Hiperplazia benigna de prostata manifesta clinic poate fi tratata cu ablatie transuretrala cu etanol
Publicat: 13 Iunie 2007
Salveaza articol
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Studiile internationale precedente au aratat ca ablatia transuretrala cu etanol este eficienta si relativ sigura.
Studiul a fost realizat la University of Vermont College of Medicine, Burlington de o echipa de cercetatori condusa de Dr. Mark K. Plante care a evaluat eficacitatea si siguranta acestei tehnici pentru a primii aprobarea FDA (Administratia pentru Siguranta Alimentelor si Medicamentelor).
In acest studiu au fost inclusi 79 de barbati care aveau simptome urinare datorate hiperplaziei benigne de prostata si care nu au raspuns la terapia medicamentoasa.
Aceasta metoda presupune injectarea pe cale transuretrala de etanol cu ajutorul unui ac de cistoscopie curb. Participantii la studiu au fost impartiti la intamplare in 3 grupuri pentru a primii una dintre cele trei doze: 15%, 25% sau 40% din volumul prostatei determinat prin ecografie transrectala. Durata medie a procedurii a fost de aproximativ 25 de minute.
Majoritatea pacientilor, 98%, au fost capabili sa urineze dupa indepartarea sondei Foley la 3 sau mai multe zile de la practicarea procedurii.
Cele mai frecvente efecte adverse intalnite au fost hematuria (41,8%), simptome urinare iritative (39,2%), durere sau discomfort (27,8%), retentie urinara (21,5%) si incontinenta urinara (13,9%) insa aceste complicatii s-au remis in primele patru saptamani dupa efectuarea procedurii.
La examinarea cistoscopica la interval de o luna dupa practicarea acestei interventii nu s-a observat nici un semn de necroza la nivelul peretelui vezicii urinare.
In urma efectuarii acestei interventii s-a observat o inbunatatire semnificativa a simptomatologiei, volumului rezidual, a peak flow rate-ului si a volumului prostatei. Aceste ameliorari s-au observat inca din prima luna postoperator la majoritatea pacientilor, au fost si mai accentuate la 3 luni si s-au mentinut la controlul de la 6 luni.
Inbunatatirea clinica s-a dovedit a fi independenta de doza aplicata si de volumul prostatic.
Cercetatorii au declarat ca aceasta metoda ar putea sa reprezinte o optiune mai ieftina dar totusi sigura si eficienta mai ales pentru tarile subdezvoltate, cu posibilitati financiare mai restranse insa nu ar trebui ignorata nici de comunitatea urologica din tarile cu posibilitati financiare mari.