DEPENDENTA DE MARIJUANA

Oameni buni

Am vazut 2 comentarii mai sus cu care ma pot identifica foarte bine si ar trebui sa apara tot mai multi oameni care au parasit "corabia" asta inainte sa se scufunde si care au gasit "pamantul" :)

Pe scurt, am avut putin peste 8 ani in care am evoluat de la 1-2 cuie / weekend cu prietenii (si vai ce perioada frumoasa era, daca stiam sa ma opresc la timp era mult mai bine) si am ajuns spre final la 1 gram / zi si ala nu-mi ajungea si ardea pipota in mine. Slava Domnului, n-am ajuns in punctul sa c***a din casa ca sa-mi iau dar probabil ca mi-am prioritizat banii intr-o maniera defectuasa si m-am privat de niste lucruri frumoase pe care le poti "gusta" cu endorfinele pe care le poti secreta chiar tu fara niciun input legal/ ilegal. Deci, sa ne intelegem, daca crezi ca vorbesc in necunostinta de cauza esti probabil spart sau prost. Si daca stau sa ma gandesc mai bine...e cam acelasi lucru :) Am fost acolo, am facut-o la modul serios. Ceea ce scriu mai jos e super serios.

Iarba este un drog. E la fel de periculos ca celelalte pentru ceea ce provoaca. Cand vine vorba de droguri corect, cred, este sa evaluezi CE provoaca nu CAT. Nu ma intereseaza ce crede lumea care o face si militantilor pentru consumul de verde. Celor care spun ca e simplu sa te lasi de iarba dupa o astfel de aventura va spun inarmati-va cu multa tenacitate si ambitie, e greu dar nu imposibil. Azi nu mai fumez si sunt liber inclusiv de tutun (inainte de a ma lasa de iarba). A fost unul dintre cele mai mari meciuri din viata asta de pana acum dar garantez ca se poate duce si castiga.

Celor care spun ca iarba nu e nociva, ca ei functioneaza cum trebuie si ca baga de dimineata pana seara: ei bine nonsalanta cu care vorbiti e data de iarba din sistem si de faptul ca stiti ca o sa bagati unu mic (peste o ora, o zi etc) si asta va face sa va simtiti relaxati visavis de o problema grava, si ce-i mai gresit e ca sunteti nepasatori si aroganti la adresa celor care se chinuie sa schimbe ceva. Nu fiti p***a, o sa regretati. Vorbesc in cunostinta de cauza. Hai sa va vad cum ati fi de relaxati in afirmatii fara garantia ca aprindeti un cui (sau macar o tigare) in viitorul foarte apropiat. Si am si o intrebare: cati dintre astia care va bateti cu pumnu in piept ca functionati cum trebuie "all day every day" sunteti si nefumatori (tutun). Vai de viata voastra...

Concluziile mele, pe curat de ceva timp si dupa lupte aprige, sunt:

- daca vrei sa o faci asuma-ti ca e doar o experienta, nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma. NU ai nevoie de ea. Suntem curiosi ca specie, avem nevoia sa demonstram, teribilism, depresii, prieteni "bine" intentionati. Motive. Daca ajungi cu cuiul in mana macar fa-o cu cap, zambeste, bucura-te de o muzica, de un sex, de o mancare, de companie dar invata ca poti sa iubesti cam tot ce e in jurul tau si fara ajutorul ierbii. Apoi lasa-o. Apropo, recomand ca daca chiar vrei sa o faci, sa ai experienta intr-o perioada in care esti echilibrat fizic/ spiritual si nu ca refugiu pentru vreo pierdere/ tristete/ suprare. E cea mai mare greseala. Eu am facut-o ;)

- daca esti nefumator si bagi iarba ocazional in combinatie cu tutun (si la noi am vazut ca mai toata lumea baga minim 30 iarba - 70 tutun), afla ca mai devreme sau mai tarziu o sa incepi sa manifesti stari de nervozitate, anxietate, depresie etc. Vei experimenta sevrajul tutunului care ajunge sa fie confundat cu sevrajul ierbii (asta provoaca doar o dependenta psihica). E greu sa te lasi de tutun, in combinatie cu iarba situatia devine si mai complicata. Apropo: am realizat tarziu ca am crescut ritmul jointurilor in momentul in care credeam ca m-am lasat de fumat tutun :)

