Dezastrele provocate de diabet sunt clare. Totusi cercetatorii sunt nedumeriti de foarte multe aspecte ale bolii; de exemplu, de ce majoritatea persoanelor cu diabet de tip 2 sunt obeze sau supraponderale si totusi majoritatea persoanelor supraponderale nu au diabet. Un indiciu pentru raspunsul la aceasta intrebare se regaseste chiar in celulele grase. Celulele elibereaza in sange grasime si distrug produsele grasimii - trigliceridele si acizii grasi. Aceste substante pot face celulele mai putin receptibile la insulina, crescand astfel nevoia organismului de insulina. Un alt indiciu sunt descoperirile legate de adiponectin, un hormon secretat de celulele grase, care face celulele mai receptive la insulina. In mod bizar, cu cat oamenii iau mai mult in greutate cu atat mai putin adiponectin este produs de catre celulele grase. Asadar, unul din motivele pentru care obezitatea poate creste riscul de a dezvolta diabet, este ca diabetul duce la eliberarea unui numar mare de acizi grasi pe de o parte si diminuarea adiponectinului pe de alta. Acest lucru ve determina un grad mai ridicat de rezistenta la insulina si ceea ce va duce la o cerere mai mare de insulina, iar daca aceasta cerere nu va fi satisfacuta, rezultatul final va fi diabetul.
Cercetatorii de la "JDRF International Center for Diabetic Complications Research at Albert Einstein College of Medicine" din New York, se mai confrunta cu oproblema fundamentala: de ce hiperglicemia duce la complicatii ale bolii precum boli cardiace, infarct, afectiuni ale nervilor si rinichilor, cat si afectiuni ale ochilor. In plus, cercetatorii, incerca sa afle de ce este afectat doar un numar scazut de celule, daca sangele are niveluri ridicate de glucoza si cuprinde toate celulele organismului. Rezultatele indica faptul ca celulele "nevatamate" sunt cele care reusesc sa indeparteze excesul de glucoza. Acest lucru se realizeaza prin reducerea numarului de pompari ale glucozei moleculare, pe care fiecare celula il foloseste pentru a transporta glucoza din sange in interiorul celulei. Celulelor afectate le lipsteste aceasta abilitate de a controla pomparea glucozei. In aceasta categorie intra celulele care dubleaza vasele de sange arteriale, vasele de sange din ochi si rinichi, centrii nervosi din maini si picioare, cat si celulele pancreatice care produc insulina.
Cercetatorii de la centrul de diabet de la "Massachusetts General Hospital" spun ca in paralel cu diabetul de tip 2 merg hipertensiunea si anormalitati ale lipidelor, ambele legate de boli cardiace si infarct. Desi nivelurile glicemiei reprezinta punctul de plecare in diagnosticarea diabetului, cauza principala este faptul ca organismul pacientilor nu produce suficienta insulina. Insulina controleaza pe langa glicemie si intrebuintarea de catre organism a grasimilor si proteinelor. Cercetatorii sustin ca este posibil ca nivelurile ridicate ale glucozei sa nu fie singura cauza a complicatiilor in diabet, de aceea, tratamentul diabetului trebuie sa contina mai mult decat un control al glucozei.