Afectiunile scalpului si diagnosticul corect
Cele mai frecvente tipuri de alopecie intalnite in practica medicala sunt reprezentate de alopecia androgenetica, atat la femei cat si la barbati, efluviumul telogen, alopecia areata si anumite forme de alopecie cicatriciala precum cele intalnite in lupus sau lichen plano pilar. Despre toate acestea, pe larg, Dr. Amalia Anghel, medic primar dermatovenerologie in cadrul Skinmed Clinic, Centrul de Excelenta Dermatologie Bucuresti.
Alopecia androgenetica este cea mai frecventa forma de cadere a parului, ce poate afecta unul din doi barbati pe parcursul vietii si peste 35% dintre femeile aflate la menopauza. Predispozitia genetica joaca un rol important in aparitia acestei forme de alopecii, ce presupune o activitate crescuta a unei enzime numite 5 alfa reductaza, ce are ca rezultat accelerarea parcurgerii celor 3 faze de crestere (anagen, catagen, telogen) a firelor de par.
La barbati, caderea parului are loc dupa un tipar specific, frecvent fronto parietal, parieto temporal si la nivelul vertexului, pe cand la femei aceasta este adesea difuza. Anumite afectiuni cu substrat hormonal (Sindromul Ovarelor Polichistice, tumori ovariene etc.) pot agrava o alopecie androgenetica, situatie in care abordarea trebuie sa fie multidisciplinara, incluzand atat tratament dermatologic cat si evaluare endocrinologica.
Efluviumul telogen reprezinta de asemenea o forma frecevnt intalnita de pierdere a firelor de par, si poate aparea atat la barbati, cat si la femei sau copii. Multiple cauze pot duce la aparitia efluviumului telogen, precum stresul fizic sau emotional, stari de soc asupra organismului (ex: stari febrile, interventii chirurgicale), diete restrictive cu carente de vitamine sau oligoelemente, afectiuni tiroidiene sau chiar sarcina si alaptarea. Atunci cand exista suspiciunea de effluvium telogen, medicul specialist dermatolog va recomanda o serie de analize, atat uzuale cat si hormonale, pentru a putea decela aceste modificari. Pe langa tratamenul propriu zis, in acest caz este necesara si corectarea factorilor asociati.
Alopecia areata poate aparea atat la nivelul scalpului, cat si la nivelul barbii in cazul barbatilor, si apare sub forma unor placi rotunde, de obicei bine delimitate, ce se pot extinde centrifug, lipsite total sau doar partial de fire de par. Este o afectiune cu substrat autoimun, si poate fi asociata si cu alte afectiuni din acest spectru, precum vitiligo sau boli tiroidiene. in functie de extindere si evolutie, tratamentul consta in substante medicamentoase aplicate topic, sau chiar medicatie orala in anumite cazuri.
Dermatita seboreica este o afectiune extrem de frecventa a scalpului, dar poate afecta si zone seboreice precum sprancenele, aripile nazale sau pavilionul urechii. Evolueaza in pusee, cu perioade de acalmie si perioade de agravare, si recidive frecvente, adesea legate de perioade de stres fizic sau emotional. Dermatita seboreica severa, lasata netratata, poate accentua caderea firelor de par, insa aceasta cadere este reversibila, odata cu tratamentul afectiunii.
Psoriazisul vulgar reprezinta o afectiune dermatologica plurifactoriala, ce poate avea si determinari la nivelul scalpului. Este o afectiune inflamatorie cronica ce poate afecta pana la 2% din populatie si poate debuta atat in copilarie, cat si in viata adulta. Se asociaza cu stresul, fumatul, consumul excesiv de alcool sau chiar anumite medicamente, ce pot actiona atat ca factori declansatori cat si ca factori agravanti. Se prezinta sub forma unor placi groase la nivelul scalpului, frecvent cu dispozitie occipitala, acoperite de scuame alb sidefii, usor detasabile. Tratamentul este unul complex si contine medicamente topice precum corticosteroizi, keratolitice sau imunomodulatoare.
Alopeciile cicatriciale sunt mai rar intalnite si cuprind o serie de afectiuni precum alopeciile intalnite in lupusul eritematos, lichen plan, folculita decalvanta a scalpului, alopecia frontala fibrozanta sau pseudopelada Brocq. Cand exista suspiciunea unei alopecii cicatriciale, pe langa metodele uzuale de diagnostic (evaluare clinica, examinare tricoscopica, analize de sange) adesea este necesara si prelevarea unei biopsii cutanate. Tratamentul acestor alopecii asociaza si tratamentul afectiunii de fond.
Diagnosticarea sigura pentru un tratament eficient
“Indiferent de cauza, primul pas spre vindecare il constituie un diagnostic corect. La Skinmed Clinic, Centrul de Excelenta Dermatologie Bucuresti, exista un aparat special, care realizeaza o serie de fotografii in detaliu ale firului de par, relevand problemele de substrat anatomic. Daca vorbim despre tratamente, putem aminti de mezoterapie sau 
de terapia vampir, cele mai eficiente tratamente existente in prezent pe piaa”, spune Dr. Amalia Anghel, medic primar dermatovenerologie.
Tricoscopia, cea mai eficienta metoda de diagnosticare
Tricoscopia este o metoda de evaluare imagistica, nonivaziva, in vivo a parului si scalpului si este folosita pentru diagnosticul afectiunilor parului si scalpului. Metoda de investigatie este bazata pe dermatoscopie. Tricoscopia vizualizeaza parul si structurile scalpului cu ajutorul unei camere speciale care mareste pana la 70 de ori si stocheaza imaginile preluate. “Cu ajutorul tricoscopiei se pot observa modificari ale firelor de par, vaselor de sange, a unor tipare ale pigmentului scalpului si pielii interfoliculare pe baza carora se pune un diagnostic corect.”, explica medicul Amalia Anghel.
Cand se foloseste tricoscopia?
Tricoscopia se foloseste cand pacientul se confrunta cu o cadere accentuata a parului, insotita sau nu de rarirea/disparitia parului, pentru diagnosticul alopeciilor cicatriciale sau noncicatriciale: alopecie androgenetica, alopecia areata, efluviu telogen, tinea capitis, tricotilomania, lichen planpilar, lupus eritematos.
Mai multe detalii: https://www.skin-med.ro/scalp-par/
Opiniile exprimate in acest material apartin partenerului nostru. Aceste opinii pot sa nu reprezinte pozitia SfatulMedicului.ro si nici sugestie de achizitie. Va sfatuim ca pentru orice problema medicala, sa consultati intotdeauna un medic, inainte de a incepe sau a schimba un plan de tratament.
