Cànd se face prima vizità oftamologicà la copii?

Da, 3 ani e varsta recomandata, sunt unele afectiuni care pana la aceasta varsta se corecteaza de la sine, dar daca copilul se plange de dureri de ochi, nu e devreme sa mergeti la un control nici acum. Nu este sanatos sa lasati copilul la televizor, mai ales de la aceasta varsta .

Citez de pe : http://www.ghidul-parintilor.ro/prescolarul/timp-liber/de-ce-nu-e-bun-televizorul.html

"Dupa cum s-a spus, nu o data, televizorul nu reprezinta cel mai nimerit companion al copiilor si al adolescentilor si nu se bucura deloc - pe drept cuvant - de o reputatie prea buna in randul parintilor.
Haideti sa trecem in revista cateva dintre "defectele" sale.

Violenta continutului unor emisiuni
De-a lungul ultimelor doua decenii, studiile au aratat influenta pe care continutul violent al unor emisiuni le are asupra copiilor si adolescentilor, indicand trei posibile reactii ale acestora in fata violentei care se perinda pe ecrane.

Cresterea anxietatii
Copiii, si in special fetele, sunt mai expusi acestei influente negative, care are ca efect generarea unui comportament temator si anxios in raport cu ceilalti si mediul social in care traiesc.

Aparitia unui comportament agresiv
Acest lucru este in mod deosebit valabil pentru copii de varsta mica, mai susceptibili de a afisa o atitudine agresiva dupa vizionarea unui film violent. De asemenea, parintii trebuie sa cenzureze vizionarea jurnalelor de stiri in care apar adesea detalii cu caracter violent, Pentru ca cei mici par a fi mai sensibili la acest tip de violenta concreta, reala. Cu cat copilul creste, cu atat teama fata de evenimentele reale descrise in buletinele de stiri creste, pentru ca adolescentul poate face distinctia intre o violenta reala si una fictiva (din filme).

Cresterea nivelului de toleranta la violenta
Unele desene animate prezinta explicit scene extrem de violente si folosesc un limbaj agresiv. Violenta astfel prezentata, sub o fateta comica, pare indepartata si lipsita de concretete, mai ales ca efectele sale reale sunt rareori expuse in cadrul filmelor animate.

Efectele asupra dezvoltarii
Televizorul poate dauna procesului de invatare si performantelor scolare. Timpul liber al copiilor, mai ales de varste mici, trebuie consacrat jocului, lecturii, explorarii naturii, antrenamentelor sportive etc. Cand toate acestea sunt inlocuite de televizor, se instaleaza o adevarata dependenta. Se pare ca, atunci cand aprind televizorul, micii telespectatori se simt relaxati, efectul de buna-dispozitie disparand imediat ce ecranul se stinge.
In plus, televizorul incurajeaza un stil de viata sedentar, ceea ce contribuie la instalarea obezitatii infantile. Mai mult, vizionarea reclamelor la produse alimentare nesanatoase (fast-food, dulciuri) influenteaza comportamentul alimentar al copiilor si cei mici incep sa aprecieze preparatele cele mai putin nutritive si mai calorice.

Continutul sexual
Copiii sunt bombardati cu mesaje si imagini cu carecter sexual atat prin intermediul televizorului, cat si al revistelor, filmelor, internetului. Televizorul poate fi un mijloc util de a-i educa pe cei mici si a-i responsabiliza cu privire la riscurile unui comportament sexual riscant, dar rareori se intampla astfel. In schimb, din ratiuni comerciale, se prefera emisiunile cu aluzii sau referinte sexuale directe, glumele licentioase si filmele pentru adulti.''

sau de pe http://www.manager.ro/articole/analize/analizele-managerro:-ce-efect-are-televizorul-asupra-creierului-uman-4443.html

