihica grava (asta dupa o discutie de o ora jumate) si ca nu poate fi vorba despre vreo tentativa de suicid. Intrebarea pe care am pus-o doamnei psiholog (ceea ce, ma gandesc eu, a facut-o sa traga concluzia ca vreau sa ma sinucid) a fost daca un om in starea mea ar putea sa ajunga sa se sinucida , sa clacheze.
acum 14 ani
Buna Adrian,
Am si eu ceva intrebari pentru tine :)
La cat timp dupa problema cu scaunele nedigerate au aparut tiuturile, extrasistolele si celelalte simptome pe care le descrii?
Cum ai tratat episodul initial legat de problema digestiva?
Cum ai interpretat acest episod? Ce ti-a trecut prin minte atunci? Ce corelatii ai facut? Te-a speriat chestia asta?
Mi se pare totusi ciudat ca ai facut orice fel de analize dar nu si analize legate strict de problema initiala, care este posibil sa fi declansat si celelalte simptome...
Astept raspunsul tau pentru a trage o concluzie pertinenta .
acum 14 ani
Buna. Va multumesc pentru timpul acordat. Simptomele au aparut cam la 2 luni. Mai exact au debutat intr-o seara. Iesisem la alergat (prin noiembrie) si cand am ajuns in casa ma simteam un pic altfel fata de alte dati. In acea seara cand m-am pus in pat am inceput sa am o stare de neliniste si apoi au aparut palpitatiile si lipsa de aer. Nu am reusit sa adorm nicicum si am mai iesit pe afara.Am adormit pe la 4 dimineata. Din acea seara au aparut rand pe rand pe o perioada de o luna restul. adevarul este ca m-am cam speriat pentru ca ma gandeam ca sunt grav bolnav si cam aveam oroare de medici si spitale. Cand a aparut problema digestiva m-am gandit ca poate am mancat ceva expirat si o sa-mi treaca pana la urma. Dupa 2 saptamani cand am vazut ca nu trece m-am cam speriat si am inceput sa caut tot felul de raspunsuri pe internet (greseala mea, la un momentdat credeam ca am cancer). Am facut mai multe analize : ECG 3 la numar, perfecte, am avut o data tensiunea cam mare 160 cu 90 dar eram foarte nervos in momentele alea, in rest am de obicei 120 cu 70, analize de sange, ecografii abdominale, analize de ficat, rinichi, plamani, urina, endocrino, si am fost si la 2 gastroenterologi. Am intrebat daca nu este posibil sa am o parazitoza. Mi-au spus ambii ca nu deoarece reiesea din analizele de sange ca nu e vorba de paraziti (monocitele din cate am inteles). Am facut o endoscopie la stomac unde nu s-a gasit nimic. La fel am facut testul de Helicobacter pylori care a iesit ok (adica nu aveam infectia). Am fost diagnosticat cu colon iritabil. Nu am avut si nu am dureri abdominale. Doar greata. Va multumesc.
acum 14 ani
Adrian,
Din prima ta postare am inteles ca primele care au aparut au fost simptomele digestive - scaunul modificat - si apoi si celelalte ( palpitatii, insomnie, etc) . Am inteles corect?
Faptul ca acele senzatii subiective de rau - palpitatii, tahicardie, extrasistole etc nu sunt evidentiate si clinic ma face sa cred ca ar putea fi vorba de atacuri de panica - cu o stare de anxietate generalizata - secundare unei tulburari digestive. Nu as vrea sa te mai incarc cu tot felul de diagnostice dar e posibil sa fie o forma subacuta de celiachie - intoleranta la gluten- . Recomandarea mea este sa te adresezi unui medic gastro-enterolog pentru investigatii gastro -intestinale si secundar sa observi daca poate fi vorba de manifestari ale atacului de panica.
Atacul de panica nu iti pune in pericol viata...Legat de asta poti citi posturile corespunzatoare.
Mult succes !
acum 14 ani
Va multumesc pentru raspuns. Am banuit si aceasta afectiune dar din nou gastroenterologul a spus ca reieseau cateva indicii din analizele de sange. (calciu, magneziu, fier, ionograma serica, electroforeza proteica). Am sa incerc totusi sa fac si aceste investigatii. Dar in cazul in care nu am intoleranta la gluten as dori totusi sa incerc iar psihoterapia inca o data pentru ca am vazut ca sunt oameni care au resusit pana la urma char daca sunt putin sceptic in legatura cu asta. Daca aveti o recomandare? Eu locuiesc in Timisoara momentan. Va multumesc mult tuturor pentru timpul acordat.
acum un an
Zamosteanu Alina..... O minune de femeie, recomand cu toată inima psihoterapia
cu ea
acum 14 ani
buna.....Nu-mi plac deloc raspunsurile primite de la psihologii care ti-au scris mai sus.Oricum toti sunt interesati de bani,iar competenta lasa de dorit,din moment ce ies psihologi in romania pe banda rulanda.......asa ca....psihologi buni in Romania ii poti numara pe degete....numai bine
acum 14 ani
Buna Andrada. Poate ai dreptate. Nu sunt in masura eu sa imi dau cu parerea in legatura cu competentele unui psiholog. Nici chiar in doamna psiholog cu care am incercat o terapie pentru ca poate nu eram pe aceeasi frecventa. Probabil ca trebuie sa se formeze o legatura intre pacient si psiholog care nu s-a format (nu eram compatibili). Chestia este ca nu putem generaliza. Sunt psihologi buni si sunt psihologi mai putin buni, asa cum sunt programatori buni si mai putin buni, manageri buni si mai putin buni etc. Este adevarat ca nu se mai face scoala asa cum se facea odata dar totusi nu putem generaliza. Iti multp***asc ca ti-ai aratat interesul dar totusi faptul ca cei de mai sus au rapit un pic din timpul lor pentru a-mi raspunde intrebarilor ma face sa ma simt mai bine. Inca o data multumesc tuturor. Sanatate.
