Supravietuirea este mai mare in urma prostatectomiei
Recent, in urma unui studiu desfasurat la Geneva, s-a dovedit ca pacientii supusi interventiilor chirurgicale (prostatectomie) pentru cancer de prostata au rata de supravietuire la zece ani mai ridicata fata de cei care opteaza pentru alte forme de tratament, lucru in special valabil in cazul persoanelor tinere.
In prezent optiunea terapeutica in cancerul de prostata este puternic influentata de pacient si preferintele personale si experienta medicului curant.
Conducatorul echipei de cercetatori, Dr. Arnaud Merglen, de la Universitatea din Geneva, Elvetia, a declarat ca echipa de cercetatori a realizat acest studiu pe 844 pacienti din Geneva cu cancer de prostata localizat, acestia fiind urmariti intre anii 1989-1998. Cancerul de prostata localizat este reprezentat de cancerul fara metastaze. Dintre cei 844 de pacienti investigati; 158 au apelat la interventii chirurgicale (prostatectomie) pentru indepartarea unei parti sau in totalitate a prostatei, 205 au facut radioterapie, 375 au optat pentru expectativa vigilenta (urmarirea afectiunii si initierea tratamentului daca boala se agraveaza), 72 au primit terapie hormonala iar 31 au fost tratati cu un alt tip de terapie.
Perioada de urmarire a fost de 0 pana la 15,8 ani cu o medie de 6,7 ani. 47 pacienti s-au retras din studiu inainte de finalizarea urmaririi.
La 10 ani, pacientii tratati cu radioterapie sau care au optat pentru expectativa vigilenta au avut un risc de deces prin cancer de prostata mult mai mare comparativ cu pacientii care au beneficiat de interventia chirurgicala.
Rata de supravietuire la 10 ani a pacientilor a fost urmatoarea:
- prostatectomie (interventie chirurgicala) 83%
- radioterapie 75%
- expectativa vigilenta 72%
- terapie hormonala 41%
- alte terapii 71%
Cresterea mortalitatii asociata cu radioterapia si expectativa vigilenta a fost prima data observata la pacientii cu varsta mai mica de 70 de ani si la pacientii cu tumori slab diferentiate, au declarat autorii studiului. De asemenea, tumorile care aveau caracteristici celulare speciale care le faceau sa metastazeze mai rapid, au avut o rata a mortalitatii mai mare.
