Motivele pentru care pacientul nu urmeaza intocmai recomandarile medicului sunt multiple si complexe, iar cel mai important dintre toate are legatura cu sistemul de ingrijiri - gratuitatea medicatiei, vecinatatea cu structura de ingrijire careia sa i se poata adresa pentru problemele sale, numar de consultatii flexibil in functie de nevoile pacientului si in functie de stadiul bolii, etc.
Unele tin de pacient si sunt fie independente de vointa lui (uita, nu intelege regimul, bariere de limbaj, are boli cu afectare cognitiva, costul tratamentului, imposibilitatea obtinerii medicamentelor), fie intentionate (costa prea mult, pacientul se simte mai bine si crede ca nu mai are nevoie de medicamente, ii e teama de efectele secundare, percepe medicamentele ca fiind lipsite de eficacitate, considera regimul prea complicat, ii e teama de dependenta). Altele tin de pregatirea si rabdarea profesionistilor, de capacitatea lor de a convinge pacientii ca ii intereseaza soarta lor ca fiinte umane si nu ca un numar intr-un sir nesfarsit de consultatii.
Non-aderenta la tratament este o problema clinica semnificativa ce are un efect negativ major asupra evolutiei si prognosticului tulburarii - utilizarea serviciilor medicale (si nu doar a celor de psihiatrie) fiind in final mai mare la pacientii non-aderenti, prognosticul mai intunecat, costurile medicale si sociale mult crescute.
"Este foarte important pentru cei cu boli mentale sa stie ca tratamentul continuu reduce semnificativ riscul de recadere cu tot cortegiul sau de consecinte negative asupra pacientului (deteriorare, iesire mai lenta si sunt urmari din episodul acut, etc.) si a familiei sale (epuizare, cresterea conflictelor, etc.). Pacientul trebuie incurajat sa comunice orice probleme apar care il impiedica sa ia medicamentele. O buna relatie terapeutica transforma pacientul din obiect al ingrijirilor in subiect activ in recuperarea si mentinerea sanatatii", a declarat Dr. Radu Teodorescu, Asociatia Romana de psihiatrie comunitara.
Printre obstacolele care impiedica eficacitatea tratamentului se numara: lipsa gratuitatii medicatiei, lipsa dezvoltarii ingrijirilor ambulatorii (ceea ce leaga nu intotdeauna justificat pacientul de spital), lipsa unei continuitati de ingrijire intre spital si ambulator, dar si lipsa cunostintelor despre boala, anxietate in a lua medicamente, preocupare sau frica in legatura cu efectele secundare, credinte legate de sanatate, relatia deficitara medic - pacient.
Potrivit studiilor, noua din zece pacienti nu iau corect medicamentele prescrise sau nu le iau deloc. Studiile arata ca atat neluarea cat si depasirea dozelor prescrise duc la consecinte care se traduc in cresterea costurilor de ingrijiri medicale si psihiatrice. De asemenea, un rezultat ingrijorator al studiilor arata ca o treime din populatia generala va prezenta intr-un moment sau altul al vietii o tulburare mintala.
Afectiunile psihiatrice sunt inconjurate de stigma si idei preconcepute, fapt care influenteaza negativ capacitatea pacientilor de a adera la tratament. Esentiala este sustinerea familiei, motiv pentru care este recomandata implicarea permanenta a familiei in planul terapeutic. Aceasta se face prin asigurarea de sedinte de psihoeducatie si/sau de psihoterapie in functie de nevoi si posibilitatile specifice.