Postata de ReTz cu 10 ani in urma.
Buna ziua, ma numesc Emi am 18 ani si sunt din Timisoara.Ma adresez dvs. pentru cateva sfaturi sau indrumari pentru ca, chiar nu stiu unde sa apelez sau la cine.Povestea mea incepe pe la varsta de 14-15 ani, nu mai stiu exact, cand intr-o zi cand am fost cu prietenii la strand am tras prafuri pe nas(prafuri legale).De atunci viata mi s-a schimbat incetul cu incetul in rau si tot mai rau, si tot mai rau pana la atacuri de panica.A fost o perioada de 2-3 luni in care consumam zilnic aceste prafuri(oarecum dependenta).Ceea ce este bine este insa ca mi-am dat seama ca-mi faceam rau si m-am lasat complet.NU MAI VREAU SA AUD SAU SA LE VAD(ALCOOL NU CONSUM DELOC IN NICI O IMPREJURARE)in schimb sunt fumator.In fine, ideea este ca pe parcurs a inceput sa se vada efectele secundare gen: nesiguranta de sine, stari de tristete, nu prea mai am vlaga ca si inainte, si cel mai rau este ca starea mea naturala de aucm este cam ca si aceea cand consumam, adica STARI DE IREALITATE, DEZORIENTARE, UNEORI FRICA, SEARA NU IES SINGUR DIN CASA si tot felul de chestii din acestea(stari continue, de cand ma trezesc pana adorm la loc).Acum problema este ca mai am un semestru de scoala si trebuie sa iau "viata-n piept" dar eu ac***a problemele acestea si starile acestea de frica si panica imi este foarte greu.Sfaturi, indrumari sau incurajari va rog frumos.Multumesc pentru atentia acordata.
Adauga raspunsacum 10 ani
Cred că spre finalul articolului, unde ai spus că mai ai un semestru de şcoală şi apoi "trebuie să iei viaţa-n piept" aproape că îţi răspunzi singur la frământări. Sunt convins că te îngrijorează foarte mult viitorul tău, şi este normal să fie aşa. Terminarea şcolii este un stresor social bine-cunoscut. Intrarea noastră într-o nouă etapă din viaţă nu vine în mod lejer ci mai curând cu provocări şi dificultăţi. Dar nu aceasta este problema ta.
Există în generaţia ta tineri care au de înfruntat aceeaşi situaţie şi, la fel ca tine, sunt împinşi de cursul lucrurilor spre a-şi depăşi limitele, dar cu toate acestea nu prezintă simptomele despre care ne-ai vorbit. Atacurile de panică sunt de competenţa psihologului şi a psihiatrului având o cauzalitate complexă, bio-psiho-socială.
Psihoterapeut şi consilier educaţional, Marius Iftimie
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua