Postata de sookye cu 14 ani in urma.
caut de ceva timp un forum in care sa imi pot descarca si eu sufletul si sper ca este cineva aici care sa imi ofere un raspuns la pb mele cu toate ca observ ca nu s a mai postat nimic de vreo 3 luni.O vreme m-am confruntat cu crize de spasmofilie si o perioada am ramas cu frica de a nu pleca sg de acasa cu gandul ca poate imi va fi rau. Acum o luna in urma stresului de la locul de munca al sotului plus stresul sesiunii am facut primul atac de panica.Ma durea in piept de cateva zile si intr o zi cand parca durerea mi s a parut ca nu o mai pot ignora m-am dus la urgente.Cum am ajuns la spital am trait exact simptomele unui atac de panica cu acea frica de moarte iminenta. Au urmat analize care au iesit f bune ,vizita la cardiolog unde m a gasit bine si m a trimis sa fac analiza la tiroida pentru a exclude o pb medicala analiza care de altfel a iesit bine. diagnosticul de la medicul cardiolog este atac de panica si sindrom anxios. De atunci nu am mai facut atac de panica si nici nu imi este frica de un nou atac pentru ca sunt de parere ca il pot evita gandind pozitiv si ocupandu mi timpul cu fel de fel de activitati si daca nu il pot evita il pot gestiona. Un lucru bun ar fi acela ca am inceput sa ies din casa neinsotita fara sa ma mai gandesc ca poate mi se face rau sau k mai stiu eu ce mi s ar putea intampla si ca daca inainte mi-era teama sa raman sg acasa acum pot spune ca am scapat si de aceasta bariera in sensul ca nu mai am acea stare de neliniste . Stare de anxietate nu am mai avut de cand am aflat cu fel de pb ma confrunt inainte eram tensionata pentru ca imi imaginam ca am mai stiu eu ce pb cu inima. Acum insa am o noua pb si anume aceea ca poate aceasta tulburare poate duce la alte tulburari psihice mai grave cum ar fi stiu eu schizofrenia sau mai stiu eu ce.Tot citind pe net am gasit o incadrata la boli psihice si ma cam ia cu transpiratii cand ma gandesc la asa ceva. Am ideea asta de vreo 2 zile si nu am gasit raspuns care sa ma linisteasca va rog daca puteti sa imi raspundeti si mie la postare v as fi mai mult decat recunoscatoare!
Adauga raspunsacum 14 ani
Buna,
Te felicit ca ai reusit asa usor sa stapanesti aceasta problema cu care te-ai confruntat. Faptul ca este o tulburare psihica nu trebuie sa te ingrijoreze. Si stresul este o tulburare psihica, si anorexia si nervozitatea, etc. Fii relaxata, nu este nici-o legatura intre atacul de panica - anxietatea- si schizofrenia.
Iti recomand sa citesti si topicul cu atacul de panica, sunt numeroase raspunsuri acolo, care cred ca ti-ar folosi.
//sfatulmedicului.ro/comunitate/anxietatea-si-fobiile/atac-de-panica_25294.
Mult succes!!
acum 14 ani
//sfatulmedicului.ro/comunitate/anxietatea-si-fobiile/atac-de-panica_25294
acum 14 ani
multumesc pentru raspunsul prompt. Am tot citit pe net tot felul de kestii si cred ca asta e motivul pentru care imi tot faceam griji ca pe viitor poate degenera aceasta tulburare in schizofrenie.Acum m-am mai linistit si as mai avea o intrebare credeti ca este cazul sa apelez la un psiholog? deocamdata eu gestionez situatia cum pot si cred eu ca si bine ;am parte de sprijin din partea familiei ceea ce ma ajuta foarte mult si mai ales am un kef nebun de a iesi din casa si de a socializa kiar daca nu prea am cu cine si sotul meu munceste mai tot timpul:(
acum 14 ani
Cateva sedinte de psihoterapie sau consiliere nu pot decat da te ajute in situatia ta. Gaseste un psihoterapeut din zona ta care poate sa ofere ajutor in cazuri de atac de panica.
Succes!
acum 14 ani
Va multumesc mult de tot pentru sfaturi. atacuri de panica nu am mai facut iar acum ma pregatesc sa plec in concediu. sper sa mi faca bine iesitul asta din cotidian sa nu ma mai gandesc la toate p***aile si sa auzim numai de bine. Bafta si doinitei si curaj in a-si rezolva problemele!
