Laptele nu facea parte din meniul europenilor cu cateva mii de ani in urma, sustin cercetatori londonezi. Analizarea ramasitelor neolitice la Academia Nationala de Stiinta din Marea Britanie sugereaza ca europenii adulti nu puteau digera laptele pe vremea aceea. Cercetatori londonezi spun ca imprastierea rapida a genei care ne lasa sa beneficiem de efectele pozitive ale laptelui demonstreaza evolutia acesteia.
Insa intoleranta la lapte este inca prezenta in societatea moderna, conform spuselor nutritionistilor. Pentru a digera laptele, persoanele adulte trebuie sa aibe o gena care produce o enzima numita lactaza ce actioneaza asupra lactozei din lapte. Persoanele care nu au aceasta enzima au probleme serioase dupa ce beau o cana cu lapte, de la balonari si crampe pana la diaree.
In prezent mai mult de 90% dintre nord-europeni au aceasta gena care ajuta la digerarea laptelui.
Cercetatorii au cautat gena care produce lactaza in oasele oamenilor din Neolitic care dateaza din perioada 5480 - 5000 inaintea erei noastre.
Lactaza nu a fost descoperita in ADN-ul din oasele scheletelor, sugerandu-se astfel ca laptele nu era unul dintre alimentele tolerate de organismul uman din Neolitic.
Laptele este un aliment hranitor, iar consumarea lui ajuta foarte mult organismul uman.
Ipoteza cercetatorilor este ca pe parcursul evolutiei omului a aparut o mutatie genetica care a permis stomacului sa digere laptele. Probabil este singura mutatie genetica care a dus la un lucru bun, sustin cercetatorii.
Intoleranta la lactoza nu ii impiedica insa pe cei cu aceasta problema sa consume produse lactate. Iaurtul, branza sau laptele fara lactoza pot fi consumate si sunt chiar indicate deoarece constituie o importanta sursa de calciu si alti nutrienti.