Tularemia: pericolul nevazut din natura – identificare si tratament
Ce este tularemia
Tularemia este o patologie infectioasa ce induce inflamarea ganglionilor limfatici si simptome respiratorii, gastro-intestinale, faringiene, in functie de locul in care bacteria cauzatoare s-a inoculat. Bacteria ce produce tularemie este Francisella Tularensis, aceasta fiind transmisa de la animal la om. Deseori tularemia este numita si ,,febra iepurelui’’ , carnea de iepure infestata fiind responsabila in multe cazuri.
Cuprins articol
Prevalenta
Tularemia nu este o infectie foarte comuna, fiind mai frecventa in America de Sud. Aceasta poate afecta pe oricine, insa exista cateva categorii de pacienti cu risc crescut de a prelua bacteria din mediu.
Astfel puteti avea sanse mai mari de a face tularemie daca :
• Participati la vanatoare sau manipulati carne cruda
• Consumati carne de vanat si carne de iepure
• Aveti contact cu multe insecte
• Aveti un sistem imunitar compromis
• Lucrati in medii precum ferme, stana de oi etc
Tipuri de tularemie
Bacteria F. Tularensis intra in organism prin intermediul produselor biologice animale (urina, fecale, sange, carne) care sunt deja infectate. Incapacitatea sistemului imunitar de a lupta cu bacteria va produce infectia activa si implicit semne si simptome.
Bacteria se poate cantona in diverse regiuni, tabloul clinic fiind astfel direct influentat de localizarea preponderenta a bacteriei. Astfel exista mai multe tipuri de tularemie:
1. Ulceroglandulara: cea mai comuna forma, afecteaza pielea si ganglionii limfatici
2. Glandulara: afecteaza doar ganglionii limfatici
3. Oculoglandulara: semne si simptome oculare de regula unilaterale si inflamatia ganglionilor limfatici
4. Orofaringiana: simptome faringiene, inflamatie a gatului si uneori semne gastro-intestinale
5. Pneumonica: o forma mai rara, dar cea mai severa. Semnele si simptomele mimeaza pneumonia
Semne si simptome
Desi exista cateva semne si simptome comune oricarui tip de infectie, pacientii vor prezenta caracteristici diferite in functie de tipul de tularemie. Astfel, majoritatea formelor vor implica febra si modificari ale analizelor de laborator, la care se adauga semne si simptome specifice in functie de localizarea infectiei:
1. Forma ulceroglandulara:
• Febra
• Ganglioni limfatici foarte crescuti in dimensiuni, inflamati si durerosi
• Ulcere tegumentare active, aceste rani deschise inflamate si dureroase
2. Forma oculoglandulara
• Durere oculara, de regula la un singur ochi
• Hipersecretie lacrimala
• Fotofobie sau sensibilitate crescuta la lumina
• Ganglioni limfatici mariti, inflamati si durerosi in special in jurul urechilor si gatului
• Ulcer corneean: leziuni deschise ale corneei, foita superficiala a globului ocular
3. Forma orofaringiana:
• Febra
• Faringita severa, cu durere simtita in interiorul gatului
• Modificari obiective ale faringelui cu inflamatie si depuneri albicioase
• Varsaturi, diaree, durere abdominala
4. Forma pneumonica:
• Tuse trenanta
• Lipsa de aer
• Durere sau jena toracica
• Dureri musculare
• Eruptie cutanata rosiatica
• Hemoptizie (tuse cu sange)
Perioada de incubatie pentru tularemie este de 3-5 zile, aceasta fiind perioada de timp de la contactul cu bacteria pana la aparitia simptomelor. Unii pacienti insa pot avea primele simptome chiar si la 2 saptamani dupa momentul infectiei.
Cauze
Bacteria F. Tularensis este singurul agent patogen capabil sa produca aceasta infectie. Aceasta bacterie se preia din mediu si traieste in corpul unor animale, in special iepuri, rozatoare, pisici.
Insectele pot fi de asemenea purtatoare ale bacteriei, transmitand-o prin muscaturi catre animale sau direct catre oameni. Exista doua tipuri din aceasta bacterie: tipul A si tipul B. Tipul A produce de regula simptome mai severe insa este mai rar.