acum 6 ani
Aşa este, ai perfectă dreptate în cele ce zici, până la urmă s-a găsit ceva ?
acum 14 ani
Buna Adrian.Ai dreptate ,nu putem generaliza si intr.adevar psihologii de pe aceasta pagina merita mutumire,pt raspunsurile data.Eu ma confrunt cu atacuri de panica foarte frecvente,sunt f stresata si din acest motiv ma simt foarte rau.Ideea este ca ma stresez eu f usor,la cele mai mici chestii.Sper si eu ca incet ,incet sa fiu din nou fata de alta data.....Acum de exemplu am niste palpitatii si dezechilibru,dar ,poate trece.succes mult si tie
acum 14 ani
Adrian,
Din pacate nu cunosc nici-un psihoterapeut din Timisoara. Cateva criterii care te-ar putea ajuta: e importanta relatia terapeutica, cum te simti cu terapeutul, sa simti ca esti acceptat, sa te simti in largul tau ca esti compatibil si ca ai incredere in terapeut. Poti sa intrebi despre experienta pe care psihoterapeutul o are. Dupa prima sedinta poti sa te hotarasti, daca simti ca te-a convins sau nu :)
acum 14 ani
buna.in special pt tine adrian ,vreau sa-ti spun ca te inteleg cel mai bine.am citit toate comentariile de pana acum in ideea sa aflu cat mai multe despre aceasta boala.de cateva saptamani mama mea se confunta cu aceasta problema iar eu m-am luptat timp de un an de zile.la mine problema a inceput dupa un control la medicul stomatolog ,de care bineinteles aveam o frica foarte mare.dupa o simpla si banala anestezie locala ,am ramas cu dureri foarte mari de cap.atat de mari incat nu mai puteam sa merg pe strada sau kiar in timpul condusului aveam stari de voma.incet incet au aparut si dureri in clavicula,in piept,in zona ficatului,in zona testiculelor,in zona...,in zona.... etc.aveam dureri peste tot.am facut analize de la tomografie si pana la radiografii musculare(aveam impresia ca am si ruptura de muschi).toate analizele si toate radiografiile ieseau bune.la un moment dat am ajuns si la psihiatru,cand i-am aratat toata mapa de analize nu a mai stat foarte mult pe ganduri ,mi-a pus cateva intrebari si mi-a recomandat un tratament pe o perioada lunga de timp.am urmat tratamentul si in tot acest timp am incercat sa fiu mai calm ,mai linistit,sa incerc sa uit de problemele de sanatate si sa ma concentrez zilnic pt toate ce aveam de facut.cand ajungeam seara acasa ,inainte de culcare aveam o pastiluta de luat care facea minuni.in max jumatate de ora nu mai stiam nimic de mine si adormeam in orice pozitie.usor ,usor am inceput sa ma trezesc dimineata mai odihnit,mai limpede si bineinteles nu am mai ajuns de atunci niciodata noapte la urgente.in timpul zilei aveam si niste sedative de luat sau ceva de genul.vreau sa-ti zic ca trebuie sa fii tare sa treci peste aceasta problema si sa nu lupti singur,ci ajutat de pastile si de cei ce te inconjoara.sa te linistesc putin,la ultima criza care am avuto mi-a amortit limba si am crezut ca ala este sfarsitul meu.sa stii ca ai puterea sa treci peste asta si cand am spus ca te inteleg f bine,faceam referire ca am trecut si eu prin asa ceva si suntem si de aceeasi varsta . fii tare si mult succes
acum 14 ani
si eu am aceiasi problema. diagnostic pus de psihiatru anxietate si atacuri de panica, am facut tratament de 6 luni cu xanax, m-am linistit. cand ma apuca iau cate o tabletica xanax si e perfect. in permanenta umblu cu xanax-ul dupa mine. ce e cel mai important sa iei tabletica numai cand e nevoie.... asa fac si eu.
acum 14 ani
Adriane la mine e si mai distractiv decat la tine:"traiesc" cu un psiholog; in timp am evoluat de la dobitocie la dementa; omul care ar trebui sa ma vindece ma desfiinteaza; nici macar nu am voie sa fug, mi-ar ramane copilul pe mana psihologului.
Pari destept. Incearca si urmatoarele "babisme": mestecatul uleiului si automasajul Zavergiu(mai anxios ca dr. Zavergiu nu poti fi).
acum 14 ani
Multumesc mult pentru raspunsuri. Orice sfat e bine venit. @Denisa : si eu am luat xanax. Nu pot spune ca nu m-a ajutat dar nu atat cat ma asteptam eu asa ca am renuntat la el. @ Doru : Imi pare rau pentru mama ta si ii doresc sa-si revina cat mai repede. Stiu ca e groaznic sa ai aceste stari. Ma bucur ca ai reusit sa depasesti aceasta perioada si sunt convins ca o sa trec si eu peste chestia asta. Cat despre ajutorul celor din jur nu prea am de unde... Parintii nu prea inteleg ce e cu mine asa ca am renuntat la a le mai explica. Prietenii ma stiu ca pe un alt om si putini sunt cei care stiu ca am niste probleme si oricum sunt destul de departe (m-am mutat anul acesta de acasa in Brasov si apoi in Timisoara). Asa ca trebuie sa ma descurc singur cumva. Multumesc mult pentru incurajari. Chestia asta chiar ma ajuta. @Dobidem : Ai un mod amuzant de a vedea lucrurile si probabil ca e un lucru bun. "mestecatul uleiului" :) ce inseamna asta ?
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua