Articole

Parintii buni au mare grija de copiii lor. Fac orice asa incat cei mici sa fie protejati si in siguranta. Si totusi, unii copii ajung sa fie afectati de prezenta atacurilor de panica. Asa protejati si ingrijiti la maximul capacitatii parintilor. Intrebarea suparatoare care si-o pun este ce anume cauzeaza atacurile de panica? Si nu are un raspuns simplu, pentru ca acestea sunt provocate de un complex de factori.

Atac de panica in arborele genealogic si fobii marunte

Se stie ca daca un copil are in arborele genealogic persoane care au suferit in trecut din cauza atacurilor de panica este si el mai predispus la aceasta boala. Panica la copii poate fi declansata si de lucruri marunte, care unui adult chiar nu-i pare a fi o cauza de panica, dar cei mici asa o percep. Cand iti vezi copilul plangand necontrolat incerci sa te pui in locul lui, sa gandesti ca el si sa simti ca el asa incat sa intelegi ce se petrece si cum poti sa-l ajuti. Insa, un parinte, cu toata dragostea sa si ingrijirile acordate, nu poate ajuta copilul de unul singur. Are nevoie de un specialist care sa-l ajute sa inteleaga ce se petrece si ce trebuie facut pentru copil.

Agresiuni fizice si verbale

Un copil e vulnerabil atat la agresiuni fizice cat si verbale. Am zice chiar ca cele verbale se petrec mai frecvent decat cele fizice. Daca cel care il agreseala este unul dintre membrii familiei, micutul ajunge sa nu se mai simta in siguranta nici acasa, in camera lui. Pentru ca nu are capacitatea de verbalizare necesara ca sa spuna ce i se intampla sau nu este luat in serios, el nu poate face altceva decat sa planga sau sa se izoleze. E felul lui de autoaparare. Daca observati acest comportament la copill vostru e semn ca are nevoie de ajutor de specialitate. De asemenea, incercati sa identificati agresorul. Daca se poate sa-l indepartati de copil (daca e vreo ruda care va viziteaza ocazional) sau sa gasiti un loc sigur pentru copil si pentru dvs daca e vorba de unul dintre parinti.

Abuzuri sexuale, posibile cauze ale atacurilor de panica

Acestea sunt traume foarte adanci pentru copii. Pe langa faptul ca cei mici nu pot spune ce se intampla, ei nici nu inteleg exact ce se intampla cu ei la inceput. Agresorul ii pacaleste, ii ameninta, ii conditioneaza - dincolo de abuzul sexual in sine. Uneori copilul se comporta ciudat ani la rand pana cand devine suficient de mare ca sa spuna parintilor/familiei ce-a patit. Si chiar si asa exista riscul sa nu fie luat in seama, sa se creada ca minte sau ca inventeaza. Dar, abuzurile sexuale sunt reale. Sunt expusi copiii in mod deosebit, atat fetele cat si baietii. Verificati mereu aceste suspiciuni de agresiune cu un specialist si ajutati copilul sa se recupereze prin psihoterapie (medicamentele nu sunt suficiente).

Traume emotionale diverse

Pierderea cuiva drag, divortul parintilor, mutarea in alta casa sau oras/tara sunt tot atatea motive pentru copil sa simta panica, senzatie de coplesire la care sa nu stie sa se raporteze decat prin plans, izolare, gesturi neobisnuite. Atunci cand e vorba de moartea cuiva drag trebuie sa-i explicati copilului situatia la nivelul lui de intelegere. Daca e vorba de divort, lasati partenerul sa faca parte din viata copilului. Il va ajuta pe cel mic sa-si recapete echilibrul interior. In cazul mutarii trebuie sa aveti rabdare cu copilul, sa petreceti timp cu el, sa-l ajutati sa-si faca prieteni noi si sa se simta din nou confortabil. O sa treaca ceva timp, dar veti reusi. Chiar si asa, cereti ajutor de specialitate.

Dezechilibre chimice

Anumite chimicale de la nivelul sistemului nervos care sunt in cantitati mai mari sau mai mici pot sa declanseze reatii negative la copii asa cum se intampla si la adulti. Atacurile de panica nu sunt produse numai de aceste dezechilibre ci de un complex de factori - enumerati mai sus. E posibil ca uneori si tulburarile endocrine ale copiilor sau reactiile adverse la anumite medicamente sa induca celor mici starea de agitatie si atacurile de panica. Sau o stare similara iar ei sa nu poata face diferenta intre cele doua.

Daca sunteti parinte sau ruda apropiata a unui copil si-i recunoasteti aceasta suferinta, mergeti cu el la medic si obtineti un trimitere la psihiatru pentru diagnosticare. Daca specialistul pune un astfel  de diagnostic, aveti grija ca cel mic sa ia tratamentul prescris si mergeti cu el la sedinte de psihoterapie pentru recuperare. Va veti bucura alaturi de el pentru fiecare victorie. Si tineti copilul departe de agresorul care l-a impins la boala si i-a facut atata rau micutului.