Dr. Lucia Adam
Medic Specialist Ginecologie, Competente in Ecografie
Obtinerea unei sarcinii si nasterea unui copil reprezinta pentru 10% dintre cupluri o provocare marcata de esecuri. Numim sterilitate incapacitatea de a obtine sarcina dupa un an de raporturi sexuale neprotejate.
Termenul de infertilitate este utilizat pentru imposibilitatea mentinerii unei sarcini obtinute. Literatura anglo-saxona retine termenul de infertilitate pentru ambele categorii.
Infertilitatea (sterilitatea) primara defineste cuplul fara sarcini in antecedente, iar infertilitatea secundara se refera la acele cupluri care au obtinut cel putin o data o sarcina (dusa sau nu pana la termen), dar nu pot concepe ulterior.
Este important de stiut ca sansa de a obtine sarcina pentru un cuplu fertil raportat la un ciclu menstrual (fecundabilitatea) este de 20%. In virtutea acestei probabilitati se considera ca 90% din cupluri ar trebui sa obtina o sarcina dupa 12 luni de raporturi sexuale normale, fara utilizarea mijloacelor contraceptive.
Conditiile necesare pentru ca un cuplu sa procreeze pot fi rezumate astfel: prezenta unui ovocit normal eliberat de catre ovar la momentul ovulatiei ce trebuie captat si transportat de-a lungul trompei, spermatozoizi cantitativ si calitativ optimi parcurgerii tractului genital feminin pana la nivelul unde se produce fertilizarea (treimea externa a trompei), transportul embrionului format in cavitatea uterina corespunzator pregatita implantarii si dezvoltarii.
Perturbari ale acestui proces prin afectari ale aparatului reproducator atat feminin, cat si masculin constituie cauze de sterilitate ce trebuie identificate si tratate.
In ceea ce priveste cauza infertilitatii, factorul exclusiv masculin apare in 25-40% din cazuri, factorii feminini sunt responsabili in 40-55 %, in 10% avem de a face cu etiologie mixta atat feminina, cat si masculina, iar restul de 10% din cuplurile ce prezinta probleme de fertilitate se vor afla in fata unei sterilitati idiopatice (cauza neexplicata).
Sterilitatea de cauza feminina este pusa pe seama disfunctiilor ovulatorii 30-40%, factor tubar sau peritoneal (afecteaza captarea, transportul ovocitului, dar si al prodului de conceptie) 30-40%, infertilitate neexplicata 10-15%, alte cauze 10-15%.
Factorul masculin reprezinta in 20% din cazuri cauza exclusiva a infertilitatii unui cuplu, dar in 30% pana la 40% poate fi factor ce contribuie la sterilitate.
Investigarea infertilitatii implica in primul rand discutia cu cei doi parteneri pentru colectarea datelor privind antecedentele personale si familiale (boli cronice, interventii chirugicale, tratamente urmate), expunere la factori de mediu si toxice, frecventa raporturior sexuale, detalii asupra comportamentului sexual.
Fertilitatea feminina scade cu inaintarea in varsta pe masura descresterii rezervei ovariene. Prezenta ciclurilor ovulatorii poate fi documentata prin inregistrarea curbei termice bazale (daca se produce ovulatia temperatura creste cu 0,3-0,5 grade Celsius in a doua jumatate a ciclului), dozari hormonale, examen ecografic.
Dintre examinarile ce pot fi recomandate de medicul ginecolog pentru precizarea etiologiei sterilitatii fac parte: examene microbiologice ale secretiei cervicale, test postcoital (evaluarea interactiunii mucus cervical sperma), histerosalpingografia – metoda radiologica de vizualizare a cavitatii uterine si a trompelor, histeroscopia (metoda endoscopica diagnostica si terapeutica de evaluare a cavitatii uterine), laparoscopia (scop diagnostic si terapeutic).
Functia tractului genital masculin este investigata cu ajutorul spermogramei care analizeaza cantitativ si calitativ spermatozoizii, investigatiile ulterioare depistarii unei spermograme anormale fiind indicate de catre medical urolog.
In functie de etiologia sterilitatii, tratamentul ales poate fi medicamentos (antibiotic in tratarea infectiilor tractului genital feminin sau masculin, stimularea ovariana si inducerea ovulatiei, tratarea cauzelor centrale de tulburari menstruale), chirurgical (corectarea anomaliilor congenitale sau dobandite cervicale, uterine, tubare sau se va recurge la tehnici de reproducere asistata: inseminare artificiala, fertilizare in vitro.
Pentru un procent mic din cuplurile infertile, problemele sexuale aparute la unul sau ambii parteneri constituie cauza primara de infertilitate. Dificultatile sexuale pot deveni cauza de infertilitate cand disfunctia impiedica sau intrerupe actul sexual, prevenind astfel conceptia.
Nu se cunoaste numarul exact al acestor pacienti (atat femei, cat si barbati) pentru ca o parte dintre acestia nu se vor adresa medicului pentru tratamenul infertilitatii sau nu vor divulga natura problemei, dar si pentru ca intrebari legate de istoricul sexual, natura, frecventa, calitatea raporturilor nu vor fi adresate de catre medic cuplului.
Pentru ambele sexe, actul sexual implica dorinta (libidoul), excitarea si orgasmul. 43% dintre femei si 31% dintre barbati recunosc o disfunctie sexuala.
Disfunctiile sexuale feminine sunt clasificate in tulburari ale dorintei sexuale cu scaderea acesteia sau chiar aversiune, tulburari ale excitatiei, tulburari ale orgasmului, tulburari algice (dureroase): dispareunia, vaginismul.
Libidoul scazut poate fi o disfunctie sexuala izolata episodica sau situationala aparuta in contextul unei boli cu evolutie indelungata, simptom al unei patologii (depresie, afectari organice: boala cardiovasculara, hipertensiune, diabet zaharat).
Cauze psihologice ale absentei sau diminuarii dorintei si interesului in actul sexual pot fi identificate in contextul unor experiente traumatice sau pot fi induse de stresul social sau profesional.
Tulburarile fazei de excitare sunt determinate adesea de lipsa raspunsului fiziologic la stimuli, de exemplu lubrifierea insuficienta.
Anorgasmia (absenta orgasmului) reprezinta absenta atingerii orgasmului dupa stimulare sexuala si excitatie suficienta, cauzele fiind de natura psihogena.
Tulburarile dureroase cuprind dispareunia (durere la contact sexual) care poate sa apara in cadrul unor afectari organice ale tractului genital feminine (endometrioza, noduli fibromatosi uterini, anomalii de pozitie).
Vaginismul se manifesta prin contracturi involuntare persistente sau recurente ale musculaturii treimii externe a vaginului, ce impiedica penetrarea si provoaca disconfort.
Impotenta (disfunctia erectila) reprezinta incapacitatea de a obtine sau mentine erectia suficient pentru a permite contact sexual vaginal. Cauzele includ afectarea cailor nervoase in diabetul zaharat, scleroza multipla, leziuni spinale, ateroscleroza, efecte ale medicamentelor: antidepresive, antihipertensive, alcool, cocaina, nicotina, cauze psihogene. Sildenafil citratul (Viagra) este utilizat in tratamentul impotentei.
Disfunctii ejaculatorii: anejacularea (absenta ejacularii in prezenta orgasmului) si ejacularea retrograda pot sa apara in contextul unor tulburari obstructive ale tractului genital masculin.
Ejacularea precoce, una dintre cele mai comune disfunctii sexuale masculine este reprezentata de lipsa controlului asupra ejacularii care se produce la scurt timp de la faza de excitatie.
In identificarea si tratarea disfunctiilor sexuale este necesara o abordare individualizata, o buna consiliere a pacientului si indrumarea catre un psihoterapeut, data fiind natura de multe ori psihogena a acestor tulburari
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.