- oricat de fericit esti tu in intimitatea gandurilor tale, oricat de loving-empatic, de jamaican, de cool, de spiritual te crezi cand esti spart..vei plati un pret pentru asta mai tarziu. Ooo da, sa nu crezi ca zambetul, trairile si detasarea nu vin cu un pret ;) In timp ce faci asta neglijezi tot felul de lucruri care necesita o rezolvare in viata ta (Universul e foarte complex, nu vorbesc de neglijarea inlocuirii unui bec ars din camera), neglijezi tot felul de interactiuni pe care ar trebui sa le ai (de cele mai multe ori neglijam exact persoanele care conteaza atat de mult realmente, cum ar fi familia (foarte trist) sau prietenii care nu fac sporturi exotice, de dragul alora cu care poti imparti ceva, si care vei realiza ca prea putin conteaza), pui pe hold tot felul de activitati care presupun mai mult efort decat creierul tau spart vrea sa-si asume si uite asa, usor usor, ramai cu niste "restante" (sau cum ar zice lumea, in loc sa maturi praful il bagi sub pres). E ca la facultate, cu cat mai multe restante cu atat mai belita ti-e vara. Vara in cazul de fata e viata. Habar n-aveti cate "restante" am acumulat si inca dau din ele. Dar asta ma face pe zi ce trece mai puternic ca individ.

- multa lume ajunge in cercul asta vicios tocmai pentru ca vede tot mai multa lume facand-o si aude tot felul de indivizi spunand "nu provoaca dependenta!". Habar n-aveti cat de mult cantaresc lucrurile astea in creierul vostru, inconstient. Va vor determina decizii si actiuni pe care le veti regreta.

- in functie de mediile in care te scalzi, regimul de munca, alimentatie, in functie de pregatirea pe care o ai si background poti ajunge usor usor un deprimat, paranoic, speriat de bombe, hiper agresiv, imuno-handicapat, lipsit de libidou, neadaptat, lenes, anti social (nu neaparat toate sau doar astea dar stai cuminte ca stiu ce vorbesc, la inceput pare totul roz). Si problema e ca daca s-ar rasfrange doar asupra ta e una dar din pacate mai interactionezi cu oameni pe care poti sa-i ranesti, ignori, sperii sau dezamagesti.

Personal cred ca fiecare-si are locul sub soare si ca alegem sa facem ce vrem cu viata noastra. Ei ne vor docili, obedienti, p***a, neglijenti si iarba e un lucru minunat. Mai ales pentru cele enumerate 2 randuri mai sus. Mai cred, vorba lui Hawking, ca daca mai este viata mai este speranta. Gandurile si sfaturile mele se adreseaza strict celor care se simt nemultumiti cu conditia lor actuala si vor sa schimbe ceva. Empatizez cu voi, serios. Va doresc puterea de a va schimba viata in mai bine. Chiar se poate.

Daca vrei sa ai o sansa in plus sa iesi din hora si sa te bucuri de viata, analizeaza ce-am facut eu si ce au facut altii, testeaza si vezi ce ti se potriveste. In fond e doar un meci intre tine vs creier, tine de dorinta de a castiga si de pregatire:

- in primul rand, seteaza-ti in cap ca o poti face. E foarte important sa stii pentru ce pleci la drum. Care sunt beneficiile si care e sensul pe care vrei sa-l dai vietii tale de aici. Ce esti dispus sa faci pentru asta si de asemenea, ce-ti asumi ca vei sacrifica. Acorda-ti momente in care o sa-ti pierzi cumpatu, o sa vrei sa dai un telefon sau sa tii calea unui prieten care poate are ceva. Atunci strangi din dinti cel mai mult (daca se intampla sa mai calci stramb, se poate intampla si asta, o sa vezi tu cum te repliezi. Dar NU o face sub pretextul o data sa vad si eu cum mai e) Vestea buna e ca sevrajul (fizic de tutun si psihic de iarba dureaza cam 2-3 saptamani maxim). Apropo, daca esti fumator de tigari s-ar putea sa fie mai simplu (nu dau sfaturi sa te apuci de fumat doar ca sa te lasi de iarba)

