Incepand cu 1 Aprilie 2008, pe retetele eliberate de medicii de familie vor fi scrise denumirile comerciale ale medicamentelor. Pana la aceasta data, medicii de familie erau obligati sa scrie pe retete denumirea substantei active continute de fiecare medicament.
In cazul in care medicamentul prescris nu se gaseste in farmacie, pacientului i se v-a elibera un medicament echivalent cu cel prescris.
De asemenea pacientul, pe propria raspundere, poate solicita eliberarea unui medicament mai ieftin decat cel prescris, daca acesta exista in stocul farmaciei.
O alta prevedere spune ca medicii de familie nu mai pot transcrie retetele (compensate sau necompensate) provenite de la alti medici. Pacientii care au fost internati in spital, vor primi retete compensate, elaborate de medicii specialisti.
Pentru a nu crea confuzii, vom incerca sa clarificam unii termeni:
Denumirea generica sau comuna a unei substante medicamentoase – reprezinta o prescurtare a denumirii chimice a substantei medicamentoase.
Denumirea generica poate fi internationala sau oficinala.
Denumire internationala (denumirea comuna internationala sau DCI) – este data unei substante medicamentoase de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii. Este utilizata in limbajul stiintific. Folosirea DCI are ca scop internationalizarea numelor substantelor medicamentoase.
Denumirea oficinala – reprezinta denumirea oficiala a unui medicament, folosit intr-o tara anume. In Romania, denumirea oficinala este prevazuta in Farmacopeea Romana si este folosita in farmacii. In Farmacopeea Romana multe denumiri oficinale corespund cu denumirile internationale.
Denumirea comerciala (notata cu indicativul R) – este data de firma sau fabrica care produce medicamentul. Aceasta denumire se refera la forma finala a medicamentului, cea care contine substanta/substantele active si substantele auxiliare.
Numarul mare de, denumiri comerciale, poate crea confuzii sau chiar greseli terapeutice.