A inceput sa-mi fie teama

Postata de catalina215 cu 15 ani in urma.

In urma cu trei ani am facut o operatie de implant mamar. La investigatiile care se cer inainte de operatie s-a descoperit un nodul la ecografie, la mamografie nu a iesit nimic. M-am dus la oncolog, care m-a palpat si mi-a spus ca nu e nici o problema, ca pot face operatia linistita. Mi-am marit sanii dar existenta acelui nodul imi statea pe suflet. L-am controlat periodic, de fiecare data mi se spunea sa stau linistita in conditiile in care el se marea. In luna mai anul trecut mi-am facut chiar o punctie biopsica, iar rezultatul a fost negativ, benign. Dupa doua luni la palpare am mai simtit un nodul micut la acelasi san. Imi doream sa raman insarcinata si m-am hotarat sa ma duc la Institutul Oncologic din Cluj pt o confirmare ca e totul ok. Dar nu a fost sa fie asa. Doctora care m-a vazut mi-a spus ca nu are nici un dubiu ca nu as avea cancer, dar trebuie sa raman in Cluj pt a-mi face a doua zi o punctie biopsica si a incepe cat mai repede chimioterapia. O ingrijorau ganglionii din axila, semn ca sunt intr-o faza destul de avansata. Bineinteles ca a avut dreptate, am fost diagnosticata cu tumora maligna, stadiul 2. Au urmat 6 sedinte de chimioterapie pe care le-am facut la Cluj, eu fiind din Constanta. Doctorii de acolo erau foarte fericiti de cum a reactionat tumora la chimioterapie, insa am facut tromboza venoasa profunda. Bratele saracele de ele sunt terminate, dar eram fericita ca macar s-a meritat. In urma cu trei saptamani a fost operatia, sectorectomie si mi-au fost scosi ganglionii din axila aferenta sanului cu probleme. Eram fericita ca mi-au spus ca nu voi mai avea nevoie de chimioterapie, sanul imi fusese salvat... Insa am sunat acum trei zile la Cluj, pt a afla rezultatul si mi-au spus ca va fi nevoie de o noua interventie. Din 15 ganglioni care au fost scosi, 6 erau invazivi, iar marginile tumorii care a fost scoasa erau prea aproape de tesutul sanatos. Am stabilit o intalnire cu doctorul care m-a operat pt miercuri saptamana viitoare. Mi-a spus ca ar exista vreo trei variante si trebuie sa vorbim pt a ne hotari care e solutia ideala. Am fost f optimista toata perioada asta, am trecut cu bine peste toate inconvenientele, dar acum simt ca mi se face frica. Pana la povestea asta n-am avut nici o boala, mergeam la sala in fiecare zi, chiar si pe perioada chimioterapiei, dar simt ca ma paraseste optimismul si nu-mi place. Ma puteti incuraja in vreun fel?