Anxietate, deficitdeatenție,abea acum un an am aflat ca am astea ca nu stiam ce am,pana cândt?

Postata de Utilizator11712598333 cu 6 luni in urma.

Care am anxietate, depresie.
Nu înțeleg de ce stau toată ziua și nu fac nimic adică mă simt incapabil de nimic.
Când îmi zice cineva să fac un lucru o treaba zic da,da că parcă aș înțelege ce zice acel om dar nu înțeleg nimic..
Ma simt obosit trist fără motiv și am ochii în jos ca cum mă trezesc din somn.
Când vreau sa fac un lucru sau sa ajut pe cineva stric acel lucru fără să îmi dau seama adică nu fac intenționat.
Nu mai suport ca observ ca ceva îmi afectează viața si sa nu fie mai grav de anxietate,depresie.
Mie tot mie frica să nu imbolnavesc și să nu am handicap sau debilitate ca mama mea care a murit.
Când am o problema mă agit  și nu ma simt în stare să rezolv acea problema și ma simt incapabil și mereu o sun pe femeia care ma crescut că să mă ajute să îmi rezolv problema.
Mă gândesc să rezolv acea problema mă panic și mă agit și mi se face în interior la stomac stres și nu fac nimic.
Eu din 31 August 2022 atunci am avut o frica când am ieșit din sistem că nu o să fac fața la viața și că nu o sa ma descurc  și mă agitam în conținu mă stăteam ca eram singur și mă simțeam singur și știu că mă certam și cu cei de la apartament și cu femeia care ma crescut și nimeni nu ma înțelegea și de atunci eu nu mai sunt capabil de nimic. Și atunci când ma certam țineam în mine ca știam ca nimeni nu ma înțelege și mă agitat ca țineam tot în mine în sufletul meu și cred ca de asta am anxietate și depresie. Dar eu de mic am avut frica de singurătate că vedeam ca toți aveau prieteni și eu mereu eram retras,timid și mereu stăteam singur și de mic îmi luam bulling de la școală și de la apartament. De multe ori ieșeam mereu singur mereu ziceam în mintea mea ca sunt singur și ca n-am pe nimeni că n-am prieteni. În ce-i 5 ani cât am stat la apartament noi eram 8 copii dar cu nici unul nu ma înțelegeam și nici nu eram înțeles și înainte sa ies din sistem ma culcam ma trezeam cred ca aveam anxietate, depresie îmi era frica de atunci sa nu înnebunesc sa nu fiu nebun ca toți de la apartament îmi ziua nebunu poate îmi zicea în gluma dar ei îmi ziceau asa ca mama mea adevărata era handicapata și pe mine de atunci ma afectat de la bulling ca nu aveam cu cine să vorbesc și mereu eram singur ca de mia fost frica de singurătate ca nimeni nu ma înțelegea ca lumea era rea și mereu îmi zice sa tac și unerori tăceam mă certam cu ei și nu ziceam la nimeni ca nu aveam la cine sa ma descarc și țineam totul în mine și de asta de atunci eu nu sunt bine. Din 2022 de pe data de 31 august eu când am ieșit din sistem mă simțeam gol ca o pasare și de atunci nu ma mai interesează de nimic stau mă culc mă trezesc nu am nici un  program totul e peste cap. De atunci doar mă trezesc mă culc mănânc mă plimb și mă mai duc din când  în când sau rar la școală. Eu de mic luam pastile de memorie ca eu de mic nu știam sa îmi fac temele sigur și pana în ziua de astăzi le fac de pe google și când citesc ceva sau o problema sau un test sau când ies la tabla nu înțeleg nimic și încerc sa învăț dar parca nu as fi învățat și de asta ma afectează de mult memoria,atenția,concentrarea ca nu pot sa ma concerteaz și sunt distras  și nu pot sa fiu atent și lucra zice ca nu vreau sa muncesc sau ca ma prefac și ca nu vreau sa fac dar eu vreau sa ma fac bine și sa muncesc și sa fiu un om normal dar nu pot nu ca nu vreau adică mă simt ciudat,anormal și incapabil. De asta nu vreau sa mai fac nimic cu viața mea ca simt ca nu mai am nici un viitor si ca trăiesc degeaba doar sa ma culc sa ma trezesc și sa mănânc. Ma simt o dezamăgire totala și nu am motivație de nimic sa fac ceva cu viața mea.
Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine.
Dacă puteam sa fiu atent sa ma concertez din prima și nu foarte greu poate era mai bine și sa îmi rezolv singur problemele nu ma bazez pe femeia care ma crescut și sa fiu capabil și bazat pe mine dar nu sunt capabil pe mine. Mie frica sa nu am și deficit de atenție de nu pot sa fiu atent. Am frica când nu o sa mai am pensia de urmas și când  o sa termin cu școală sa nu ajung pe străzi daca nu o sa ma descurc cu viața mea. Am frica de viitor si regret niște alegeri din trecut. Am frica de viață și ma uneori îmi trenuri și mâinile. Femeia care ma crescut nu ma înțelege niciodată si mereu ma cert cu ea ca zice ca ma prefac și ca vreau sa fac pe nebunu dar nu e adevărat si nu sunt înțeles și ma afectează ca nu sunt înțeles de ceea ce zic și sa fiu lăsat balta. Ea are un suflet foarte bun dar e de moda veche și de asta nu ma înțelege. Sa trăiești de  mic in certuri și sa nu fii înțeles și sa nu ai părinții te afectează traumele din copilărie când ești adult. Îmi afectează viața asta nu îmi place mie. Vreau sa găsesc o soluție în afara de pastile să mă fac bine.
Femeia asta mereu zice de munca ca daca nu vreau sa muncesc, daca moare ea zice ca nu o sa ajung nimic cu viața mea și ca o sa ajung pe străzi și ma afectează astea. Într-adevăr ma ajutat mult financiar și nu am dus lipsa de nimic dar am plătit cu psihicul ca nu an fost iubit și nu am simțit sa fiu iubit cu adevărat adică eu dacă am fost iubit nu mi sa arat ca sunt iubit.