Postata de CrashO cu 9 ani in urma.
Buna ziua,
Prietena mea in varsta de 26 de ani a avut un AVC ischemic acum 7 luni.
Dupa 1-2min a fost chemata salvarea, care a venit in scurt timp.
A avut paralizie pe partea dreapta complet (vorbit,miscat,muschi, fata lasata, etc.)
A ajuns la spital sub cele 3 ore, la care ii s-a facut un CT si nu s-a vazut sa fie hemorargic cea ce ducea la ischemic.
Cel din salvare i-a pus diagnostic ca are AVC si a anuntat prin statie, din ce am inteles a fost numit "nebun" strict pe criteriul varstei prietenei.
In prima faza conform fisei ar fi banuit-o de "vasculita"
Diagnostic i-au pus dupa 3 zile AVC ischemic dupa RMN.
Intrebarea mea este, ac***a in vedere ca dupa 7 luni are certificat de handicap grav cu insotitor exista sansa de castig vs spital de urgenta?
Ulterior am aflat ca ar fi trebui sa ii dea un tPA in sub 3 ore (cea ce era posibil acest lucru) si din ce am citit CT-ul elimina hemorargia, iar ischemic-ul e normal sa nu se vada in sub o ora. Nu a informat pe nimeni de aceasta posibilitate, nici nu s-a discutat de acest lucru.
acum 9 ani
Buna ziua. Va rog sa spuneti mai clar ce anume doriti sa aflati. Care este starea actuala a prietenei dvs - in special sub aspectul limbajului?
acum 9 ani
Doresc sa aflu daca este malpraxis prin nediagnosticarea corecta a AVC-ului ischemic sau amanarea diagnosticului, automat neputand lua tratamentul corespunzator care sa ofere o recuperare buna.
tPA-ul este un anticoagulant care efectiv ar fi putut salva neuroni care au murit neoferind tratamentul corespunzator in cele sub 3 ore de la AVC ischemic.
Starea actuala a prietenei este : poate sa mearga, dar la 2 km/h cu un mic dezechilibru. Problema cea mai mare find la mana dreapta unde nu-si poate extinde degetele, nu poate misca degetele individual, poate doar sa stranga toate degetele fara sa relaxeze.
Psihic in mare este ok cu mici probleme de exprimare/coerenta. Este deja la lucru ca si programator si nu arata dificultati sau alte probleme decat cele fizice.
acum 9 ani
In ceea ce priveste situatia de malpraxis, luati legatura cu un avocat inteligent, care sa se documenteze temeinic inainte de a incepe si de a va lua banii.
Prietena dvs face kinetoterapie, exercitii, zilnic? Dar exercitii de vorbire? S-a adresat pana acum unui psihoterapeut? Progresele se realizeaza si atunci cand pacientul beneficiaza de sustinere in plan psiho-afectiv (ma refer la sustinerea pe care o poate acorda un specialist).
Succes!
acum 9 ani
Da, face kinetoterapie zilnic.
Masaj incepand cu prima saptamana in spital.
Face psiho la Felix cand merge (a fost deja de 3 ori cate 2 sapt., mai merge luna viitoare). In rest incerc sa socializez cat mai mult cu ea si sa o las pe ea sa vorbeasca.
Pe langa o ora cu fizioterapist face si bicicleta si alte exerciti. Lucra deja 6 ore ca a depasit cele 6 luni de medical. Psihic este ok. Vorbitul are perioade saptamani cand vorbeste la fel ca inainte, dar mai are zile cand nu e tocmai coerenta si foloseste "asta/aia" etc. dar nu o "las" sa foloseasca asa si o pun sa identifice orice/ sa repete propozitia, sa formuleze fraza etc. si o face fara probleme. Doar ca uneori pare mai comfortabila sa zica "pune asta acolo langa celalalt" etc. Am chemat si un logoped care a spus ca nu are nevoie doar la invatat de scris cu mana stanga. A mai citit verbal o perioada. Moral momentan o duce foarte bine (pentru ca stie ca se va recupera complet in maxim 2 ani) mai are cateva zile mai "grele".
Are si familia ei alaturi care o ajuta si la care sta, stateam impreuna, dar acum sta cu ei temporar pana o sa lucreze 8 ore, dar o vizitez zilnic si in weekend-uri vine la noi.
Din punct de vedere psihic din ce imi dau seama ea o duce bine, eu am picat de mult, ma gandesc sa-mi gasesc si mie un ajutor dar nu am timp si nu am cum sa ii ascund acest fapt si i-as scadea moralul drastic daca afla/realizeaza ca sunt la pamant.
acum 9 ani
Depinde cum ii prezinti situatia... poate o motivezi sa se recupereze inainte de cei doi ani. Ideea aceasta cu limita de timp este absolut... relativa; unii au spus ca se recupereaza in primele 6 luni, altii - ca intr-un an... Recuperarea dureaza atata timp cat pacientul inregistreaza progrese.
Poate fi confortabil faptul ca are familia alaturi, dar poate fi frustrant sa vada ca ste cea mai sp***a dintre voi. Tu o cunosti, iti dai seama cum reactioneaza in functie de cum i se prezinta situatiile; nu strica sa ii spui ca ai nevoie sa fii ajutat, ca ai nevoie si de ajutorul ei...
Tu de ce ai "picat", daca ea a facut permanent progrese? Cand s-a intamplat, si cand ti-ai dat seama de acest lucru?
O seara placuta!
acum 9 ani
Cu degetele n-a mai progresat de la o luna de dupa AVC.
Iar ce este sigur ca toate studile arata ca in primele 3 luni (maxim) se poate spera la o revenire spontana a functionalitatilor. Progesul exista doar unde functionalitatea exista.
Majoritatea studilor arata ca progresul poate exista pana in 2 ani, dar toate sustin acelasi lucru, dupa 6 luni progresul este nesemnificativ.
La fel ca si in cazul ei, ce poate sa faca acum putea sa faca si acum 3 luni, nimic mai mult, nimic mai putin, nimic mai rapid.
Iar eu am "picat" din mai multe pct de vedere. "Media planuslui" spontan cred ca este undeva la 2-3 ori pe zi in ultimile 8 luni. De cele mai multe ori cand ma trezesc dimineata primul sentiment care il am este ca sunt nervos ca m-am trezit. Probleme cu somnul am cam din totdeauna, dar parca dorm mult mai greu, haotic, cu 4-5 treziri pe noapte, etc. stiu ca va fi mai bine.. dar e greu momentan sa ma adaptez psihic.
acum 9 ani
Cand te hotarasti, si daca doresti, putem lucra impreuna. E bine sa stii ca va fi mai bine, important e sa ai si resursele pentru a face sa fie astfel. Asta despre tine. Fii atent, pentru ca nu poti oferi daca, mai intai, nu ai tu...
Despre recuperare in general: daca nu se face nimic trei luni, mizandu-se pe "revenirea spontana a functionalitatilor" e o mare gresala si o condamnare a pacientului. Recuperarea incepe din momentul in care semnele vitale ale bolnavului sunt stabile!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua