Frecventa cardiaca sau numarul batailor inimii pe fiecare minut, reflecta destul de bine raspunsul organismului la efort.
Exista cateva metode de calculare a frecventei cardiace optime, cel mai des utilizata fiind cea a "frecventei cardiace de rezerva".
Aceasta metoda necesita folosirea unui ceas cu secundar si, de asemenea, cunoasterea exacta a topografiei pulsului (acesta poate fi detectat la nivelul arterei radiale sau la nivelul arterei carotide; trebuie sa se retina ca pulsul la nivelul carotidei se ia intotdeauna unilateral, deoarece apasarea sincrona a arterelor carotide poate provoca sincopa).
Formula frecventei cardiace de rezerva, presupune urmatorii pasi:
- determinarea frecventei cardiace maxime, pentru fiecare persoana in parte si care se obtine scazand varsta persoanei din numarul 220 (de exemplu, un tanar de 25 de ani poate sa dezvolte o alura ventriculara maxima de pana la 195 de batai pe minut)
- determinarea frecventei cardiace de repaus, determinata de preferinta dimineata dupa trezire (cu valori normale intre 60-80 de batai pe minut)
- se scade apoi valoarea frecventei cardiace de repaus din valoarea frecventei cardiace maxime pentru varsta respectiva, obtinandu-se astfel frecventa cardiaca de rezerva
- se inmulteste apoi valoarea frecventei cardiace de rezerva cu valoarea frecventei cardiace la care se doreste realizarea exercitiul fizic regulat" class="article-autolink" href="//m.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/intrebari-frecvente-legate-de-exercitiul-fizic-regulat_1575">efortului fizic (de obicei intre 60-85%, pentru stabilirea unei bune conditii fizice generale)
- se adauga in cele din urma la rezultat, valoarea frecventei cardiace de repaus si se obtine astfel valoarea frecventei cardiace tinta (care trebuie atinsa pentru realizarea obiectivului propus)
Exemplu
Calcularea alurii ventriculare optime, in cazul unui tanar de 27 de ani, care are o alura de 70 de batai pe minut in repaus si care doreste sa efectueze un antrenament la o valoare de 70% din potentialul fizic maxim, se calculeaza astfel:
- 220 – 27 = 193
- 193 – 70 = 123
- 123 x 70% = 86
- 86 + 70 = 156.
De retinut!
Totusi trebuie sa se retina ca aceasta determinare nu are o valoare absoluta ci doar estimativa. Atletii si sportivii antrenati pot dezvolta valori ale alurii ventriculare egale cu frecventa cardiaca maxima, pe cand persoanele neantrenate nu reusesc obtinerea unei valori mai mari de 50% din valoarea optima.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.