anxietate si atacuri de panica

buna, doamna dr. Nagy asi avea si eu o mare problema sufleteasca si sper sa ma poata ajuta cineva cu un sfat sau o idee macar,sunt efectiv disperata,nu stiu ce sa ma mai fac cu viata mea.Deci eu am o relatie de 1,5 ani cu o femei,mentionez ca eu am 30 de ani,am fost indragostita,o iubeam si totul era bine.Ea nu este prima mea relatie cu o femeie,deci totul bine si frumos pana acuma 5 luni cand ma cuprins o frica de moarte,frica ca voi plati cu moartea ptr acest pacat grav pe caree il fac.Ei bine de 5 luni incoace m-am schimbat total,parca mi-e si frica sa o mai iubesc,desi totusi o iubesc,nu cred ca cu un barbat asi putea fi mai fericita,dar mie frica tare de moarte,nu stiu ce sa ma mai fac,AJUTOR!Va rog sa ma ajutati,oricine cu cat de mic sfat, e bine primit,eu stau si astept cu sufletul la gura,va implor din inima poate mai exista cineva pe acest pamant care trece prin acelasi calvar,mii de multumiri

VA ROG AJUTATI-MA SUNT CHIAR DISPERATA

Cătălina, să iubeşti nu a fost şi nici nu va fi vreodată un păcat ! Păcatul este constituit de ceea conduce spre distrugerea altora sau autodistrugerea ta. Problema ta este reprezentată de un blocaj psihic, evidenţiat prin convimgerea iraţională că un bărbat nu te-ar putea face fericită. Dacă un bărbat a avut o influenţă negativă puternică asupra ta, nu trebuie să proiectezi acest negativism asupra tuturor bărbaţilor, nu este normal acest lucru. Fericirea personală se obţine prin efort propriu, nu fugind cu teamă de unii oameni. Dacă rezonezi cu ideile expuse de mine, intră şi pe universulspiritual.twilight-mania.com

Criscopos, doctorul ţi-a spus clar că nu ai o disfuncţie organică, ci una psihologică. Dependenţa de medicament este deasemenea psihică. În mod normal, conştientizând această realitate, printr-o voinţă fermă, tu ar trebui să poţi să îţi reduci singură, treptat, doza zilnică, până la a renunţa complet la medicament. Problema este în mintea ta, şi în sufletul tău. Este un dezechilibru creat între minte şi suflet, între raţiune şi sentimente.Dacă le poţi reechilibra, în aşa fel încât mintea să nu se mai opună trăirilor sufleteşti, să nu le mai reprime,ci să le lase să se manifeste în mod firesc şi normal, atunci medicamentul nu va mai fi necesar. Medicamentul îţi ţine, în mod artificial, mintea disociată de suflet, ceea ce nu este normal, şi nici benefic evoluţiei tale, din nici un punct de vedere. Cei ce recomandă medicamente pentru probleme psihice, care nu sunt rezultatul unor disfuncţii organice, sunt persoane care tratează efectele, simptomele, şi nu cauza în sine a problemei psihice. Teama şi fricile tale trebuiesc identificate, şi înlăturate, şi nu înăbuşite şi înecate în substanţe chimice, care îţi otrăvesc, cu timpul, organismul. Dacă nu găseşti resurse interne suficiente, caută un psiholog competent. Pentru alinarea sufletului poţi vizita şi universulspiritual.twilight-mania.com

Nu credeam sa ajung vreodata sa sufar de anxietate / depresie , insa se intampla de aproape 1 an .La inceput atacurile de panica erau rare ,treceau rapid , aveau o baza : teama de a nu muri ,de stop cardiac , apoi au devenit mai lungi ca durata , mergeam la serviciu si imi batea inima cumplit , imi era teama sa nu mor la volan , sa nu o iau razna , ma autosugestionam ca sunt ok , ajungeam la munca , cateva ore aveam o stare de nepasare ,...a trecut ....
Primul semnal de alarma ar fi trebuit tras cand mi s-a facut teama intr-o dimineatza fara a sti DE CE imi era teama ....A durat cateva zeci de secunde / un minut .
De cand cu moartea Madalinei , am o depresie care dureaza de ceva timp , mi-a fost teama de moarte cumplit , am citit pe net ce se intampla cu sufletul dupa , m-am speriat ingrozitor , ma gandeam ca ac***a ceva pacate , nu voi ajunge in Rai , am stat cu teama de a nu ma lua cel necurat din pat de langa sotz , am inceput sa ma gandesc sa las tot si sa plec la o manastire , sa imi dedic viatza lui Dumnezeu .....am conversat cu sotul unei prietene , care este preot si m-am mai linistit ...
Am plans azi , mai mult ca sa-mi usurez sufletul , in bratele sotului , pt. ca ma tem de starile astea , mi se face inima cat puricele cand ma gandesc sa nu cumva sa ajung la depresie severa, ireversibila...cand simt ca nu vreau sa am copil , ca nu ma mai intereseaza absolut nimic , nici cumparaturi ( eu sunt innebunita dupa haine , farduri si pantofi , dupa vizite la salon ) ...nici NIMIC :((((
NU pot lua medicamente acum , ca ma pregatesc pt. fertilizare in vitro ( am doua FIV-uri la activ , unul ratat si unul reusit , cu sarcina oprita in evolutie la 7 saptamani ) .....si ma pregatesc de al 3 lea ...desi am indoieli...
Mentionez ca starile mele sunt alternative , acum ma simt perfect , ca si cum anxietatea nu ar fi existat niciodata , in minutele urmatoare mi se face teama din senin ....Aseara dupa ce am vb. cu sotul prietenei mele ,preot , m-am simtit minunat ...cateva ore , pe urma , cand am ajuns la culcare , mi-a luat ore bune sa adorm , eram toata terminata de teama ...
Blandetea si dulceatza sotului meu ma fac sa zambesc , si sa imi dea in acelasi timp lacrimile ,pt. ca traiesc cu spaima de a nu ma imbolnavi si a-mi pierde ceea ce am mai de pret in viatza : casnicia extraordinara ...singurul lucru magnific care mi s-a itamplat vreodata ...sunt indragostita de el , si nu inteleg cum poate o femeie innebunita dupa sotzul ei sa sufere de anxietate..
O seara buna , si astept ceva opinii ...

Buna ziua! Am 33 de ani si am suferit mult in urma unui divort. Dupa 11 ani,sotul a venit acasa cu vestea ca ŢiubesteŢ pe altcineva....aveam un copilas de cateva luni impreuna. din acel moment am simtit ca totul s+a ruinat...au parut complexe legate de aspectul meu fizic, stari de panica, depresii........nu reusesc sa gasesc un echilibru. Nu pot sa ma concentrez la nimic. Am facut o obsesie pentru acea femeie...As vrea sa scap de acest cosmar din trecut. As vrea un sfat, va rog.ma poate ajuta un psiholog?Multumesc mult!

buna!sunt Daniela si vreau sa ma ajutati cu un sfat de la un dr. O sa spun si eu scurta povestiora.Am asistat la un lesin a unei persoane si dupa aprox. 1 ora am inceput sa am urmat.simptome:urechi injundate, infurnicaturi ale obrajilor, un tremur total de nu ma puteam controla si respiram foarte tare.As dori sa stiu ce fel de boala ar fi,atac de panica sau ce altceva?As dori sa vina un raspuns de la un dr.psih.Multumesc anticipat