Sialoreea sau hipersalivatia inseamna literalmente un flux prea mare de saliva, salivat in exces. Intrucat glandele salivare, situate la nivelul cavitatii bucale, produc saliva in exces, aceasta se va acumula si vor rezulta 2 tipuri principale de sialoree: anterioara si posterioara, in functie de directia in care va curge saliva.
In cazul copiilor mari, adolescentilor si adultilor, sialoreea are intotdeauna o cauza de fond.
Pacientii afectati de sialoree o vor manifesta in 2 moduri.
1. Sialoreea anterioara - pacientii vor saliva catre partea din fata, deseori saliva iesind efectiv din gura acestora, pe fata si haine. Acest tip de sialoree cauzeaza probleme de igiena, sanatate a pielii, alimentatie si socializare.
2. Sialoreea posterioara - in cazul acestor pacienti, saliva are un traiect catre posterior, catre partea din spate a gatului, ce se continua cu traheea si caile respiratorii. In loc sa fie inghitita corespunzator, saliva va ajunge in calea respiratorie si se va produce fenomenul de aspiratie, cauzand mai departe iritatia plamanilor si pneumonie.
Deseori, pacientii au o combinatie dintre aceste 2 tipuri.
Sialoreea anterioara e usor de identificat, intrucat saliva e vizibila intr-o mare parte din timp, in special atunci cand persoana afectata vorbeste, mananca sau doarme. De multe ori, salivatul este mai intens in timpul noptii, rezultand udarea pernei si a lenjeriei de pat.
Sialoreea posterioara poate fi mai greu de identificat, dar ar trebui luata in considerare mai ales daca persoana se ineaca in mod constant, tuseste si are dificultati de respiratie.
Hipersalivatia temporara este, de regula, cauzata de:
• Carii dentare
• infectie
• reflux gastroesofagian
• anumite calmante si medicamente anticonvulsivante
• expunerea la substante toxice, precum mercurul
In aceste cazuri, de hipersalivatie temporara, prin indepartarea cauzei vor disparea si simptomele.
De asemenea, in timpul sarcinii, femeile insarcinate pot avea un anumit grad de sialoree temporara.
Hipersalivatia cronica este acel tip care dureaza o perioada lunga de timp. Este cauzata de conditii ce afecteaza controlul musculaturii, fiind limitata abilitatea de a inghiti saliva.
Astfel, aceasta se acumuleaza si apare sialoreea. Aceste conditii sunt:
• malocluzie (aliniere si/sau relatie defectuoasa intre arcadele dentare)
• limba marita
• dizabilitate intelectuala
• paralizie cerebrala
• paralizie de nerv facial
• boala Parkinson
• scleroza laterala amiotrofica
• accident vascular cerebral
Atunci cand cauza este cronica, tratarea simptomelor este esentiala. Intrucat cauza nu poate fi mereu indepartata, pacientii trebuie sa invete sa traiasca cu afectiunea.
Medicul dumneavoastra va putea sa stabileasca diagnosticul de sialoree dupa o discutie despre simptomele dumneavoastra. In unele cazuri, se vor efectua examinari si teste pentru a gasi o cauza de fond, cronica. In toate cazurile, dupa trecerea prin istoricul medical, medicul va examina interiorul cavitatii bucale, pentru a cauta semne specifice: inflamatie, sangerari, edem, miros neplacut.
Daca sunteti deja diagnosticat cu o boala cronica, cauza sialoreei va fi gasita mult mai usor, iar medicul va folosi un sistem de masurare, o scala, pentru a determina cat de severa este sialoreea in contextul bolii dumneavoastra.
Pentru a diagnostica sialoreea, medicul de familie sau medicii din departamentul de urgente sunt primii la care ar trebui sa apelati.
Schema de tratament va depinde, bineinteles, de cauza afectiunii. Astfel, desi exista si remedii naturiste pentru hipersalivatia temporara, cea cronica are nevoie de tratament avansat, specific cauzei.