- sterge numarul dealerului din telefon si incearca, pe cat posibil sa o raresti cu persoanele cu care ai facut un obicei din asta. NU spun sa-i uiti sau sa-i ignori (daca bineinteles, chiar merita pastrati in preajma ta) ci doar sa le transmiti ca treci printr-o perioada in care ai nevoie de ajutorul lor si in cazul asta poate disparitia lor e benefica. Daca nu pot sa te inteleaga inseamna ca nu merita sa-i ai in preajma. Daca de asemenea vei putea sa ajuti pe cineva in situatia asta, fa-o. NU frecventa(cel putin o perioada) cercurile in care se intampla asta in calitate de outsider ca o sa cedezi. E testat (am uitat sa va spun, m-am "lasat" de iarba de minim 10 ori pana am reusit..si de 10 ori am testat tot felul de scenarii). Zicea un baiet mai sus ca le ruleaza cuiele prietenilor de cand s-a lasat. Esti ceea ce eu nu pot sa fiu dar ai grija ca vine o picatura care-ti umple paharul.

- scoate-ti din casa (si din viata) cat mai multe triggere (factorii influenti) care te pot duce cu gandul acolo (ochii vad, inima cere?). Nu te mai duce in locuri in care te leaga multe amintiri despre asta, evita orice creierul tau asociaza cu asta. Ce faci daca te spargeai acasa? Buna intrebare, eu am incercat sa fac tot felul de modificari si sa-mi deschid apetitul pentru amenajare, plante, hobbyuri care sa transforme vizual si sa ma rupa de trecut. Si asta nu numai in casa. Acum nu spun ca tre sa schimbi radical totul in jurul tau, relatii si mediu, ci doar sa oferi creierului cat mai putine triggere si cat mai multe situatii in care sa simta placere natura.. Da, important, gaseste-ti hobbyuri.

- fa sport. Orice miscare e buna. Alearga (ca si baiatul de mai sus, am descoperit ca pot sa alerg). Mergi pe jos. Da cu aspiratoru. Da-te cu bicileta. Da-te cu sexul opus. Munceste si pune pasiune in ce faci. Schimba-ti obiceiul de somn (daca eram spart dupa birou nu ma culcam mai devreme de 2-3 dimineata ca era pacat de spartura si dimineata aveam concert de snooze-uri) Culca-te mai devreme, trezeste-te mai devreme. Bea multa apa.

- iesi cu oameni care nu fumeaza ca obicei, o sa iti dea niste repere/ exemple ca se poate fara. Cel mai greu mi-era sa lupt cu gandul "ce bine ar fi intrat un cui acum ca doar merg sa mananc ceva, sau sa vad un film sau sa joc ceva pe consola sau sa i-o dau lu tipa aia" O sa realizezi usor ca e la fel de bine. Daca mai pui peste si beneficiile, e deja MAI bine

Cred ca toti am avut o relatie care a inceput frumos si care in timp a ajuns sa ne consume psihic, sa fie distructiva si total contrariul a ceea ce consideram initial. Dar alegem des sa ignoram si sa treaca-mearga de dragul obisnuintei si al confortului. Cam asa e si treaba cu marijuana. Problema e ca persoana respectiva nu te anesteziaza neaparat cand iti pricinuieste durere. Iarba in schimb e mult mai abila. Am pierdut oameni din jurul meu, bani si alte lucruri de pret. Altii clar au pierdut mai mult. Dincolo de toate, cel mai important, am pierdut timp. Aleg sa cred ca a fost o experienta de care aveam nevoie pentru a intelege ceva despre mine.

Am vrut sa intervin pentru cateva randuri dar m-am lungit ca guma pe asfalt vara. Sper ca cine cauta suport sa gaseasca in cele de mai sus macar putin din ce are nevoie.

Am istorist o parte din istoria mea, am peste 30 de ani si un sfert din viata am petrecut-o intr-un dans ametitor. Acum reinvat sa merg ;)