Contaminarea cu aceasta bacterie se face, pentru om, prin diverse cai:
• Muscaturi sau intepaturi ale insectelor purtatoare
• Muscaturi de animale infectate
• Atingerea si contactul direct cu un animal infectat, cu conditia ca pacientul sa aiba o rana deschisa tegumentara. Deseori aceste rani nu sunt cunoscute, fiind mici si nedureroase. Daca orice fluid sau tesut de la animal atinge gura, ochii sau nasul pacientului, exista risc de contaminare
• Consumul de apa sau alimente contaminate
• Inspirarea unui aer contaminat cu bacteria F. Tularensis, in medii precum ferma sau terenuri agricole
Contrar aparentelor, tularemia nu este o infectie contagioasa, neexistand dovezi cum ca s-ar putea transmite de la om la om. Astfel pacientii ce fac infectia nu trebuie neaparat izolati, insa ar fi bine sa isi mentina mediul din jur cat mai curat si sa nu aiba contact direct cu animale pe perioada infectiei.
Metode de diagnostic
Pentru a stabili diagnosticul de tularemie, medicul va va evalua si va nota simptomele pe care le-ati avut pana in acel moment. Analizele variaza in functie de simptome, deseori fiind cautate alte infectii mai comune inainte de a se ridica suspiciunea de tularemie. Medicul va va palpa de asemenea ganglionii limfatici, va examina eruptiile cutanate si eventualele ulcere.
Testele paraclinice utile pentru diagnostic includ:
• Analize de sange. Dintr-o proba de sange vor fi testate in laborator diverse bacterii si alti agenti patogeni, inclusiv F. Tularensis. Initial analiza poate fi normala, fiind o bacterie ce creste lent, in cateva saptamani.
• Biopsie. Daca aveti ulcere importante sau ganglioni limfatici mari, medicul poate preleva o parte din tesutul acestora pentru a fi analizat sub microscop. Biopsia este o procedura sigura si relativ nedureroasa, fiind realizata in anestezie locala.
• Analize ale exudatului. Secretiile faringiene, saliva, secretia nazala pot fi de asemenea analizate in laborator in cautarea bacteriei
• Toracocenteza. Daca se suspicioneaza forma pneumonica a tularemiei si exista colectie pleurala abundenta, medicul poate realiza o toracocenteza: eliberarea pleurei prin extractia lichidului acumulat. O proba din acest lichid va fi analizata in laborator.
Optiuni de tratament
Tratamentul tularemiei cuprinde antibiotice cu spectru larg administrate oral sau intravenos, in functie de severitatea infectiei. Alte tratamente pot fi de asemenea necesare, fie cu scop simptomatic fie pentru a combate eventualele complicatii.
Este esential ca tratamentul sa fie initiat precoce pentru a evita raspandirea infectiei in organism. Tratamentul antibiotic instaurat corect si rapid va avea efect bactericid, omorand bacteria si astfel vindecand infectia.
Preventie
Va puteti reduce riscul de tularemie prin masuri de protectie in ceea ce priveste animalele contaminate si carnea cruda. Astfel, incercati intotdeauna sa:
• Purtati haine care sa va protejeze de intepaturile de insecte atunci cand petreceti timp in natura, in iarba inalta sau in regiuni tropicale
• Verificati-va animalele de companie la veterinar pentru diverse intepaturi
• Purtati manusi atunci cand manipulati animale salbatice/straine, care nu sunt ale dumneavoastra
• Gatiti carnea suficient, la temperaturi inalte, si spalati ustensilele folosite pentru preparare
• Nu consumati apa nefiltrata din surse nesigure
• Spalati-va pe maini dupa ce ati fost afara, ati atins un animal, etc
Concluzie
Tularemia reprezinta infectia bacteriana rara, insa cu potential sever, transmisa de la animal la om. Aceasta este de mai multe tipuri in functie de localizare, iar semnele si simptomele variaza pentru fiecare forma. Discutati cu medicul dumneavoastra daca va ganditi ca ati fost expus la tularemie, pentru a primi tratamentul antibiotic cat mai repede.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17775-tularemia
https://www.cdc.gov/tularemia/signs-symptoms/index.html
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
