Alergiile sunt un raspuns anormal al sistemului imunitar al organismului. Persoanele care prezinta alergii au un sistem imunitar care reactioneaza la unele substante din mediul inconjurator care, de regula, sunt inofensive.
Aceste substante, precum polenul, mucegaiul sau parul de animale, se numesc alergeni.
Cele mai comune surse pentru alergii sunt: polenul copacilor, ierburilor si gramineelor, praful de casa, mucegaiurile, animalele, anumite alimente si medicamente, dar si intepaturile de insecte.
Se pare ca alergiile se mostenesc, astfel daca un parinte este alergic, copilul prezinta un risc de 50% sa dezvolte o alergie la randul sau, iar daca ambii parinti au diferite alergii, atunci riscul poate creste pana la 75%. Datele statistice arata ca alergiile afecteaza 20% din populatie, iar o parte dintre ele sunt transmise ereditar.
• Mancarime la nivelul ochilor si nasului;
• Lacrimarea ochilor;
• Rinoree;
• Eruptii la nivelul pielii;
• Stare de disconfort;
• Senzatie de oboseala;
• Senzatie de rau general.
In cazul alergiilor alimentare simptomele includ: stari de voma, diaree sau dureri puternice de stomac. In cazul in care un copil refuza un anumit aliment, atunci poate fi vorba despre o intoleranta la acel aliment.
Daca il va consuma in continuare exista riscul aparitiei reactiilor alergice. De regula, cei mici au intoleranta la lactoza, insa aceasta este reversibila odata cu trecerea timpului.
In cazul alergiilor la intepaturi de insecte simptomele sunt: umflarea puternica a locului intepaturii, durere, inrosirea zonei tumefiate.
De regula, majoritatea simptomelor dispar imediat dupa ce expunerea la agentul alergen se incheie. Sunt insa si cazuri grave de reactii alergice, cea mai severa fiind anafilaxia. De retinut ca anafilaxia pune viata persoanei afectate in pericol si este considerata o urgenta medicala.
• Eruptie puternica si mancarime pe toata pielea;
• Respiratie greoaie;
• Dureri in gat;
• Furnicaturi la nivelul mainilor, picioarelor, buzelor si scalpului.
Medicul de familie, cunoscand antecedentele unui pacient, poate presupune daca acesta este sau nu alergic la un anumit alergen, insa diagnosticul se pune de catre medicul specialist alergolog in urma unor teste cutanate sau a unor teste serologice care au rolul de a identifica si confirma prezenta substantelor care cauzeaza alergia pacientului.
Testele cutanate se efectueaza prin administrarea unui extract ce contine o cantitate redusa din alergenul suspectat, iar daca pacientul este alergic, in numai cateva minute o sa-i apara o papula.
Testele serologice se efectueaza in laborator si este necesara o singura proba de sange din care se pot determina cantitativ anticorpii IgE specifici unui anumit alergen.
Tratamentul este stabilit dupa identificarea diagnosticului de catre medicul alergolog si poate consta in administrarea de picaturi pentru ochi sau spray-uri nazale, sau pot fi prescrise pastile, dar si injectii. Astazi, exista si tratamente de desensibilizare, care constau in injectii.