anxietate cu atacuri de panica

Am 20 de ani si de aprox 6 luni ma simt foarte rau.Prima data am avut un atac de panica dupa care nu m-am simtit bine nici macar o zi.Am facut CT,RMN,toate analizele au iesit bine.Momentan starile care le simt sunt: o amorteala la toata ceafa,cateodata simt ca se oreste inima si atunci trece un fior prin tot corpul plus o stare de disconfort general si neliniste.Am fost la 2 medici neurologi,cardiolog.Au zis ca nu am nimic si mi-au zis sa iau doar millgama,CA si MG si calmogen respectiv distonocalm.Singura care au un efect bun cateva ore e distonocalm.Daca se poate sa ma ajutati si pe mine cu un sfat
Va multumesc!

Buna seara domnule Marius T.,

Simptomele descrise de dumneavostra pot avea o cauza psihologica, ac***a in vedere ca au fost exluse cauzele organice.
Sfatul meu este sa mergeti si la un medic psihiatru sa explicati simptomele. Sa luati cu dumneavoastra si analizele efectuate. Medicul psihiatru va stabili diagnosticul si tratamentul adecvat (medicamentos sau psihoterapie ,sau ambele).

Va doresc multa sanatate!

Buna seara,am 29 de ani,sunt din brasov,din nefericire sufar de atacuri de panica,am citit mai sus comentariile celorlalte persoane care sunt intr-o oara care masura in aceiasi situatie ca mine dar eu as prefera daca mi s-ar recomanda un tatament pe baza de plante!Eu as putea sa enumar simptomele cu care ma confrunt.Acestea sunt : ameteala,stare de sufocare,transpirarea palmilor,tremurat al membrelor,senzatie de caldura,teama de a iesi,de a ma deplasa singura!Am avut mai multe sedinte la un psihiatru si am avut un tratament cu frontin si anafranin in timp ce mergeam la sedinte.In timpul tratamentului m-am simtit bine si a fost oki,dar la intreruperea acestuia au reaparut simptomele.Fumatul poate o fi cauza acestei boli?Astept un raspuns.
Cu mult respect Gabriela Popa!

Buna seara d-na Popa Gabriela,

Simptomele descrise de dumneavostra apar intr-adevar in atacurile de panica. Tratamentul pe care l-ati urmat este indicat in aceste stari , dar sigur ca este alegerea dumneavoastra ce tip de tratament acceptati sa urmati. Puteti sa va adresati unui medic cu competenta in homeopatie(tratament cu medicamente din plante) care v-a stabili ce tratament este indicat in urma unei consultatii. Eu nu am competenta in homeopatie deci nu pot sa va indic un astfel de tratament.
Cat despre fumat, acesta nu este o cauza a anxietatii, in multe cazuri chiar reduce anxietatea ,insa nu este o solutie, ac***a multe consecinte negative pe termen indelungat.

Va doresc multa sanatate!

Buna ziua.am un baitel de 7 ani , la varsta de 2 ani si 6 luni sa inbolnavit si a fost diagnosticat cu toxoplasmoza a urmat medicamente cu trecerea timpului am oservat ca nu se poate exprima(vorbea doar cateva cuvinte ex mama ,tata,papa etc)l-am inscris la gradinita la 3 ani si jumatate si am apelat la medici uni mi-au zis ca are limba prinsa alt medic sa nu ma ingrijorez casi da drumul la vorbit am apelat si la un medic neuro-psihatrie infantila ea prescris oxybral,encephabol si carnil 5 luni cu diagnostic de tulburari de vorbire .a fost inscris in clasa 1 la 6 ani dar nu a fost primit pentru ca nu-l intelegea invatatoarea ce vorbeste. imi doresc foarte mult ca copilul meu sa fie integrat in societate si de aceea apelez la d-voastra sa mi dati un sfat sa mi recomandati un specialist un spital poate . sa mai confruntat cineva cu o problema asemanatoare cu a mea doresc chiar si sfatul medicilor .ma tot gandesc daca nu-i problema de la toxoplasmoza? cu respect mariana

Buna ziua d-na Mariana Alex,

Sfatul meu este sa va adresati unui medic specialist psihiatrie pediatrica care va evalua situatia baietelului dumneavoastra, inclusiv problema cu toxoplasmoza. Toxoplasmoza, in forma ei congenitala(transmisa de la mama la copil) poate determina anumite probleme psihice si neurologice la copil inclusiv retard mental (care include si tulburari de limbaj), insa trebuie evaluat despre ce forma a fost vorba in cazul baiatului dumneavoastra si ce tip de tulburari de vorbire prezinta.
La Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. dr. Alexandru Obregia din Bucuresti exista o clinica speciala de Psihiatrie pentru copii(psihiatrie pediatrica).Va puteti adresa unui medic specialist din cadrul acestei clinici pentru evaluare, cu un bilet de trimitere de la medicul de familie.
Daca doriti o consultatie, o evaluare , in afara spitalului ,la cabinet, ma puteti contacta la adresa de email: [email protected] pentru mai multe detalii.

Va doresc multa sanatate!

de 12 ani ma confrunt cu atacuri de panica si depresie am facut toate analizele posibile si imposibile sunt f descurajata de medici pt ca ne trateaza superficial ba mai mult fac experiente pe noi,nu au rabdare sa asculte nici macar pe banii nostrii,cum le spui cu ce te confrunti iti inchi repede gura[pt ca ei stiu deja ce ai]si iti dau acelasi tratament pe care il dau la toti.nu se gandesc ca poate probl.e mai complexa sau chiar individuala.nu mai am curaj sa schimb tratamentul pt ca am avut experiente triste cu efectele adverse,ce pot sa fac,ac***a in vedere ca am facut totul;analize de sange,tiroida,comp.tomograf,audiograma,neurolog,psihanaliza,psihoterapie,preoti,homeopati si as putea continua;dar ma opresc aici,nu vreau sa descurajez pe nimeni.

buna seara,as vrea sa mai adaug ceva pt toti cei care se confrunta cu problemele astea,este f important sa fim sprijiniti si intelesi de cei ce ne sunt aproape,in general cei ce nu au probl.nu inteleg ce ni se intamla si au tendinta sa ne evite ceea ce ne adanceste si mai tare.un lucru e sigur din experienta mea cel mai mult depinde de noi cum ne controlam starile,trebuie sa tragem de noi chiar si atunci cand ne simtim ca o leguma,e greu dar nu imposibil.

Buna seara d-na Emilia,

Imi pare rau ca ati avut o experienta neplacuta cu medicii la care ati fost si va inteleg ca nu mai aveti incredere, insa v-as ruga sa nu generalizam. Nu stiu daca ati mers la un singur medic psihiatru sau la mai multi dar sfatul meu este sa nu renuntati. Daca nu sunteti multumita de cum sunteti tratata de un anumit medic aveti dreptul sa va adresati oricand altcuiva. Cat despre tratamentul medicamentos vreau sa va spun ca, din pacate , desi nu stiu ce tratament urmati, majoritatea medicamentelor psihotrope isi fac efectul intr-un timp mai indelungat decat alte medicamente si nici nu se poate sti de la inceput la ce medicament o sa reactioneze bine un anumit pacient si la care altul, deci trebuie sa ne inarmam cu multa rabdare atat ca pacienti cat si ca medici. Ar fi extraordinar sa se stie lucrul acesta, dar deocamdata nu se stie.Oricum sfatul meu este sa nu intrerupeti din proprie intiativa tratamentul.
Cat despre psihoterapie , exista multe forme de psihoterapie printre care terapia cognitiv comportamentala ar fi una dintre acestea , care este recunoscuta ca fiind eficienta in cazurile de depresie si atacuri de panica dar si alte forme(de exemplu psihoterapia adleriana). Alte metode ce implica relaxarea, ca masajul si presopunctura ar putea fi si ele utile. Dar cel mai mult ajuta uneori sa gasim o persoana care sa ne asculte, nu neaparat sa ne ofere o reteta magica, sa gasim singuri raspunsurile la problemele si intrebarile noastre. Din ceea ce povestiti dumneavoastra aceasta este ceea ce aveti nevoie si este de inteles. 12 ani inseamna o perioada indelungata de suferinta si imi pot imagina ca nu mai aveti incredere.
Daca investigatiile efectuate sunt in limite normale si tratamentul medicamentos nu este foarte eficient , inseamna ca ar putea fi vorba de o cauza psihologica si poate ar fi bine sa mai incercati cu psihoterapia , dar o alta forma decat cea pe care ati incercat-o in asociere cu tratamentul medicamentos si sa tineti seama de un lucru:in afara tratamentului medicamentos pe care sa zicem ca nu puteti sa-l influentati, restul depinde si de dumneavoastra. Dumneavoastra puteti sa va ajutati singura foarte mult. Pentru inceput puteti sa va ganditi la calitatile pe care le aveti si la ceea ce faceti bine,la lucrurile care va fac sa va simtiti bine, care va plac, si sa va ganditi la dumneavoastra ca la o persoana ca toate celelalte nu la o persoana cu atacuri de panica si depresie , adica la celelalte lucruri bune din viata dumneavoastra sa zicem, care va reprezinta. Pasii acestia mici ajuta mult uneori.


Va doresc multa sanatate!

buna seara,d-na doctor,as vrea sa va multumesc pt rabdare si pt faptul ca mi-ati rasp.am fost la mai multi medici psihiatrii,tratamentul il fac momentan cu tranxene,am fost internata la sanatoriul de nevroze din predeal unde m-am simtit f bine.problema tine in primul rand de climatul in care traiesc,am si divortat pt ca si asta ar fi fost unul din motive ma rog,cauzele sunt multiple,problema cea mai mre este ca nu mai am curaj sa schimb pastilele e clar ca efectul este placebo,ce efect sa mai aibe tranxenul dupa 8 ani.sigur ca nu am vrut sa generalizez si imi cer scuze,nu am vrut sa supar,dar din moment ce exista o teama atunci cand trebuie sa schimb tratam.nu ar trebui medicul sa tina cont de asta,practic atunci cand primesc alte pastile imi creez singura toate efectele adverse,atunci se instaleaza atacurile de panica duse la extrem.asta este problema mea si nimeni nu are timp sa inteleaga,oricum va multumesc din suflet inca odata.qs

Buna seara, d-na Emilia,

Nu m-ati suparat cu nimic, sincer.Am incercat doar sa va spun ca exista si medici care au rabdare si nu ma refer la mine, dar cred ca am inteles ce ati vrut sa spuneti dumneavoastra. Sigur ca aveti dreptate, ar trebui ca medicul respectiv sa incerce sa va linisteasca macar daca doriti sa schimbati tratamentul. Un prim pas este deja facut prin faptul ca ati constientizat faptul ca unele efecte adverse le creati doar gandidu-va ca apar.Daca va hotarati sa schimbati tratamentul va trebui tot la medicul psihiatru sa mergeti, deoarece se scade treptat doza medicamentului actual si apoi se introduce celalalt medicament sau in paralel. Efectele adverse nu apar la toti pacientii , unii pacienti tolereaza bine medicamentele si oricum nu avem de unde sa stim daca vor aparea sau nu, asa ca unele griji sunt in zadar si accentueaza starea de anxietate. Poate ar fi util sa va ganditi in primul rand ca acel medicament va va ajuta si sa incercati sa nu va mai ganditi la reactiile adverse, cumva sa va imprieteniti cu el, daca pot sa ma exprim asa.
Nu stiu daca v-am linistit macar putin, nu am pretentia asta, dar sper sa gasiti puterea de a merge mai departe si de a nu renunta. Inteleg ca ati trecut prin momente dificile si ca nu va simtiti comfortabil in mediul in care traiti de aceea poate ar fi utila psihoterapia, dupa cum spuneam mai sus, pentru ca dupa cum bine ati mentionat, cauzele starii dumneavoastra sunt multiple si la sedintele de psihoterapie puteti vorbi despre problemele dumneavoastra.
Eu va doresc multa sanatate si curaj sa depasiti momentele dificile prin care treceti.
Daca doriti sa mai discutam, daca considerati ca va pot ajuta cu ceva adresa mea de email este: [email protected]

trebuie sa recunosc ca ma-ti ajutat foarte mult si mi-ar face placere sa mai vorbim.multumesc

Citesc comentariile d-voastra si nu pot sa cred cata lume trece prin starile astea.Sunt si eu una din aceste persoane.In urma cu 5 ani am avut o operatie la glanda tiroida,de fapt 2 op la intreval de o luna,a fost cancer,am facut iodocaptare.Dupa toata aceasta per urata si traumatizanta am refuzat categoric sa cred ca am avut cancer,am fost f puternica dupa aceea,la nici 3 luni de la operatie m-am intors la munca dar de 2 ani traiesc un calvar.Am inceput sa ma trezesc noaptea datorita faptului ca ma sufocam,medicul a spus ca e atac de panica,ca sunt ok,nu mi-au dat nimic,toate starile astea au durat timp de 1 an,aproape noapte de noapte.Fetita mea saraca era terorizata de ideea ca voi muri.anul trecut am urmat un tratament homeopat,care a dat ceva rez,nu extraordinare,mai luam distonocalm din cand in cand.de 3 luni insa au aparut iar atacurile de panica,acum si dimineata,simt ca nu mai am aer,ma strange ceva in spate,imi amorteste limba,gura,am senzatia ca plutesc,chiar si atunci cand merg pe strada,evit sa fiu singura,sa merg singura.Fac psihoterapie,iau frontin 0,25 dim si seara si cipramol,o jum tableta pe zi.Astea lea iau doar de trei zile.Starile sunt la fel,nici o ameliorare,stiu ca tb sa am rabdare,ca tb sa ma ajut dar simt ca nu mai am puterea asta.Imi vreau viata mea inapoi.Norocul meu mare e sotul meu care e un om deosebit.Ce as putea sa fac,am obosit sa ma lupt si atacurile astea,depresie anxietate sau cum s-or numi ele ma termina si psihic si fizic,mentionez ca am slabit la 46 de kg si am 33 de ani.

am o fata are 30 ani din timpul studentiei a cunoscut un baiat au locuit impreuna dupa 3 ani de laterminarea facultatii s-au despartit ptr ea au urmat zile de cosmar a cazut in depresie am consultat un medic psihiatru i-a prescris tratament cu cipralex lucetam si traxene ,s-a simtit o perioada mai bine de atunci nu a mai cunoscut nici un baiat toata ziua se gindeste ce va ajunge ea in viitor au aparut acum din nou aceleasi sintome cu greu a inceput sa mai continue tratamentul cu cipralex are tulburari de somn nu vrea sa mearga la un psiholog va rog pe dumnevoastra datimi un sfat recomandatiu-mi un psiholog bun in bucuresti ea acolo locuieste va multumesc.

am o fata are 30 ani din timpul studentiei a cunoscut un baiat au locuit impreuna dupa 3 ani de laterminarea facultatii s-au despartit ptr ea au urmat zile de cosmar a cazut in depresie am consultat un medic psihiatru i-a prescris tratament cu cipralex lucetam si traxene ,s-a simtit o perioada mai bine de atunci nu a mai cunoscut nici un baiat toata ziua se gindeste ce va ajunge ea in viitor au aparut acum din nou aceleasi sintome cu greu a inceput sa mai continue tratamentul cu cipralex are tulburari de somn nu vrea sa mearga la un psiholog va rog pe dumnevoastra datimi un sfat recomandatiu-mi un psiholog bun in bucuresti ea acolo locuieste va multumesc.

am o fata are 30 ani din timpul studentiei a cunoscut un baiat au locuit impreuna dupa 3 ani de laterminarea facultatii s-au despartit ptr ea au urmat zile de cosmar a cazut in depresie am consultat un medic psihiatru i-a prescris tratament cu cipralex lucetam si traxene ,s-a simtit o perioada mai bine de atunci nu a mai cunoscut nici un baiat toata ziua se gindeste ce va ajunge ea in viitor au aparut acum din nou aceleasi sintome cu greu a inceput sa mai continue tratamentul cu cipralex are tulburari de somn nu vrea sa mearga la un psiholog va rog pe dumnevoastra datimi un sfat recomandatiu-mi un psiholog bun in bucuresti ea acolo locuieste va multumesc.

am o fata are 30 ani din timpul studentiei a cunoscut un baiat au locuit impreuna dupa 3 ani de laterminarea facultatii s-au despartit ptr ea au urmat zile de cosmar a cazut in depresie am consultat un medic psihiatru i-a prescris tratament cu cipralex lucetam si traxene ,s-a simtit o perioada mai bine de atunci nu a mai cunoscut nici un baiat toata ziua se gindeste ce va ajunge ea in viitor au aparut acum din nou aceleasi sintome cu greu a inceput sa mai continue tratamentul cu cipralex are tulburari de somn nu vrea sa mearga la un psiholog va rog pe dumnevoastra datimi un sfat recomandatiu-mi un psiholog bun in bucuresti ea acolo locuieste va multumesc.

am o fata are 30 ani din timpul studentiei a cunoscut un baiat au locuit impreuna dupa 3 ani de laterminarea facultatii s-au despartit ptr ea au urmat zile de cosmar a cazut in depresie am consultat un medic psihiatru i-a prescris tratament cu cipralex lucetam si traxene ,s-a simtit o perioada mai bine de atunci nu a mai cunoscut nici un baiat toata ziua se gindeste ce va ajunge ea in viitor au aparut acum din nou aceleasi sintome cu greu a inceput sa mai continue tratamentul cu cipralex are tulburari de somn nu vrea sa mearga la un psiholog va rog pe dumnevoastra datimi un sfat recomandatiu-mi un psiholog bun in bucuresti ea acolo locuieste va multumesc.

Buna ziua d-na Julia,

In primul rand vreau sa va spun ca regret sincer ca ati trecut printr-o experienta atat de grea, de neplacuta si in plus la o varsta atat de tanara. Faptul ca ati reusit sa depasiti aceste momente dificile arata ca sunteti o femeie puternica si va admir.Intr-adevar e nevoie de rabdare pana isi vor face efectul medicamentele, pana veti observa primele ameliorari ale simptomelor, uneori e nevoie de cateva saptamani. In aceasta perioada e bine sa continuati psihoterapia si sa aveti incredere in primul rand in dumneavoastra ca veti reusi. Ganditi-va ca in afara de atacurile de panica si depresie(nu conteaza numele diagnosticului) sigur aveti si alte calitati si lucruri bune in viata dumneavoastra(fetita, sotul si multe altele probabil), amintiti-va lucrurile care va plac, care va faceau sa va simtiti bine si incercati sa le faceti fara sa va ganditi la ce o sa se intample, decat la faptul ca va vor face sa va simtiti mai bine(de exemplu sa ascultati muzica, sa cititi, sa va plimbati cu fetita si sotul sau orice alt lucru).


Va doresc multa sanatate si curaj !