" In 1908, psihiatrul austriac Hans Berger descoperea un lucru extrem de interesant: creierul, uman sau animal, emite in continuu semnale electrice. Slabe, dar perfect masurabile. A fost o descoperire care a marcat inceputul unor cercetari ample, la capatul carora s-au identificat 5 tipuri de unde cerebrale, asociate foarte precis unor anumite stari/dispozitii mentale. Undele pe care le genereaza creierul unei persoane care priveste la televizor sunt unde alfa, specifice unei stari semi-hipnotice in care persoana respectiva este mult mai receptiva la sugestii si, deci, la manip**ari.
Intr-un experiment din 1969, mai multi subiecti au fost monitorizati si s-a observat ca, dupa doar 1 minut de privit la televizor, creierele lor trec de la undele beta (asociate cu gandirea logica si observatiile critice) la undele alfa, asociate unei stari in care informatiile sunt receptate fara analiza, producand raspunsuri strict emotionale. Concluzia experimentului a fost ca televizorul induce o stare usor hipnotica, in care accesul la subconsientul usor influentabil devine mai facil.

Advertiserii cunosc foarte bine acest lucru si stiu sa profite de starea pasiva si receptiva a creierului spectatorului TV. Nu e nevoie de mesaje subliminale, creierul este deja pregatit sa absoarba sugestii, dupa doar cateva zeci de secunde de privit la televizor. Tot ce trebuie sa faca un clip publicitar este sa afiseze un brand si sa-l determine apoi pe spectator sa asocieze acel brand cu ceva pozitiv.
Manip**area prin intermediul televizorului
poate avea accente dramatice

Inainte de aparitia televiziunii, numeroase rapoarte primite de armata SUA aratau faptul ca in timpul luptelor multi soldati ezitau sa traga in soldatii inamici. Ratau intentionat sau, daca trageau, aveau ulterior serioase probleme psihice, cauzate de remuscari.

“Solutia” gasita de capii armatei a fost sa le ofere soldatilor in mod constant imagini violente, proiectandu-le filme de lupta, fapt care ii desensibiliza si ii facea mai dispusi sa ucida. Ulterior, televiziunea a preluat acest rol, expunandu-i pe americani, inca de copii, unor programe violente. Rezultatul? Sa ne amintim de filmuletele facute in Irak, in care militarii americani chiuie fericiti ori de cate ori fac una cu pamantul vreun grup de inamici.

Asadar, privitul la televizor permite transmiterea de mesaje direct catre subconstient si astfel efectul de manip**are este maxim. Nu va amagiti cu ideea ca un om inteligent si educat se poate apara de aceasta manip**are. Daca mesajele ajung la subconstient, ele raman acolo si produc efecte. Iar in sprijinul acestei afirmatii exista o dovada foarte simpla: ritmul cardiac al unui spectator care urmareste un film de groaza creste, chiar daca spectatorul in cauza este o persoana inteligenta si educata, care realizeaza ca filmul respectiv nu este decat o fictiune. Mesajul filmului ajunge la subconstient si acesta reactioneaza, accelerand bataile inimii.
Alte consecinte nefaste ale televiziunii

Un american mediu (dar si un roman mediu) petrece 4,5 ore zilnic in fata televizorului, echivalentul a doua luni intr-un an. Doua luni dintr-un an! Adica o sesime din viata se duce pe televizor. Si nu e vorba numai de acest timp pierdut, intr-o stare de semi-hipnoza, ci si de alte lucruri care deriva de aici:

1. Televiziunea creeaza violenta fizica si verbala. E consecinta directa a sutelor/miilor de mesaje violente pe care spectatorul le recepteaza cand urmareste constant programe de stiri, filme si, mai nou, talk-show-uri.

2. Televiziunea creeaza pasivitate. Spectatorul este dresat (nu este nicio exagerare!) sa stea si sa accepte pasiv diverse situatii, in loc sa gandeasca si sa actioneze. Televizorul ii spune direct ce sa manance, ce produse sa-si cumpere (multe inutile!) si mai ales il invata ca lumea e un loc periculos pe care nu poate sa-l schimbe. Lucru complet fals.

