Difilobotriaza sau botriocefaloza este o parazitoza cauzata de infestarea organismului uman cu Botriocefal (Diphyllobothrium latum). Gazdele intermediare sunt minim 2: un crustaceu si un peste de apa dulce.
Parazitul este unul din cei mai mari viermi ai clasei Cestodelor. Cestodele sunt viermi plati, care paraziteaza tractul gastrointestinal al vertebratelor. Sunt alcatuite din cap (scolex), gat si segmente individuale dotate cu organe reproductive.
Scolexul este piesa care se prinde in mucoasa intestinala si pe seama careia se va dezvolta intregul parazit. Pe masura ce sunt fertilizate (se umplu cu oua), proglotele isi maresc dimensiunile si, in final, se desprind, eliminandu-se cu materiile fecale la exterior.
Ciclul de viata al botriocefalului este complex si presupune existenta unei gazde infectate care elimina proglote gestante cu oua, in apa dulce care contine anumiti crustacei si pesti ce devin gazde intermediare. Puricele de apa dulce ingera embrionii. In organismul puricelui se dezvolta larva.
Puricele este apoi consumat de un peste de apa dulce. In organismul acestuia larva trece in al doilea stadiu si capata si proprietati infectante pentru gazda definitiva.
Viermele atinge maturitatea in intestinul subtire al gazdei definitive si in 5 saptamani devine capabil sa produca oua. Botriocefalii infecteaza o gazda chiar si 10 ani. Viermele adult poate sa se dezvolte enorm, ajungand si la 15 metri lungime.
Poate sa aiba pana la 4000 de proglote si, in functie de activitatea reproductiva, un gram de fecale poate contine chiar si 200000 de oua.
Omul se infecteaza prin consumul de carne de peste insuficient preparata termic (si care este infectata cu larve).
Boala este raportata in tari din Europa de Est, America de Sud si de Nord, tari africane si unele tari asiatice. Preferintele culinare individuale, dar si igiena precara sunt responsabile de incidenta crescuta a bolii in aceste tari.
Botriocefaloza nu este o boala cu caracter invaziv. Pacientii pot fi frecvent asimptomatici sau pot acuza simptome sugestive pentru o anemie sau deficit de vitamina B12.
Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici sau paucisimptomatici. Cand simptomele exista, acestea sunt nespecifice:
- dureri abdominale sau disconfort abdominal generalizat, greturi, varsaturi, fenomene dispeptice, diaree, pierderea apetitului sau dimpotriva, cresterea acestuia, insa cu o constanta pierdere in greutate;
- stare de oboseala si astenie marcata;
- prurit anal;
- parestezii ale membrelor;
- daca parazitul este foarte lung se poate ajunge la ocluzii intestinale cu manifestarile specifice ale acesteia.
Unii pacienti simt cand elimina segmente din vierme. Observarea acestora la microscop (intre lama si lamela) pune diagnosticul.
Investigatiile de baza includ:
- realizarea hemoleucogramei: demonstreaza existenta unei anemii macrocitare megaloblastice (prin deficit de vitamina B 12 - parazitul are o afinitate neobisnuita fata de aceasta vitamina), trombocitopenii, leucopenii, dar cu hipereozinofilie; apar si semne ale unei intense hemolize;
- realizarea unui frotiu din sange periferic unde se observa reticulocitoza, anizocitoza, anizocromie;
- determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) care este crescuta;
- determinarea nivelului de vitamina B12 si a acidului folic;
- examenul de urina - certifica hemoliza (apar cantitati crescute de urobilinogen);
- examenul coproparazitologic - este diagnostic daca vizualizeaza ouale in fecale.
La examenul fizic se constata modificari ale mucoasei bucale (cu hipertrofia papilelor gustative, cu zone hemoragice la suprafata); apare glosita. Pacientul este palid, tahicardic, dispneic, astenic si poate sa prezinte parestezii si tulburari ale coordonarii motorii.
Diagnosticul diferential se face cu alte cauze de anemie megaloblastica, cu anemia pernicioasa, cu hipotiroidismul si cu deficitul de acid folic.
Scopul tratamentului este eradicarea infectiei, scadera morbiditatiilor asociate si prevenirea complicatiilor. Se administreaza antiparazitare intr-o singura doza, precum si suplimente de vitamina B 12 pentru a trata anemia megaloblastica.
Daca tratamentul se administreaza prompt si corect, pacientul se poate vindeca fara sechele. In cazul in care prima incercare terapeutica da gres, se incearca iar, cu aceleasi medicamente, administrate in aceeasi doza.
Pacientul trebuie reexaminat la 7 zile de la efectuarea primului tratament pentru a se determina daca s-a vindecat sau nu - acest lucru se apreciaza prin efectuarea unui nou examen coproparazitologic.
Cel mai frecvent, botriocefalul determina anemie megaloblastica (prin consumul anormal de crescut de vitamina B 12 care poate spolia organismul gazdei) sau obstructie intestinala (prin dimensiunile lui foarte mari, acesta depasind cu mult in lungime intestinul subtire).
Specialistii recomanda ca pacientii sa gateasca corespunzator pestele de apa dulce, sa evite mancarurile si specialitatile exotice care contin carne cruda si, foarte important, sa aiba o igiena personala adecvata, sa se spele pe maini dupa utilizarea toaletei, in special a toaletelor publice si sa fie atenti la masurile preventive pe care le iau daca se duc in regiuni endemice.
Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte cat mai repede la medic daca dezvolta semne si simptome sugestive ale unei anemii, daca au pierdut in greutate, in ciuda unui apetit pastrat si, mai ales, daca au observat prezenta de proglote sau chiar fragmente mai mari de vierme in materiile fecale.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.