• Remedii facute acasa
Daca medicul suspecteaza o carie dentara sau o infectie, remediul va consta intr-un consult stomatologic. Mai departe, dentistul va va oferi sfaturi cu privire la igiena orala corespunzatoare. De exemplu, periatul regulat si indelungat al dintilor poate reduce inflamatia gingivala si iritatia de la nivelul cavitatii bucale, reducand producerea excesiva de saliva.
- Medicatie
Anumite medicamente pot reduce hipersalivatia.
Substanta numita Glicoprolat este una dintre variantele comune. Aceasta blocheaza impulsurile nervoase de la nivelul glandelor salivare, astfel ca ele vor secreta mai putin. Totusi, administrarea acestui medicament include o lista de efecte secundare de care ar trebui sa stiti:
• gura uscata
• constipatie
• probleme in a urina
• vedere neclara
• hiperactivitate
• iritabilitate
Scopolamina (hioscina) este o alta optiune medicamentoasa. Substanta este inclusa intr-un plasture tegumentar, ce va fi plasat in spatele urechii si va bloca impulsul nervos de la nivelul glandelor salivare. Efectele secundare includ:
• ameteli
• frecventa cardiaca crescuta
• probleme in a urina
• vedere neclara
• Injectii
Medicul va poate recomanda injectii cu toxina botulinica (Botox) daca hipersalivatia este constanta. Substanta va fi injectata intr-una din glandele salivare majore. Toxina botulinica va paraliza nervii si muschii din zona, oprind producerea de saliva. Efectul va disparea dupa cateva luni, deci veti fi nevoit sa repetati injectia, daca simptomele persista.
• Ablatia glandelor salivare
Exista o procedura alternativa, percutanata, numita ablatia glandelor salivare. Desi considerata o interventie chirurgicala, glandele salivare nu sunt indepartate. Prin ablatie, glandele vor fi injectate cu medicamente precum alcoolul, ce le va micsora si va reduce semnificativ salivatia. Nu se efectueaza incizii si nici nu se sutureaza la finalul procedurii.
Unele injectii sunt facute in conductul glandei salivare (parotide), altele direct in tesutul glandei (sublinguale sau submandibulare). In toate cazurile, ele vor fi controlate imagistic pentru a asigura locatia potrivita si exacta. Odata facuta injectia, glanda salivara scade in dimensiuni, si implicit si productia de saliva scade.
Toate injectiile se efectueaza sub anestezie. In majoritatea cazurilor, este suficienta injectarea glandelor de pe o singura parte. Daca problema persista, la urmatoarea programare se poate lua in considerare injectarea glandelor salivare de pe partea opusa.
Ca si efecte secundare, ablatia va duce la o tumefiere semnificativa, dar nedureroasa, a fetei. Aceasta va dura cateva saptamani dupa interventie si va disparea de la sine.
Desi considerata o producedura foarte sigura, exista o complicatie descoperita in 2% dintre pacienti. Prin injectarea de alcool la nivelul glandei, se pot leza nervii din imediata vecinatate, ceea ce va duce la slabiciunea musculaturii faciale. Totusi, acest lucru se intampla extrem de rar, deci procedura va fi, cel mai probabil, o optiune de tratament eficienta si sigura.
Chirurgie
In unele cazuri, interventia chirurgicala invaziva ar putea fi necesara. Indepartarea completa sau repozitionarea glandelor salivare se recomanda in cazurile de sialoree severa.
Radioterapie
Daca operatia nu este o optiune buna pentru pacient, se poate efectua tratamentul radiologic al glandelor salivare. Prin radioterapie se instaleaza un grad de uscaciune a gurii, ceea ce va contrasta hipersalivatia si usura viata pacientului.
Sialoreea este o afectiune cu numeroase cauze si poate fi minima sau severa, temporara sau cronica, afectand copiii mari, adolescentii si adultii. In oricare dintre cazuri, ajutorul din partea unui medic este necesar, iar optiunile de tratament sunt diverse si eficiente. Cu cat instaurat tratamentul mai repede, cu atat simptomatologia pacientului va fi mai bine controlata si indepartata.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3709276/
https://www.healthline.com/health/drooling
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.