acum 14 ani
buna seara.am 24 de ani si cu putin timp in urama mai precis in luna decembrie a anului trecut mam despartit de persoana care speram sa imi fac un viitor alaturi de ea.problema este ca de atunci am inceput sa fiu nelinistita in sensul ca nu mai dorm noptile am slabit foarte rau si sincer nu mai sunt interesata de nimic.dar si mai rau ma ingrijoreaza faptul ca uneori am ganduri necurate si anume acelea de a renunta la viata.au incercat sa ma ajute toti prietenii cu sfaturi ba chiar am luat pastile de depresie dar degeaba.nu imi gasesc linistea plang foarte mult ma consum pe zi ce trece.cu toate ca trecut o perioada lunga de timp de cand neam separat nu il pot uita dar ceea ce ma inspaimanta cel mai tare este faptul ca nu ma mai recunosc nu ma pot controla de la anumite situatii.cu ajutorul dumneavoastra sper sa gasesc o rezolvare a problemei mele care sa imi aduca linistea in sine dar mai ales linistea sufleteasc.va multumesc anticipat
acum 14 ani
buna doinita eu am 21de ani si kiar daca sunt casatorita de aproape 1 an nu ma consider experta in astfel de pb dar sper ca ceea ce ti voi spune iti va fi de ajutor.In primul rand absolut nimic din ce ti s-ar putea intampla in lumea asta nu merita sa iti pui capat vietii gandeste te in primul rand la familie, la apropiati cata suferinta le ai provoca si mai ales nu-ti doresti si tu o familie? copii? omul potrivit pentru tine va veni la momentul potrivit nu se merita sa ai astfel de ganduri pentru un ratat care nu a apreciat la justa valoare persoana de lg el. Detaseaza te de tot ,cantareste situatia si lasa trecutul in urma si intreaba-te ce ai de castigat daca te lasi doborata de pb asta? pana acum ai "castigat " numai stare de neliniste ,insomnie, ganduri prostesti...nu se merita. Cauta ti o ocupatie, iesi cu prietenii, incearca sa te distrezi kiar daca iti mai zboara gandul la el alunga l cat de repede poti si gandeste te in ultimul rand ca sunt oameni care se lupta sa traiasca, oameni care sufera de fel si fel de boli chinuitoare si nu renunta. Nu renunta nici tu si nu-i da satisfactia sa vada in tine un om infrant. sper sa te ajute cu ceva si iti urez multa sanatate si gandire pozitiva!
acum 13 ani
Doinita viata merge mai departe cu sau fara acel barbat, tu trebuie sa fii tare si sa te gandesti ca ai toata viata inainte si ca mai sunt si alti barbati il lumea aceasta si tu trebuie sa te gandesti ca intr-o buna zii vei intanlii barbatul care sa te iubeasca si sa te merite.
acum 14 ani
Doinita,
starile pe care le descrii fac parte din tabloul clinic al depresiei; inteleg, din ce ai scris, ca ai avut deja o evaluare cu un medic care ti-a recomandat un tratament cu antidepresive, care nu ti-au fost, insa, de ajutor.
Despartirea de o persoana iubita este, cu siguranta, un eveniment care ne face sa suferim, insa, atunci cand perioada este atat de lunga, si suferinta este atat de mare incat afecteaza functionarea noastra normala, este necesar sa cerem ajutor specializat.
Trebuie sa tii cont si de faptul ca sunt lucruri pe care nu le putem controla, indiferent de vointa noastra, cum ar fi functionarea creierului; dereglarile de substante la nivelul creierului pot afecta foarte tare modul in care ne simtim sau gandim. De aceea, uneori, avem nevoie de tratament medicamentos.
Gandurile "necurate" sunt un semn ca ai nevoie de ajutorul unui medic si de tratament adecvat. Uneori tratamentul recomandat de medic nu functioneaza "din prima", de aceea este nevoie sa tinem legatura cu medicul si sa il informam cand lucrurile nu se imbunatatesc; in felul acesta, medicul va face modificari asupra tratamentului, astfel incat aceste simptome sa se diminueze.
Este foarte important sa discuti despre aceste stari cu un medic psihiatru, si sa primesti tratamentul adecvat!
Pe langa tratamentul medicamentos, poti urma o terapie cognitiv - comportamentala, a carei eficienta in tulburarile depresive este crescuta; terapia te ajuta pe de o parte sa afli care sunt lucrurile pe care tu le poti face pentru a diminua aceste stari, si pe de alta parte sa mentii starea de bine obtinuta cu tratament.
Multa sanatate!
