Infectia urinara recurenta sau infectia urinara cronica presupune cel putin doua episoade intr-un interval de sase luni sau trei episoade intr-un an.
De regula, femeile sunt cele care au probleme legate de infectiile urinare recidivante. Mai mult, infectia urinara recidivanta poate duce chiar la aparitia pietrelor la rinichi.
In 85% dintre cazuri, bacteria implicata este Escherichia Coli, germen care se afla in mod obisnuit la nivelul colonului si al anusului. Aceasta bacterie colonizeaza si infecteaza tractul urinar, determinand aparitia uretritei, cistitei, pielonefritei, dar si a abcesului de prostata.
Infectiile urinare recidivante sunt determinate de cele mai multe ori de bacterii diferite. Diabetul zaharat este un puternic factor predispozant. Factorii implicati in aparitia infectiilor urinare recidivante difera in functie de sex.
Astfel, principalii factori predispozanti sunt reprezentati de anomaliile tractului urinar, de golirea insuficienta a vezicii urinare, constipatia cronica, folosirea diafragmei ca metoda contraceptiva, o igiena deficitara, boala inflamatorie pelvina, vaginita si uretrita atrofica (dupa instalarea menopauzei).
In cazul barbatilor, principalii factori care fac ca infectiile urinare sa recidiveze sunt: urinarea incompleta, adenomul de prostata, anomaliile anatomice ale tractului urinar, imunitatea scazuta.
• Mictiuni frecvente;
• Senzatia continua de a urina;
• Durere in partea de jos a spatelui;
• Febra poate fi uneori prezenta;
• Greata, ameteli, stari de voma;
• Urina este tulbure si prezinta un miros urat, alterat.
Pacientul va face un sumar de urina si un examen citobacteriologic al acesteia. Dupa rezultatul analizelor de laborator este posibil ca medicul sa doreasca si efectuarea unor analize suplimentare, precum ecografia pelvina sau urografia.
• Igiena locala adecvata. Spala-te zilnic cu apa calda si sapun. Nu folosi spumantele de baie sau gelurile de dus pentru zona genitala. Totodata, ai grija ca lenjeria intima sa fie fabricata din materiale naturale.
• Sensul de stergere se face dinspre fata inspre spate, pentru a evita transmiterea bacteriilor in tractul urinar.
• Aportul de lichide este direct proportional cu volumul de urina eliminat.
• Este indicat ca femeile aflate la menopauza sa urmeze o terapie cu substitutie de estrogeni.
• Este recomandata urinarea imediat dupa contactul sexual.
• Administrarea antibioticului pe termen lung se va face doar la recomandarea medicului specialist urolog.
• Vitamina C are si rolul de a proteja vezica urinara impotriva bacteriilor.
Este posibil ca pacienta sa urmeze un tratament cu antibiotice timp de 6 luni, uneori chiar mai mult. Hidratarea corespunzatoare este deosebit de importanta.
De asemenea, este esentiala educarea obiceiului de a urina inainte si dupa actul sexual pentru a facilita eliminarea bacteriilor care se pot instala in uretra. Pentru tratarea infectiilor urinare este importanta si tratarea eficienta a constipatiei cronice.
Este obligatoriu ca pacientul sa se prezinte la medic pentru initierea tratamentului cu antibiotice. In cazul in care afectiunea nu este tratata, aceasta se poate complica cu infectii la nivelul rinichiului (pielonefrita), putandu-se solda chiar cu pierderea functiei renale.