Una dintre marile rupturi și, în consecință, tensiuni în cuplu, poate dincolo de dificultățile intimității, este confuzia legată de identitatea femeii și a bărbatului. Care este esență masculinității și a feminității lor? Exista daruri pe care și le oferă unul altuia bărbatul și femeia?
Din păcate, din ce în ce mai mult uităm de aceste daruri. Poate și din obișnuință sau imboldul de a vrea ca celalalt să fie ca noi – ca să-l înțelegem, sperăm noi, mai bine, deși de cele mai multe ori, așteptările sunt atât de diferite. Pentru mulți bărbați, femeia pare un mister sau, oricum, o ființă greu de înțeles, și sunt femei care și-ar dori ca bărbații lor să fie ca ele, astfel încât să se simță înțelese, dar în același timp să fie și bărbați. Presiunea și așteptările de ambele părți sunt adesea nedrepte, și multe cupluri se distanțează din incapacitatea de a se cunoaște și înțelege. Sau din incapacitatea de a se clădi ca om – femeie sau bărbat.
Ne naştem, de obicei, într-o matrice bipolară (cuplul parental), substitut arhetipal al “diadei divine” (C. Jung, 1994). Continuăm marea aventură a existenţei devenind noi înşine personalităţi polarizate masculin sau feminin, identităţi psihosexuale conştiente de sine. Ne exprimăm prin sex și roluri şi ne integrăm din punct de vedere social prin raportarea la unul dintre sexe, oricare ar fi acesta.
Suntem în căutare de parteneri cu ajutorul cărora să ne dezvoltăm sexual, afectiv, mental şi spiritual, unul prin intermediul celuilalt. Descoperim erotismul şi iubirea, iar când satisfacţia generată de unul dintre cei doi factori ne oferă echilibru și încredere în noi, în relație și în cel de lângă noi, ajungem să creăm un cuplu, o familie, o conexiune de interrelaționare în cadrul căreia se vor exprima aspectele feminității sau ale masculinității noastre.
Mulți dintre noi suntem de acord că masculinitatea are potențialul de a fi dăunătoare și că manifestările acestea au la bază, de prea multe ori, această prejudecată. Din cauza modului în care masculinitatea a fost înțeleasă din punct de vedere istoric, este adesea asociată cu negativitatea și răul. Când apar discuții despre masculinitate, acestea includ adesea expresii precum „toxic” sau „dăunător”, în special în cadrul studiilor clinice.
Cum este definită masculinitatea în prezent? Potrivit Asociației Americane de Psihologie, „ideologie masculină tradițională” este „o constelație specială de standarde care au dominat segmente mari ale populației, inclusiv: anti-feminitate, realizare, evitarea aspectului de slăbiciune și aventură, risc și violența.”
Masculinitatea este adesea definită prin câteva așteptări sociale care se concentrează pe:
Pentru a ne redefini masculinitatea, un prim pas ar putea fi eliminarea modului în care așteptările „tradiționale” ne afectează viața. Potrivit unui sondaj din 2015, aproximativ 10% dintre bărbații din Statele Unite se confruntă cu depresie, dar mai puțin de jumătate au căutat tratament sau sprijin. Acest lucru se datorează probabil ideii înrădăcinate că a avea sentimente (sau simptome de afecțiuni mentale, cum ar fi depresia) și a cere sprijin este mai puțin masculin.
Efortul de a schimba ceea ce înseamnă a fi masculin are o prezență puternică în domeniul sănătății mintale. James Rodriguez, LCSW și director al Serviciilor informate pe traumă la Institutul McSilver pentru Politică și Cercetare în domeniul sărăciei din NYU, spune: „Este dificil pentru unii dintre clienții mei bărbați să se relaxeze, să respire și să fie calmi. Masculinitatea tradițională poate duce la îmbutelierea lucrurilor. Unii chiar își exprimă în mod direct convingerea că nu își pot lăsa garda jos de teamă să nu-și piardă avantajul.”
Mulți terapeuți luptă împotriva acestui punct de vedere, încurajând bărbații să se focuseze pe propria sănătate mintală. De exemplu, James Harris, LCSW și fondatorul Men to Heal, încearcă să distrugă stigmatul din jurul sănătății mintale prin munca clinică și cartea sa, „Man, Just Express Yourself: An Interactive Planner Guide for MEN, Young and Old.”
Recent, asocierea dintre „masculinitățile dăunătoare” și sănătate a câștigat atenția mass-media pe scară largă, ca răspuns la Ghidurile Asociației Americane de Psihologie (APA) pentru practica psihologică cu băieți și bărbați (American Psychological Association, Boys and Men Guidelines Group, 2018). Aceste linii directoare subliniază ideea că viața bărbaților este complexă, încurajând profesioniștii din domeniul sănătății să abordeze problemele de sănătate care afectează în mod disproporționat bărbații. Aceste linii directoare evidențiază, de asemenea, intersecțiile nuanțate de cultură, rasă, etnie, gen, sexualitate, putere și sănătate, toate acestea contribuind la „masculinități” (American Psychological Association, Boys and Men Guidelines Group, 2018).
”Îmbunătățirea înțelegerii colective a modului în care masculinitățile dăunătoare se manifestă în societate și impactul asupra sănătății este esențială pentru a rezolva inechitățile larg răspândite de gen” (Heilman și Barker, 2018). Totuși, profesioniștii și susținătorii sănătății mintale subliniază că nu există o soluție unică și că fiecare persoană vine cu un set diferit de experiențe și medii. „Când vorbim despre masculinitate tradițională sau masculinitate dăunătoare, este important să facem acest lucru fără a stereotipiza bărbații. Trebuie să recunoaștem că identitatea masculină se intersectează cu rasa, clasa, cultura, orientarea sexuală, identitatea de gen și o serie de alte identități care variază de la fiecare individ”, ne spune James Rodriguez.
„Trăiește într-un mod care să te simți adevărat cu tine însuți.” Acest îndemn, prin însuși simplitatea sa, poate crea dificultăți atunci când vine vorba de acțiunile care sunt necesare pentru a-l susține. Ce trebuie să facem pentru a ne redefini masculinitatea?
„Feminitate” este un termen familiar. Conversațiile despre acest subiect pot echivala feminitatea cu caracteristici precum a fi hrănitoare, sensibilă, modestă sau dulce. Dar feminitatea nu poate fi înțeleasă ca un set fix de trăsături esențiale care caracterizează toate femeile. Ca un concept savant, feminitatea poate avea semnificații diverse, cu numeroase interpretări.
Rolurile diferite contribuie la diferite priorități în viață, iar rolurile femeilor sunt puternic influențate de contextul social. În timp ce rolul tradițional feminin a fost asociat cu sfera privată și cu valorile și funcțiile sale, cum ar fi îngrijirea copiilor și a familiei, rolul tradițional masculin a fost asociat cu sfera publică identificată cu munca, industria, comerțul, politica și producția. Prin urmare, este rezonabil să credem că femeile își petrec timpul și resursele pe lucruri și activități diferite decât bărbații, generând diferențe de gen între bărbați și femei în stilul de viață și sănătate.
În contextul relațiilor heterosexuale, spectacolele de feminitate pot folosi diferite scenarii. Aceste scripturi acționează ca linii directoare pentru comportamentul individual și interacțiunea socială. Ele sunt învățate de la o vârstă fragedă și întărite pe tot parcursul vieții. Feminitatea este o ideologie de socializare care definește și organizează moduri materiale de viață, în special practicile legate de gen și relațiile sexuale.
Feminitatea este despre acea stare, învăluire pe care o trăim zi de zi și care pare că ne conduce spre drumuri, acțiuni, oameni de care avem nevoie în viețile noastre. Caracteristicile feminității sunt:
Fetele și femeile sunt încurajate și adesea constrânse să devină feminine pentru a corespunde genului care li se alocă. Oamenii care văd feminitatea și masculinitatea ca trăsături specifice femeilor și bărbaților (mai degrabă decât trăsături umane), vor încuraja adesea comportamente „adecvate sexului” la alte persoane. Uneori, acest lucru se face în mod inconștient sau subtil (de exemplu, prin simpla exprimare a aprobării comportamentului de gen), iar alteori în mod conștient și flagrant (de exemplu, ridiculizarea sau condamnarea totală a persoanelor care sunt neconforme de gen). Cum putem să ne redefinim feminitatea?
Imaginile și arhetipurile de bărbăție și masculinitate / feminism și feminitate sunt insuflate în noi prin educație. Identitatea noastră, ca femei sau bărbați, depinde enorm de primele modele – de femeile și bărbații din viață noastră, de percepțiile și mesajele culturale primite, de felul în care se vorbea despre femei și bărbați în comunitatea în care am trăit.
Studiile contemporane de economie, demografie, sociologie și studii de gen au recunoscut de mult timp că noile modele familiale și evoluția rolurilor de gen sunt interconectate. Având în vedere scăderea fertilității și a natalității, creșterea instabilității relațiilor de cuplu și creșterea aproape simultană a participării femeilor la forța de muncă, creșterea independenței economice a femeilor a fost văzută ca o cauză principală a schimbărilor familiei în teoretizarea economică, care identifică specializarea rolului de gen ca una dintre principalele sale paradigme (Becker 1991).
În sociologie, dimpotrivă, s-a susținut că schimbările ideatice, cum ar fi răspândirea individualismului și, prin urmare, accentul mai mare pe autorealizare, împreună cu schimbarea aspirațiilor pentru munca plătită, sunt principalele forțe motrice din spatele amânării formării familiei (atât căsătorie și naștere) și fragilitatea tot mai mare a relațiilor de cuplu în societățile modern.
Într-adevăr, în studiile mai recente, s-a acordat o atenție sporită egalității de gen în sfera publică și echității de gen în ceea ce privește viața de familie, văzută ca principalii factori ai schimbării în familie făcând legătura cu ipoteza privind incompatibilitatea muncă-familie. Aceste dimensiuni au fost sintetizate în noi cadre teoretice privind echilibrul multiplu (Esping-Andersen și Billari 2015) și revoluția de gen (Goldscheider et al. 2015) menite să explice tendințele trecute, precum și schimbările recente ale familiei din punctul de vedere al evoluției actuale. transformarea rolurilor de gen. Ambele concepte se concentrează pe interacțiunea dintre comportamentul legat de familie și schimbările în rolurile sociale ale femeilor și bărbaților reflectate în responsabilitățile lor de gen pentru asigurarea și îngrijirea economică într-o familie.
Rolurile și stereotipurile de gen sunt învățate devreme în viață, iar expunerea la rolurile tradiționale de gen în societate întărește convingerile implicite de gen, cum ar fi trăsăturile, abilitățile și rolurile stereotipe.
Acceptarea de sine este esențială pentru a duce o viață autentică și împlinită fiecare dintre noi, indiferent de gen. Doar atunci când pornim în călătoria de a ne accepta pe noi înșine putem explora posibilitățile identității noastre de gen și conexiunile pe care le putem forma cu ceilalți.
Redefinirea masculinității și a feminității înseamnă a ne accepta și a ne înțelege în primul rand pe noi, a scapă pe cât posibil de toate mecanismele prin care ne-am adaptat – și nu ne mai este chiar bine acum, fiecare în parte (feminitate și masculinitate) puse într-o mai mare măsură în acord cu nevoile sănătoase ale femeii, bărbatului și cuplului. În cartea sa Sapiens: Scurta istorie a omenirii, Yuval Noah Harari adresează “Ce vrem să vrem?”, în loc de “Ce vrem să devenim?”. Și tot în aceeași carte “Suntem mai puternici decât oricând înainte, dar nu prea știm ce să facem cu toată această putere. Încă și mai rău, oamenii par mai iresponsabili ca oricând.”. Toate acestea au și contribuie cu certitudine la povara tot mai mare a însingurării și la dificultatea de a ne simți în siguranță noi cu noi și, firește, cu partenerul. Atât femeile, cât și bărbații trăiesc experiențe dureroase. Genul nu ne scutește de suferință. Poate doar o exprimă sau se exprimă diferit.
Evoluția cuplului este posibilă atunci când ambii, bărbat și femeie, fac schimbări, devin mai conștienți de cine sunt, de ce au nevoie și au o mai bună înțelegere a cuplului și partenerului. Pentru că inegalitățile de gen, stereotipurile și respingerea sau abandonul în cuplu sunt menținute atât de femei, cât și de bărbați.
Soluția echilibrului nu constă nici în faptul ca femeile să devină mai asemănătoare bărbaților, nici bărbații să devină mai mult ca femeile. Tratarea corectă este o problemă fundamental umană. Știm din munca unuia dintre cei mai mari psihoterapeuți, Carl Gustav Jung, că personalitatea cuiva care își asumă rolul de gen al bărbatului are o componentă interioară feminină, iar personalitatea cuiva care își asumă rolul de gen al unei femei are o componentă masculină interioară. Orice cale care duce la o mai bună înțelegere a experienței bărbaților și femeilor care lucrează împreună va trebui să treacă prin recunoașterea conștientă și integrarea sănătoasă a componentelor feminine și masculine ale psihicului nostru. Toate acestea pot fi obținute prin implicarea într-un proces terapeutic cu un psiholog sau psihoteraput.
Referințe:
”Complex, arhetip, simbol în psihologia lui C.G.Jung”, de Jolande Jacobi
”Revoluția iubirii”, de Gáspár György
”Cum să fim fericiți în cuplu”, de Dr. Gérard Leleu