acum 14 ani
va multumesc din toata inima
acum 14 ani
Te pot sfatui daca primesc mai multe amanunte-0722344290
acum 14 ani
buna ma numesc remus.am avut si eu probleme similare pe care le ai avut si tu nu o data da 2 ORI,si am trecut peste astea de fiecare data ,iara sa iti povestesc aici e prea mult .....iti dau id meu de mess si o sa iti explic mai bine acolo ...daca vrei.oricum ce este stricat isi revine da orice ma refer;)remus_aligatoruid meu .salutare
acum 14 ani
D-na psiholog,buna ziua! acum 2 ani am facut atac de panica, iar in urma cu o luna am renuntat la tratamentul pe care il luam de 6 luni! acum ma dor toate; inima, mana stanga simt ca amorteste,ceafa cu coloana cu tot plus am senzatia de ameteala! sunt sigura ca am si spondiloza! ce ma sfatuiti sa fac?daca merg iar la urgente la noi astia ma trimit la plimbare ca si cum de nebuna ma afisez acolo!multumesc
acum 14 ani
buna ziua,eu am aceste probleme de un an si jumatate si am urmat tratament medicamentos cu lexotanil-frontin si Arketis 6luni-diagnosticul a fost de anxietate depresiva cu tulburari de atac de panica-a urmat concomitent si o terapie online,cognitiv-comportamentala,dar dupa ce m-am simtit tot mai bine se pare ca starile s-au intors destul de violent...pur si simplu nu reusesc sa trec peste ele,stiu ca ar trebui sa fiu propriul meu terapeut insa nu rationalizez cum trebuie si incep sa devin frustrat de aceste stari pe care le credeam uitate...problema este ca stiu ca nu sunt bolnav,nici faza cu inima nu ma mai pacaleste,dar faptul ca pot avea iarasi stari de rau,groaznice, pe care le-am avut anul trecut ma deprima foarte mult-si imi este o frica teribile de depresie,nu vreau sa cad in vreuna si sa fac un gest necugetat in moment de inconstienta---deci imi este frica ca sa nu innebunesc si sa ma sinucid--nu dores sa mor,nu am ganduri sa mor, imi place viata,imi iubesc familia,dar nu mai vreau aceste stari--cum as putea sa le accept mai usor?aici e problema-gresesc cu intrebarea de ce au revenit? in loc sa ma gandesc care e strategia...
acum 14 ani
Daineli,
Imi pare raui ca te confrunti din nou cu acele stari proaste. Asa este, de ce au revenit nu este acum atat de important. Mai important este sa te mobilizezi din nou si sa faci fata situatiei. Continua terapia - chiar online daca spui ca te-ai simtit bine- si urmareste sa urmezi in paralel si o terapie pe baza de plante sau remedii florale Bach. Plante iti recomand : sunatoarea, busuioc, pasiflora. Produsul Emocalm sau Antiastenic de la Dacia Plant. Mult succes!
acum 14 ani
buna seara
revin la dvs cu o intrebare care stiu ca o sa sune aiurea rau dar vreau sa stau linistita si sa aflu si parerea dvs. De cand am avut atacul acela de panica am inceput sa am diverse temeri dar am inteles ca de obicei este un efect al anxietatii. luna trecuta intr-o seara la indemnul unei rude am inceput sa citesc o carte scrisa de parintele arsenie boca legat de casatorie eu fiind proaspat casatorita. Parintele critica toate pacatele pe care le fac tinerii casatoriti(nu vor copii imediat, fac dragoste in zilele de post etc) si facea tot timpul referire la faptul ca diavolul lucreaza in astfel de casnicii si chestii dastea. Am adormit cu gandul la aceasta carte si incepusem sa-mi fac mustrari de constiinta (sunt o persoana care crede in dumnezeu si care se mai duce din cand in cand la biserica) si cand sa atipesc imi vine in minte ca imi da tarcoale necuratul m-am speriat rau m-am trezit brusc am inceput sa ma rog si am adormit. A doua zi pur si simplu stateam de vb cu cineva si mi-am adus aminte de sperietura pe care am tras-o cu o seara inainte si am facut un atac de panica iar in mintea mea ziceam "aoleo necuratul". a fost halucinatie sau doar a fost sperietura asa puternica incat mi s-a intiparit in subconstient? Va rog sa-mi raspundeti pt ca simt ca o iau razna
acum 14 ani
buna seara . intotdeauna frica vine de la cel rau .dar din moment ce te incurajez singur si crezi cu desavirsire ca dumnezeu este linga tine .si nu cel rau atunci dispare. atunci cind ne gindim ca am gresit si ne pare rau cel rau vine si el ca oispita sa spuna lasa ca nui chiar asa. dar e bine sa crezi mai cu tarie in dumnezeu ca cel rau sa dispara din viata ta
acum 14 ani
da asta asa e...oricum sperietura a fost pe masura eu sunt si mai fricoasa asa din fire dar am fost la biserica sa-mi citeasca preotul si m-am calmat am aflat si multe chestii noi:) multumesc pt raspuns
acum 10 luni
Sint doar frici.Cind esti in familie lucrurile searanjeaza intrun fel.Cind ramii singur fricile te doboara.Eu muncesc,cind muncesc uit.Apoi sint obosit si dorm,si e ok.Sper sa mi gasesc pe cineva,si apoi sa se normalizeze totul.Dar au trecut 3 ani,pina am inteles ca doar eu pot sa ma ajut,nimeni si nimic nu te poate ajuta.Poate o relatie ok,bar e greu sa gasesti ceva acceptabil
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua