Adolescența este o perioadă plină de frenezie și de nevoi care par că se contrazic una pe alta… Adolescența este o perioadă interesantă și turbulentă a vieții. Deși nu există o delimitare clară, adolescența ”variază de la aproximativ 10 la 24 de ani și este de obicei considerată o perioadă critică pentru dezvoltare” (Patton et al., 2018; Sawyer et al., 2018).”
Adolescenții trebuie să renunțe la siguranța protecției părinților și să dezvolte o definire fermă a responsabilităților, a oportunităților și a cerințelor specifice vârstei adulte. Maturizarea fiziologică profundă este cuplată cu schimbări cognitive, emoționale, sociale și comportamentale care au implicații importante și de lungă durată pentru adolescenți. Aceste implicații se propagă spre toate sectoarele vieții de la securitate fizică, securitate economică, relații, sănătate, fericire și bunăstare. Această multitudine de schimbări îi face pe adolescenți deosebit de sensibili la mediul înconjurător și la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Conexiunea socială cu cei din jur și relațiile de familie armonioase sunt principalii susținători atunci când alegem să vorbim despre un adolescent.
Ființele umane sunt ființe sociale, conduse de o dorință interpersonală de a fi conectate cu alte persoane și motivate de o nevoie fundamentală de a aparține (Baumeister & Leary, 1995). Mai ales în adolescență, o mare importanță este acordată colegilor și relațiilor funcționale deoarece acestea oferă beneficii, sprijin și resurse (Gilman, Schonfeld, & Carboni, 2009). În acest sens, școala este cel mai important contextul social, un mediu în care adolescenții stabilesc și mențin legături și prietenii cu colegii (Steinberg, 1993).
Conexiunea socială este definită ca apropierea interpersonală și interdependentă între oameni, rezultând un sentiment de apartenență. Nu numărul sau apropierea de prieteni sau frecvența interacțiunilor cu ceilalți este cea mai importantă parte, ci mai degrabă, conexiunea socială care exprimă pozitivitate și apropiere și pe care un individ le percepe în interacțiunile sale cu ceilalți. Conexiunea socială este un sentiment de încredere și apartenență într-o comunitate. Este un sentiment de a fi acceptat și apreciat pentru cele mai bune calități, mai degrabă decât tolerat sau ignorat. Deoarece procesele cognitive sunt legate inextricabil în creier de cele emoționale, conexiunea socială este o condiție prealabilă necesară pentru învățare și bunăstare.
Adolescența este o perioadă critică pentru dezvoltare. Schimbările miriade au implicații profunde și de lungă durată pentru traiectoriile tinerilor. Conexiunea socială în timpul adolescenței joacă un rol fundamental în navigarea cu succes a provocărilor de la nivel individual, comunal și societal. Adolescenții nu numai că experimentează în mod direct rezultatul schimbărilor sociale, ci vor fi, de asemenea, motorul cheie al schimbării sociale, în bine și în rău.
Relațiile sociale sunt înțelese ca fiind legate de sănătatea mintală. Relațiile cu prietenii și cu mediul familial afectează bunăstarea adolescenților. De exemplu, fericirea copiilor de 12 ani poate fi prezisă de numărul de prieteni apropiați, de relațiile de familie confidențiale și de cantitatea de sprijin emoțional pe care îl primesc de la prieteni. S-a constatat, de asemenea, că adolescenții care resimt un sentiment de solidaritate în raport cu colegii lor sunt mai protejați împotriva sentimentelor de anxietate socială. Relațiile sociale sunt, de asemenea, factori importanți în ceea ce privește sănătatea generală a adolescenților. Relaţiile sociale slabe pot afecta sănătatea fizică, obiceiurile şi dezvoltarea adolescenţilor şi pot creşte consumul de alcool, abuzul de substanţe, comportamentele delincvente şi riscul de mortalitate juvenilă.
Deși cercetătorii au puncte diferite în ceea ce privește definirea relațiilor sociale și conexiunea, ei recunosc că relațiile sunt în mod inerent sociale. În toate relațiile, oamenii fac parte din contexte sociale particulare, cum ar fi familiile, comunitățile și societățile sau culturile în care trăiesc, iar aceste contexte sunt toate interdependente (Kelley și Graaf, 1997[14]). Indivizii și contextele lor sociale se influențează reciproc pe termen scurt și lung. De exemplu, copiii și adolescenții care cresc în familii care sunt conflictuale, abuzive sau neglijente nu numai că au o serie de impacte negative (mentale) asupra sănătății pe parcursul vieții, dar, de asemenea, ajung să creeze mai puține relații și rețele stabile și de susținere. (Repetti, Taylor și Seeman, 2002[15]).
În urma unui studiu în care adolescenții își descriu relațiile sociale folosind instrumente de internet, autorii au descoperit că adolescenții cu anxietate ridicată au exprimat, de asemenea, niveluri mai ridicate de furie, tristețe și oboseală, împreună cu niveluri mai scăzute de fericire și bunăstare și, de asemenea, au raportat mai puține conversații și tendința de a petrece mai puțin timp cu colegii.
De-a lungul adolescenței, tinerii sunt din ce în ce mai implicați într-o varietate de contexte sociale și instituții care au un impact direct sau indirect asupra dezvoltării lor. Un număr mare de dovezi arată în mod constant că ”conexiunea socială – fiind încorporată în relații sociale durabile, de susținere și rețele – este unul dintre cei mai puternici predictori ai sănătății pe tot parcursul vieții (mentale), succesul în educație, ocuparea forței de muncă și performanța la locul de muncă.” (Holt-Lunstad, 2018[6]). Caracteristicile adolescenților conectați social sunt ușor de identificat și anume:
Literatura actuală nu lasă nici o îndoială că relațiile bune sunt bune pentru oameni. Acest lucru este bine ilustrat într-o meta-analiză realizată de Holt-Lunstad și colegii săi (2010), prin indicarea faptului că efectele protectoare ale rețelelor sociale de susținere asupra riscului de mortalitate sunt mai mari decât efectele nocive ale altor factori de risc bine cunoscuți, inclusiv fumatul. În cadrul a 148 de studii care au inclus peste 300.000 de participanți, cercetătorii au descoperit o probabilitate crescută de supraviețuire cu 50% pentru participanții cu relații sociale mai puternice. Cercetările arată, de asemenea, că pentru majoritatea oamenilor, lipsa rețelelor de susținere este incompatibilă cu o viață lungă, sănătoasă și fericită. Pentru a ilustra și mai exact, singurătatea este asociată cu o creștere cu 26% a riscului de mortalitate prematură și prezice în mod fiabil depresia și alte tulburări de sănătate mintală (Cacioppo et al., 2015[13]).
Dimpotrivă, deconectarea socială (a se înțelege singurătatea, relațiile de calitate slabă) crește vulnerabilitatea la riscurile de sănătate și socio-economice care au un efect cumulativ pe parcursul vieții (Cacioppo și Cacioppo, 2018[9]). Având în vedere atât capacitatea de creștere personală, cât și vulnerabilitățile adolescenței, una dintre cele mai importante sarcini pentru dezvoltarea tinerilor este formarea de rețele sociale de susținere și menținerea conexiunilor sociale. Ambele joacă un rol fundamental în navigarea cu succes a provocărilor la nivel personal, comunitar și societal.
Mai multe studii au arătat că o reducere experimentală a frecvenței interacțiunii interpersonală provoacă durere socială, contrazice nevoile fundamentale ale omului și duce la diverse forme problematice de reacții comportamentale internalizate sau externalizate. Mai mult decât atât, cercetările longitudinale sugerează că izolarea socială afectează chiar și bunăstarea noastră fizică (Caspi, Harrington, Moffitt, Milne, & Poulton, 2006).
Conform unui studiu realizat în 2022, în cadrul University of Groningen, University of Tilburg și Katholieke Universiteit, cu un esantion de 246 de adolescenți din Olanda (cu vârsta medie de 14,2 ani, 65% fete), adolescenții care au fost mai frecvent implicați social și care s-au simțit confortabil sau acceptați au raportat un nivel mai ridicat al emoțiilor pozitive și un nivel mai scăzut al emoțiilor negative (în viața de zi cu zi). Cu cât ei se simțeau mai confortabil și mai acceptați în situații sociale, cu atât nivelul stabilității emoționale era mai ridicat. În schimb, adolescenții care se simțeau amenințați și judecați în situații sociale aveau un nivel mai ridicat al emoțiilor negative. Nivelul ridicat al emoțiilor negative și o instabilitate a acestora a corelat cu un nivel ridicat de neuroticism și simptome depresive și cu un nivel scăzut de extraversiune. Nivelul ridicat al emoțiilor pozitive, pe de altă parte, a fost asociat cu un nivel scăzut de neuroticism și simptome depresive.
Conexiunea socială este esențială și pentru învățare. Atunci când elevii au conexiuni sociale slabe, învățarea este limitată prin funcția executivă redusă. Funcția executivă servește ca centru de comandă al creierului care sortează și aplică învățarea nouă. Este decuplată de stresul și încărcătura cognitivă cauzată de conexiunea socială scăzută, iar următoarele capacități sunt mult diminuate:
Elevii care se simt izolați vor avea probleme în planificarea sau în gestionarea timpului lor deoarece sunt prinși în starea lor emoțională.
Când elevii se simt deconectați de mediul lor sau cred că nu sunt plăcuți de cei din jur, memoria de lucru și atenția sunt mult diminuate. Adolescenții cheltuiesc mai mult din energia lor cognitivă concentrându-se pe sursa stresului lor decât pe ceea ce învață. Ei sunt mai puțin capabili să asculte, să urmeze direcții și să se concentreze asupra învățării complexe.
Sortarea noilor informații în schema deținută anterior sau adaptarea schemei actuale pentru a permite o nouă înțelegere necesită un creier nestresat. Lipsa conexiunii sociale limitează, de asemenea, capacitatea unui adolescent de a rezolva creativ problemele. Încadrată într-un alt mod, conexiunea socială este fundamentală pentru fericirea umană, iar atunci când suntem nefericiți, abilitățile noastre de gândire critică sunt ”avariate”. Disponibilitatea cortexului prefrontal pentru utilizarea flexibilă a cunoștințelor sau abilităților este compromisă pentru o persoană care se simte singură sau respinsă.
Elevii cu conexiuni sociale slabe sunt mai predispuși și mai sensibili:
Amenințare socială și intimidare. Elevii care au prietenii slabe sunt adesea identificați de bătăuși ca ținte principale. Aceștia au o imagine de sine scăzută și probabil că nu vor răspunde la actele agresive ale unui abuzator, deși lipsa unui răspuns extern nu indică o lipsă de impact intern. Lipsa unei plase de siguranță socială scade capacitatea lor de a se recupera de la agresiune și abuz.
Depresie și anxietate. În timp, singurătatea sau respingerea pot duce la boli mintale. Depresia și anxietatea în rândul copiilor și tinerilor reprezintă o problemă tot mai mare în multe țări. În cazuri extreme, anxietatea, depresia și chiar singurătatea sau izolarea socială pot duce la evenimente tragice precum sinuciderea și împușcăturile școlare.
Abuzul de substanțe. Alcoolul sau drogurile sunt uneori folosite pentru a face față stresului de a fi singur. Consumatorii de droguri de lungă durată raportează, de obicei, substanțe încercate pentru prima dată în școala secundară.
Probleme de sănătate. Lipsa conexiunii sociale este un factor de risc puternic pentru deces, depășind obezitatea, fumatul și bolile de inimă. În același timp, relațiile sociale slabe au legături strâns corelate cu fiecare dintre aceste probleme de sănătate, precum și cu Alzheimer, hipertensiune arterială și declin cognitiv general.
Tulburările afective, inclusiv anxietatea și depresia, afectează un număr tot mai mare de studenți din întreaga lume. Un procent semnificativ dintre adolescenții suferă de o tulburare majoră de sănătate mintală, în special cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani. În schimb, conexiunile sociale puternice la școală, acasă și în comunitate protejează împotriva bolilor mintale și încurajează rezistența academică.
Recunoașterea faptului că indivizii și contextele sociale sunt interdependente, că relațiile sunt dezvoltate între oameni, mai degrabă decât în cadrul unei singure persoane, este necesară pentru înțelegerea conexiunii sociale în adolescență. Pe de altă parte, adolescenții trebuie, de asemenea, să perceapă reciprocitatea acelei relații, demonstrând că altora le pasă de ei, îi prețuiesc și răspund nevoilor lor (Reis, Lemay și Finkenauer, 2017[19]). Ca adulți din viața lor este important:
Referințe:
”Creierul adolescentului”, de Frances E. Jensen, Amy Ellis Nutt
”Ține-ți copiii aproape”, de Gordon Neufeld și Gabor Maté