3. Televiziunea creeaza stupiditate. Un studiu realizat in SUA in 2007 arata ca un sfert din americani nu citesc nici macar o singura carte pe an. De ce? Pentru ca televiziunea le ofera o forma facila de divertisment, cu emotii rapide si mereu schimbatoare, dandu-le sentimentul ca se intampla ceva in viata lor. Este o oferta simplificata la maximum, lipsita de profunzime si care impune modele de genul Paris Hilton,si nu Albert Einstein.

4. Televiziunea creeaza obezitate. E rezultatul firesc cand spectatorul sta 4,5 ore nemiscat in fata televizorului si mai si mananca/rontaie in timpul acesta.

5. Televiziunea creeaza nevoi false. Subiectii unui experiment realizat in SUA, care au renuntat timp de 6 luni la televizor, au descoperit ca in acest interval cheltuielile lor s-au redus la jumatate. Lipsa televizorului inseamna mai putine cumparaturi, pur si simplu.

Exista insa si efecte pozitive ale televiziunii
Exista insa si efecte pozitive ale televiziunii

Televiziunea poate transmise mesaje nocive, dar la fel de bine poate transmite si mesaje pozitive. Ganditi-va la cate orizonturi i se deschid unui spectator care urmareste programe culturale, emisiuni de pop**arizare a stiintei, documentare istorice, ganditi-va la cate informatii afla acest spectator despre oameni si locuri exotice cu care, in mod normal, nu are nicio sansa sa ia vreodata contact.

Exista motivatii comerciale si politice care explica de ce televiziunile si mass media, in general, sunt asa cum sunt, adica nocive in majoritatea cazurilor. Si intrebarea este: se poate lupta cu aceasta situatie?

E greu de spus. Unii oameni, din ce in ce mai multi, realizeaza efectele dezastruoase ale televiziunii consumate fara discernamant si iau masuri: fie scot anumite programe din grila, fie renunta complet la televizor, atat ei, cat si familiile lor (pentru copii exista DVD-uri, multe foarte educative). Alti oameni in schimb, si – atentie! - vorbim aici de adulti, se afla intr-o situatie fara iesire: ca sa inteleaga ce este de fapt cu televiziunea, ei ar trebui sa atinga un anumit nivel de educatie, nivel pe care nu-l pot atinge insa niciodata tocmai pentru ca sunt consumatori de televiziune.

Autor: Mihai Balescu "

Daca te intelege copilul, daca raspunde la intrebari, poti merge la oftalmolog si inainte de 3 ani. De fapt acesta esti motivul pentru care varsta de 3 ani se cere a fi minima: comunicarea, faptul ca sunt copii care nu vorbesc pana la 3 ani, ori nu pot sa exprime ceea ce vad. P copiii mici, care nu cunosc literele si deci, nu pot fi pusi la panoul cu litere, exista un alt panou cu niste scaunele, din ce in ce mai mici. Scaunelele sunt asezate in mai multe pozitii, copilul indica pozitia cu mana: stanga, dreapta, in sus in jos. Mai degraba scaunelele arata ca cifra patru, iar copilul trebuie sa-i spuna dr cum sta cu ''''picioarele''''. Eu am fost la dr oftalmolog cu fetele mele inainte de 3 ani. Mi-a desenat dr niste scaunele ca cele de pe panou, am facut acasa exercitii in care ele imi aratau pozitia, iar la dr dupa aceea nu am avut probleme. Au avut dioptrii destul de mari in copilarie/ astigmatism, au purtat ochelari pana prin clasa a doua, iar acum nu mai au probleme. Succes!

Cred ca aici vei gasi un raspuns competent: http://monicapop.ro/viciile-de-refractie-la-copil/ Este blogul doctoritei Monica Pop, directorul spitalului de Oftalmologie. Are chiar 2 articole pe tema asta.